M-am trezit dis-de-dimineață cu un chef nebun de a
zâmbi cu gura până la urechi... S-a mai trezit, oare, cineva cu un asemenea
chef azi?... Azi îmi dau voie să fiu fericită pentru simplul motiv că... merit!
Pur și firesc! Cred cu tărie că dacă am chef să fiu fericită, așa voi fi! Și
nimeni, și nimic pe lumea asta nu mă poate tulbura! Mi-e dor de asta în fiecare
zi și în fiecare zi îmi adap acest dor...
Am văzut zilele trecute un om fericit, să-i spunem
pe nume Ana. Mi-a arătat atât de simplu și firesc cum poate să-ți fie bine. Cât
de simplu! Îi vedeam strălucirea din ochi când
îmi spunea că are nici mai mult, nici mai puțin decât îi trebuie. Din punct de
vedere material, nu are multe... Dar pe chip are sclipirea și în adânc de ochi
îi citești mulțumirea.
Le
vreau și eu și sigur le vrem cu toții... Așa că... hai să ne fie a fericire!...
Îmbrăcați-vă azi cu hainele cele mai frumoase, ca în zilele cele mai bune de
bal... Dănțuiți de bucurie pe un gând senin... Fardați-vă în obraji cu speranță...
Salutați prima persoană ce vă iese în cale și pare a fi încruntată... Iubiți
autobuzul ce tocmai pleacă, căci el vă oferă posibilitatea să mai zăboviți cu
privirea asupra copacului ce-și scaldă frunzele în arămiul toamnei... Ungeți-vă
trupul cu vise, din cele mai frumoase cu putință... Credeți cu tărie că sunteți
în acest moment exact acolo unde vă e locul, exact acolo unde e cea mai mare
nevoie de voi... Și că, acolo unde sunteți, așa cum sunteți, sunteți cel mai
perfect lucru din Univers... Nu mai faceți interpretări greșite și nu mai așteptați
să vi se mute sufletul din loc de durere. Viața e ceea ce ni se întâmplă, în
timp ce noi ne ocupăm de inventat planuri mărețe...
Nu mă
privi ciudat dacă îți spun că azi am chef să zambesc cu gura până la urechi... O
să te trezești și tu curând vuindu-ți în suflet aceeași dorință. E firească...
Dă-mi voie să cred că dacă cineva aici pe pământ mă urăște, e dreptul meu să-l
iubesc și să nu mă preocup de emoția lui... Există lucruri care sunt predestinate
să se împlinească. Iar ale mele musai să fie așa... Există suflete menite să se
întâlnească. Iar al meu și-a întâlnit fericirea... Cândva, de undeva, vine un
timp când Universul va zâmbi spunându-ți: ”Your wish is my command! (Dorința ta
e lege pentru mine!)”. Atunci nu o să fie nicio coincidență...
Nu
mai face grimasa pe care o ai în acest moment dacă îți spun că iubirea nu
trebuie implorată, gândită, mințită, regretată... Ea este chiar în tine acum și
aici și asta trebuie conștientizat. Noi suntem iubire, dar câți dintre noi știm
asta...
Nu
sunt un căutator de aur ascuns. Nu mă arunc haotic în căutarea imposibilului și
a dorințelor supreme. SUNT și asta e tot ce contează... Iau lucrurile simple
așa cum vin și mă bucur copilărește de fiecare... Văd toamna și mă zbengui prin
frunzele arămii cu reflexe de dulce armonie... Copilului meu îi văd bucuria din
ochi și caut să o replic în ochii-mi plini de uimire... Minunea de a trăi să
simte, nu se învață la școli înalte... Fericiți cei simpli și curați... Ei nu
pornesc în călătorii imposibile spre suflete pereche și nu sfârșesc în
dezamăgiri și neputințe. Nu e nici magie, nici filozofie, nici Dumnezeu, nici
resemnare. E multă înțelegere a unui mod simplu de viață.
Te
aștept cu povestea ta de simțire frumoasă, să putem evolua împreună.
Cu
drag,
Ștefania
