TOȚI AVEM NEVOIE DE PSIHOLOG. CHIAR ȘI COPIII! – partea 1

De multe ori aud în jurul meu replica: ”Ce, sunt nebun, ca să trebuiască să merg la psiholog??” și de fiecare dată îmi vine în minte întrebarea prostească: ”Ce, trebuie să fii nebun ca să vii la psiholog??”. Tristețea îmi este cu atât mai mare în acele momente, cu cât aud acest lucru în egală măsură de la oameni care poate nu înțeleg semnificația acestei nobile profesii, dar și de la oameni cu un nivel de cultură și educație de la care pot spune cu certitudine că am pretenții...

Cu toții avem probleme, unele mai mari, altele mai mici. Cine nu are probleme să arunce primul piatra... Fie că trăim o stare conflictuală la serviciu din cauza șefului, a colegilor, a sarcinilor mult peste capacitățile noastre sau, dimpotrivă, a sarcinilor rutiniere care nu ne satisfac deloc... Fie că acasă avem un partener cu care nu ne înțelegem, copii care se dezvoltă altfel decât ne-am dori noi, părinți conflictuali sau nu avem partener și singurătatea doare... Trecem printr-un divorț, moartea cuiva drag care ne sufocă, șomaj, depresie la schimbarea anotimpurilor sau la venirea sărbătorilor, o stare de concubinaj care ne inculpă, anxietate, iritabilitate generalizată, schimbarea opțiunii profesionale, alegerea unei meserii la început de drum spre maturitate.... toate acestea și încă multe alte probleme pot găsi un răspuns viabil în cadrul intim și confidențial al unui cabinet de psihologie alături de un adevărat specialist.

Un psiholog pentru fiecare în parte

Un articol recent al meu se referea la suferințele prin care suntem nevoiți să trecem în viață cu toții. Și spuneam că fiecare suferință vine să-ți arate că există anumite probleme legate de subiectul respectiv pe care Universul ți le pune în față tocmai pentru a le rezolva.  Dacă atunci când te tai, nu ai simți durere, n-ai ști că ai fost rănit și n-ai trata rana respectivă. Și dacă n-ai trata rana, ea s-ar infecta și ți-ar face mai mult rău. La fel și cu viața noastră psihică, sentimentală și mentală: atunci când doare, ne dă de știre că există niște conflicte nerezolvate legate de acel aspect al vieții noastre, conflicte pe care e bine să le rezolvăm pentru a ne dezvolta curați pe mai departe. Dacă le vom ignora, ele se vor croniciza cu siguranță și vom ajunge să creștem plini de paraziți în mintea și sufletul nostru, ca un copac năpădit de șomoioage de vâsc care, până la urmă, vor sufoca copacul din care s-au hrănit și-l vor omorî.

Ți se pare că șeful tău sau colegii nu te respectă suficient de mult și acest lucru îți provoacă multă suferință. Bineînțeles că ceilalți sunt de vină și au ceva cu tine... Însă, culmea, nici partenerul de viață nu te respectă foarte mult, nu ține seama de părerile tale și lumea ți se pare că este nedreaptă. Oare ce au toți oamenii ăștia cu tine? Tu nu le-ai făcut nimic rău, iar ei te fac să suferi... Dacă astfel de lucruri se întâmplă în viața ta trebuie să-ți spun că e cazul să cauți un psiholog, pentru că s-ar putea ca și ceilalți să aibă o problemă, dar și tu să nu fii tocmai curat ca lacrima! Știu că este dureros impactul cu o asemenea informație, dar din punctul meu de vedere, e cel mai important pas pe care poți să-l faci pentru tine: acela de a recunoaște problema din tine și de a fi dispus să lucrezi pe ea, până când nu va mai fi o problemă. Acceptarea și conștientizarea faptului că ai niște conflicte interioare nerezolvate, poate fi primul pas în redevenirea ta ca om și în modelarea variantei tale celei mai bune.
Recunosc, doar oamenii cu adevărat curajoși și care vor să trăiască frumos acceptă adevărul despre ei și despre viața lor. Uneori poate fi tare dureros să te confrunți tu cu propriile-ți frustrări și știu asta din toate discuțiile mele cu clienții vechi, care au trecut prin toate furcile caudine, m-au urât probabil de cele mai multe ori, dar care mi-au mulțumit înzecit după luni întregi de luptă cu durerile vechi și grele. Mi-au spus și le-am crezut fiecare cuvânt, că nimic nu se compară cu eliberarea simțită ulterior, cu confortul lor psihic la final de travaliu și cu încrederea că, dată viitoare când li se va mai semnala o problemă nerezolvată, vor fi mult mai pregătiți să o privească în față...

Un psiholog pentru cupluri

Atunci când psihologul are de-a face cu cupluri, scopul actului psihologic este acela de a permite, între parteneri, fluxul de energie și de interacțiune benefic amândurora, de a facilita cunoașterea reciprocă și acceptarea necondiționată, acolo unde cei doi caută schimbarea celuilalt mai presus decât orice alt scop. De cele mai multe ori lucrurile pe care le imputăm partenerului sunt strict legate de propria noastră persoană, iar nemulțumirea, în loc să fie îndreptată către noi, o aruncăm în spatele celuilalt, ușor fiind să spunem că alții sunt de vină, iar noi, ușă de biserică! Aici intervine psihologul. El nu va fi cel care împarte dreptatea în cuplu, pentru că nu e nimic de împărțit, ci va fi cel care echilibrează lucrurile, care face ca fiecare partener să se privească întâi pe sine și apoi pe sine în comuniune cu celălalt, care va descărca nemulțumirile și frustrările acumulate în timp de cei doi și va oferi o direcție curată și benefică pentru realizarea prin familie și prin dragoste. Scopul său va fi acela de a vedea care este mișcarea naturală a cuplului, care sunt obstacolele care se așează în calea fericirii naturale a partenerilor și de a găsi, împreună cu partenerii, soluții de a depăși aceste obstacole. Mereu vor fi obstacole, teren accidentat cum se spune în activitățile cu tentă sportivă, căci așa e viața, un sport antrenant pe un teren de atletism cu 100 de metri garduri! Ceea ce cuplurile uită cu destul de mare ușurință este că ”garduri” există în viața tuturor, mai multe sau mai puține de 100, că nu se poate face abstracție de ele și că din moment ce ele există este necesar să le acorzi atenție pentru a nu-ți rupe gâtul alergând. Un alt lucru pe care cuplurile îl uită este că de fiecare dată când întâlnești un ”gard”, poți să simți diverse emoții – furie, bucurie, neputință, revoltă, abandon, ambiție. Din momentul în care începi să ai asemenea stări, important e să știi ce faci cu ele. Scopul întâlnirii cuplului cu psihologul este și acela de a analiza ce simt partenerii în întâlnirea cu ”gardul”. Există parteneri care încearcă să se comporte ca și când nu ar exista niciun gard. Alții poate văd în gard ceva din experiențele anterioare proprii, ceva ce nu-i lasă să meargă mai departe. Sau alții care găsesc interesantă o altă provocare în calea fericirii eterne. Sau, un caz mai deosebit și care necesită o atenție mai deosebită, pot descoperi că gardul este doar vârful aisbergului, acel 10% care se vede din ceva complicat și cu rădăcini adânci în creșterea și devenirea sa ca om.

Primul lucru pe care un psiholog trebuie să-l facă atunci când are de-a face cu un cuplu este acela de a opri lanțul de acuze reciproce dintre parteneri, de a opri starea incisivă și frustrantă de provocare reciprocă ca într-un joc fără sfârșit. În funcție de acest pas, cuplul va păși mai devreme sau mai târziu, mai bine sau mai strâmb pe calea autocunoașterii și a intercunoașterii.

Vom continua data viitoare să vorbim de ce și copii au nevoie de psiholog. Chiar și bătrânii (deunăzi, văzând că la mine la cabinet vine un bătrân, o cunoștință mai curioasă m-a întrebat: ”Dar la ce-i mai trebuie domnului să vină la psiholog, la cât e de bătrân??”). Dar până atunci îți propun un moment de sinceritate al tău cu tine, răspunzând la câteva întrebări:

Care este mișcarea naturală a cuplului din care faci parte? Către ce se îndreaptă el?

Ce acuze găsești pentru celălalt?

Ce acuze îți aduce ție partenerul?

Cum te comporți tu în fața gardurilor?

Ce este acel 90% ce se ascunde sub gardurile pe care tu le recunoști?

Fii atent, căci atunci când gardurile devin prea dese, prea înalte sau prea puternice și voi ca și cuplu nu faceți nimic, treptat veți începe să vă simțiți depășiți și veți începe să vă pierdeți plăcerea de a fi împreună. Iar acesta nu va fi decât începutul sfârșitului... Este dificil să tot sari garduri și ele să se tot înmulțească!... Caută să ai la îndemână mereu numărul de telefon al unui psiholog priceput care să vă îndrume să depășiți corect gardurile care apar, să le abordați direct și să le faceți să dispară pentru totdeauna.

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania