De-a lungul muncii mele în domeniul larg al științelor
socio-umane, m-am convins de cele mai multe ori că subiectul comunicării este
unul foarte larg și de necuprins în câteva paragrafe, fie ele chiar și înșirate
serial, de-al lungul mai multor articole successive. Știm cu toții că ea, comunicarea,
este un subiect tratat în ani succesivi în cadrul programelor de studii
aprofundate post-universitare/master, mai știm că știința comunicării este o
disciplină distinctă, alături de logică, filosofie, statistică matematică, etc.,
știm și că firmele de consultanță și training elaborează prioritar programe cu
tema comunicării, că firmele alocă bugete generoase pentru rezolvarea
problemelor de comunicare din organizațiile proprii și lista poate continua... Iată,
așadar, că simpla noastră comunicare se dovedește a fi, în fapt, un proces
extrem de complex și a cărui desfășurare și îmbogățire putem spune că nu se
termină niciodată.
Specialiștii în știința comunicării obișnuiesc să
numească „empatie” capacitatea noastră de a fi eficienți și valoriși în
comunicare, capacitatea de a ne poziționa în „pielea” celuilalt, pentru deplina
conștientizare a substraturilor mesajului transmis. Pentru că atunci când
comunicăm, cu siguranță, unul din obiective este influențarea celorlalți. ”De
ce vreau să transmit acest mesaj?”, ”Care va fi impactul lui asupra
interlocutorului meu?”, ”Care va fi schimbarea comportamentală a acestuia pe
care eu mi-o doresc?” sunt întrebări ale căror răspunsuri fac diferența între
eficiență și ineficiență în vorbire. Și, mai mult decât atât, trebuie să
recunoaștem că sunt întrebări la care nu se poate răspunde decât prin empatie și
prin debarasarea de tot ceea ce înseamnă paradigmele comunicării.
Care sunt atunci paradigmele comunicării? Fără a avea
pretenția unei tratări științifice și complete a subiectului, voi încerca să
amintesc câteva dintre cele mai frecvent întâlnite paradigme, prin prisma
impactului pe care îl au asupra eficienței comunicării.
·
Un lucru necesar pentru reușita
comunicării este un mesaj clar. O
expunere limpede și corectă ar trebui să convingă interlocutorul abordat. Gândiți-vă
la interlocutorul vostru, puneți-vă în locul lui atunci când concepeți mesajul,
pentru a fi siguri că ceea ce vreți voi să spuneți e același lucru cu ceea ce
se înțelege. Puneți-vă pentru câteva clipe în ”papucii” lui și imaginați-vă ce
ați simți și cum ați acționa în această postură.
·
Argumentele coerente, concrete, veridice vor reuși oricând să convingă un interlocutor.
Logica pură a științelor exacte nu constituie întotdeauna modalitatea prin care oamenii gândesc și adoptă decizii în viața de zi cu zi. Atunci când trebuie să judece o anumită problemă sau să ia o hotărâre, oamenii apelează, mai degrabă la determinanți subiectivi decât la capacitatea de a raționa logic, utilizând, astfel, sentimentele proprii, referințele celor importanți pentru ei, sistemul propriu de valori. Oferiți interlocutorului date concrete și verificabile și totdeauna va crede ceea ce spuneți sau va acționa așa cum vă doriți.
Logica pură a științelor exacte nu constituie întotdeauna modalitatea prin care oamenii gândesc și adoptă decizii în viața de zi cu zi. Atunci când trebuie să judece o anumită problemă sau să ia o hotărâre, oamenii apelează, mai degrabă la determinanți subiectivi decât la capacitatea de a raționa logic, utilizând, astfel, sentimentele proprii, referințele celor importanți pentru ei, sistemul propriu de valori. Oferiți interlocutorului date concrete și verificabile și totdeauna va crede ceea ce spuneți sau va acționa așa cum vă doriți.
·
Pentru a-i influența pe cei
din jurul nostru, este bine să ne bazăm pe date
statistice.
Multe persoane consideră informațiile de ordin numeric sau statistic ca fiind foarte relevante și just corecte. Nu degeaba se înmulțesc și reclamele în care procentul de eficiență al produsului este de 99.99% (mereu m-am întrebat ce eșantion au folosit pentru a ajunge la procentul ăsta!)... Există situații și tipuri de interlocutori care nu agrează sau nu impun utilizarea acestor date. În aceste cazuri, cu necesitate căutați să susțineți cifrele reci cu exemple concrete, scenarii ipotetice, studii de caz, mărturii ale specialiștilor etc.
Multe persoane consideră informațiile de ordin numeric sau statistic ca fiind foarte relevante și just corecte. Nu degeaba se înmulțesc și reclamele în care procentul de eficiență al produsului este de 99.99% (mereu m-am întrebat ce eșantion au folosit pentru a ajunge la procentul ăsta!)... Există situații și tipuri de interlocutori care nu agrează sau nu impun utilizarea acestor date. În aceste cazuri, cu necesitate căutați să susțineți cifrele reci cu exemple concrete, scenarii ipotetice, studii de caz, mărturii ale specialiștilor etc.
·
De obicei, cei care
ignoră sfaturile, sunt conștienți de „datele concrete” aduse în sprijinul
recomandărilor celor de lângă ei, dar totuși ele nu constituie o motivație suficientă
pentru a determina o schimbare în ei. Exemplul „fumătorilor” este un binecunoscut
în acest sens. Dacă sunteți ”norocoși”, interlocutorul vostru poate fi din
această categorie. Ce faceți cu el?... Realitatea
este incontestabilă. Însă chiar și așa stând lucrurile, feriți-vă de expresia
„realitate incontestabilă”. Cel mai adesea va enerva și va activa de partea
interlocutorului mecanismele sale de apărare. În plus, poate că realitatea asta
incontestabilă nu e chiar atât de incontestabilă.... Ia în calcul că poate ea
nu înseamnă altceva decât valorile tale, atitudinile și convingerile proprii,
pe care tu le ridici la rang de adevăr absolut, însă pe care alții le pot pune
la îndoială, fără nici cea mai mică șansă de a greși.
·
Zilnic interacționăm cu
persoane care au pregătire, experiență și valori poate complet diferite de ale
noastre. Spre exemplu, dacă pentru cineva cuvântul „coaching” are un sens clar
definit, pentru o mare categorie de oameni el nu înseamnă decat o noțiune
abstractă, greu încadrabilă în tiparele obișnuite cu care operăm. Apar
întrebări de genul: „ce înseamnă”, „cum se definește în termeni de acțiune”,
„cui folosește”, „când se face util” etc. Încercați, astfel, să clarificați conceptele cu care
operați/pe care vă bazați în timpul transmiterii oricărui mesaj comunicațional
(indiferent cât de complex sau de simplu v-ar părea vouă!).
Și pentru că deja avem o obișnuință în comunicarea
noastră săptămânală, prietenii dragi ai articolelor mele știu că acum, în mod
normal, venea provocarea mea la aruncarea cu ochiul în curtea noastră, pentru a
ne vedea pe noi cu ochii minții și a conștientiza unde greșim și unde mai avem
de lucrat. Însă... nu voi avea, de data asta, niciun îndemn la așa ceva. Rămâne
la latitudinea ta dacă ai să faci acest lucru sau nu. Tot ce vreau eu să-ți
transmit la final este concentrat într-un singură frază: Fii empatic, pune-te în locul interlocutorului
tău și înțelege-l cu adevărat în toată profunzimea lui!
Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu drag,
Ștefania