COMUNICAREA – UN SIMPLU ACT SAU O ARTĂ?

De-a lungul muncii mele în domeniul larg al științelor socio-umane, m-am convins de cele mai multe ori că subiectul comunicării este unul foarte larg și de necuprins în câteva paragrafe, fie ele chiar și înșirate serial, de-al lungul mai multor articole successive. Știm cu toții că ea, comunicarea, este un subiect tratat în ani succesivi în cadrul programelor de studii aprofundate post-universitare/master, mai știm că știința comunicării este o disciplină distinctă, alături de logică, filosofie, statistică matematică, etc., știm și că firmele de consultanță și training elaborează prioritar programe cu tema comunicării, că firmele alocă bugete generoase pentru rezolvarea problemelor de comunicare din organizațiile proprii și lista poate continua... Iată, așadar, că simpla noastră comunicare se dovedește a fi, în fapt, un proces extrem de complex și a cărui desfășurare și îmbogățire putem spune că nu se termină niciodată.

Specialiștii în știința comunicării obișnuiesc să numească „empatie” capacitatea noastră de a fi eficienți și valoriși în comunicare, capacitatea de a ne poziționa în „pielea” celuilalt, pentru deplina conștientizare a substraturilor mesajului transmis. Pentru că atunci când comunicăm, cu siguranță, unul din obiective este influențarea celorlalți. ”De ce vreau să transmit acest mesaj?”, ”Care va fi impactul lui asupra interlocutorului meu?”, ”Care va fi schimbarea comportamentală a acestuia pe care eu mi-o doresc?” sunt întrebări ale căror răspunsuri fac diferența între eficiență și ineficiență în vorbire. Și, mai mult decât atât, trebuie să recunoaștem că sunt întrebări la care nu se poate răspunde decât prin empatie și prin debarasarea de tot ceea ce înseamnă paradigmele comunicării.

Care sunt atunci paradigmele comunicării? Fără a avea pretenția unei tratări științifice și complete a subiectului, voi încerca să amintesc câteva dintre cele mai frecvent întâlnite paradigme, prin prisma impactului pe care îl au asupra eficienței comunicării.

·         Un lucru necesar pentru reușita comunicării este un mesaj clar. O expunere limpede și corectă ar trebui să convingă interlocutorul abordat. Gândiți-vă la interlocutorul vostru, puneți-vă în locul lui atunci când concepeți mesajul, pentru a fi siguri că ceea ce vreți voi să spuneți e același lucru cu ceea ce se înțelege. Puneți-vă pentru câteva clipe în ”papucii” lui și imaginați-vă ce ați simți și cum ați acționa în această postură.

·         Argumentele coerente, concrete, veridice vor reuși oricând să convingă un interlocutor.
Logica pură a științelor exacte nu constituie întotdeauna modalitatea prin care oamenii gândesc și adoptă decizii în viața de zi cu zi. Atunci când trebuie să judece o anumită problemă sau să ia o hotărâre, oamenii apelează, mai degrabă la determinanți subiectivi decât la capacitatea de a raționa logic, utilizând, astfel, sentimentele proprii, referințele celor importanți pentru ei, sistemul propriu de valori. Oferiți interlocutorului date concrete și verificabile și totdeauna va crede ceea ce spuneți sau va acționa așa cum vă doriți.

·         Pentru a-i influența pe cei din jurul nostru, este bine să ne bazăm pe date statistice.
Multe persoane consideră informațiile de ordin numeric sau statistic ca fiind foarte relevante și just corecte. Nu degeaba se înmulțesc și reclamele în care procentul de eficiență al produsului este de 99.99% (mereu m-am întrebat ce eșantion au folosit pentru a ajunge la procentul ăsta!)... Există situații și tipuri de interlocutori care nu agrează sau nu impun utilizarea acestor date. În aceste cazuri, cu necesitate căutați să susțineți cifrele reci cu exemple concrete, scenarii ipotetice, studii de caz, mărturii ale specialiștilor etc.

·         De obicei, cei care ignoră sfaturile, sunt conștienți de „datele concrete” aduse în sprijinul recomandărilor celor de lângă ei, dar totuși ele nu constituie o motivație suficientă pentru a determina o schimbare în ei. Exemplul „fumătorilor” este un binecunoscut în acest sens. Dacă sunteți ”norocoși”, interlocutorul vostru poate fi din această categorie. Ce faceți cu el?... Realitatea este incontestabilă. Însă chiar și așa stând lucrurile, feriți-vă de expresia „realitate incontestabilă”. Cel mai adesea va enerva și va activa de partea interlocutorului mecanismele sale de apărare. În plus, poate că realitatea asta incontestabilă nu e chiar atât de incontestabilă.... Ia în calcul că poate ea nu înseamnă altceva decât valorile tale, atitudinile și convingerile proprii, pe care tu le ridici la rang de adevăr absolut, însă pe care alții le pot pune la îndoială, fără nici cea mai mică șansă de a greși.

·         Zilnic interacționăm cu persoane care au pregătire, experiență și valori poate complet diferite de ale noastre. Spre exemplu, dacă pentru cineva cuvântul „coaching” are un sens clar definit, pentru o mare categorie de oameni el nu înseamnă decat o noțiune abstractă, greu încadrabilă în tiparele obișnuite cu care operăm. Apar întrebări de genul: „ce înseamnă”, „cum se definește în termeni de acțiune”, „cui folosește”, „când se face util” etc. Încercați, astfel, să clarificați conceptele cu care operați/pe care vă bazați în timpul transmiterii oricărui mesaj comunicațional (indiferent cât de complex sau de simplu v-ar părea vouă!).

Și pentru că deja avem o obișnuință în comunicarea noastră săptămânală, prietenii dragi ai articolelor mele știu că acum, în mod normal, venea provocarea mea la aruncarea cu ochiul în curtea noastră, pentru a ne vedea pe noi cu ochii minții și a conștientiza unde greșim și unde mai avem de lucrat. Însă... nu voi avea, de data asta, niciun îndemn la așa ceva. Rămâne la latitudinea ta dacă ai să faci acest lucru sau nu. Tot ce vreau eu să-ți transmit la final este concentrat într-un singură frază:  Fii empatic, pune-te în locul interlocutorului tău și înțelege-l cu adevărat în toată profunzimea lui!

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania

EȘTI... PROFESIONIST?

Mă tot gândesc de o vreme la ceea ce înseamnă a fi profesionist și ce înseamnă profesionalismul în relațiile pe care le dezvolți. Gândul acesta mi-a venit de la o întâlnire pe care am avut-o la un moment dat și în care s-a vehiculat termenul de profesionist ca fiind echivalent cu înfumurarea și cu prea-plinul de sine. Și, tocmai pentru că am dezaprobat total această idee, am vrut să dezvoltăm împreună astăzi acest subiect.

Așadar... profesionalismul... Oricine vrea să devină astăzi un "profesionist" sau vrea să lucreze într-un mediu sau o firmă de "profesioniști". În timp ce profesionalismul este considerat o virtute, ceea ce implică, de fapt, această noțiune se poate constata că lipsește în mare măsura din imaginea unei firme, per ansamblu, sau a unui angajat, în particular. Mulți cred că cineva devine un profesionist doar dacă termină o facultate și multe firme au credința greșită că se pot considera ca asigurând servicii de calitate doar angajând "posesori" de diplome.

Am deschis un dicționar, pentru a vedea definiția cuvântului "profesionalism" și am găsit explicația că acest cuvânt are două înțelesuri care, împreună, definesc modul nostru de muncă. Primul se referă la profesiunea în sine. Celălalt sens este conturat foarte clar prin cuvintele: "bine pregătit, cineva care e bun în ceea ce face". Deci, înțeleg eu, a fi profesionist înseamnă, pe de o parte, să execuți dimensiunea practică a meseriei în care te afli, iar, pe de altă parte, se presupune că știi să faci ceva cu adevărat și să faci bine ceea ce faci. E clar că e ușor să fii profesionist în primul sens al cuvântului. Dacă tot repetăm să facem ceva toată viața, devenim un fel de profesioniști în acel "ceva". A doua parte, însă, e mult mai greu de îndeplinit. E ușor să înveți exersând să faci "ceva", dar să-l faci cu pasiune, să dai tot ce poți - aici stă arta și măiestria care definesc profesionalismul.

Profesioniștii... oameni care își fac bine treaba, oameni care muncesc, oameni serioși, oameni care de cele mai multe ori, din cauza muncii pe care o depun pentru a-și face treaba cât mai bine, nu realizează că sunt profesioniști. La final poate doar zâmbesc, multumiți că totul a ieșit perfect si toți cei din jurul lor sunt multumiți. Nu sunt infatuați, nu sunt prea-plini de ei și nu găsesc în asocierea într-o anumită etapă a muncii lor cu oameni care nu au același nivel de pregătire cu al lor, pentru simplul motiv că valoarea lor nu e furată de cei mai puțin inițiați și pentru că au adânc sădită sănătoasa gândire că orice om poate fi valoros prin însăși unicitatea lui.

Majoritatea dintre noi ne facem treaba în așa fel încât să consumăm un minim de efort. Sau poate credem că ceea ce facem noi e oricum prea neînsemnat și nu va fi apreciat de nimeni. Sau mai există un fenomen: acela numit chiul social, în care lăsăm ”greul” muncii pe ceilalți, pe oamenii din jurul nostru, pe egalii noștri, care știm că sunt conștiincioși și muncesc sau pe șefii care ne verifică munca și, nervoși că nu a ieșit tocmai bine, vor remedia singuri erorile. Mereu ne gândim că este cineva lângă noi sau deasupra noastră care va verifica ce-am făcut și va remedia eventualele greșeli, așa că la ce bun să ne mai chinuim să face ceva sau să facem ceva bine, când oricum e cineva plătit mai mult ca noi și care are ”obligația” să facă să meargă treaba. A face ceva ani întregi, chiar dacă facem lucrul respectiv cu multe erori sau într-un timp mult prea lung, nu înseamnă că suntem profesioniști, ”profi”, cum auzeam deunăzi la geamul meu strigând cineva: ”Băi, eu fac lucrare profi, să știi tu!”.

Gândește-te la un domeniu, oricare ar fi el, și apoi încearcă să enumeri în minte câteva nume din jurul tău, pentru acel domeniu... Nu, nu căuta exemple de oameni foarte cunoscuți. Uită-te la un instalator, un dulgher, un zidar, un profesor sau un medic. Nu contează. În toate domeniile există oameni profesioniști. Ce poți face tu e să încerci să iei tot ce e mai bun de la fiecare. Crezi că poți deveni și tu profesionist în domeniul tău? Sau îți place doar să găsești calea cea mai simplă și mai comodă de a atinge superficial sarcinile pe care le ai de îndeplinit? Indiferent de vârsta pe care o ai, sigur cunoști oameni profesioniști. Ridică puțin capul, fă ochii mari, uită-te bine la ei, uită-te ce au facut, ce fac, încearcă să “ghicești” ce urmează să facă și ia ce e mai bun, analizând traseul făcut de ei până au ajuns la acest nivel.

Ce ar trebui să facă cineva pentru a fi profesionist?

Iată câteva puncte de la care poți porni în elaborarea răspunsului la întrebarea de mai sus:

·         Planificarea și organizarea

Chiar dacă vorbim despre o operație chirurgicală sau despre un proiect condus de un manager, un comportament de profesionist cere o planificare a etapelor de parcurs și o organizare a mijloacelor și instrumentelor de care vom avea nevoie, astfel încât orice dificultate care apare în cadrul procesului să fie depășită și totul să decurgă în limitele acceptate. Câți dintre noi lucrează cu agendă și-și planifică activitatea de zi cu zi? Câte firme iau planificarea activității lor în serios? Probabil că numărul de răspunsuri negative la aceste întrebari e direct legat de numărul de neprofesioniști pe care îi găsim în jurul nostru

·         Comunicarea

Cum comunică un profesionist? Categoric, un medic care dă explicații pe larg unui pacient îngrijorat și-i răspunde punctual la eventualele nelămuriri este mai bun decât unul care scrie numai o rețetă. Rezultatul strict medical poate fi același, dar unul reduce îngrijorarea, pe când celălalt creează o tensiune gratuită, iar pentru un om bolnav este o mare diferență. Oare câți dintre noi punem preț atât pe rezultat, dar mai ales pe procesul prin care se ajunge la rezultatul respectiv?

·         Luarea deciziilor

Felul în care cineva ia decizii arată, de asemenea, gradul de profesionalism. O greșeală frecvent întâlnită este cea de transformare a intuiției personale într-un ghid de alegere a modalității de acțiune. Nimeni nu spune că flerul personal nu-și are locul lui în luarea deciziilor, însă, sub nicio formă, el nu trebuie să înlocuiască folositoarea analiză serioasă a situației și alegerea celei mai bune variante de urmat.

·         Rezultatul final

Atitudinea personală se va reflecta în "produsul final" al fiecăruia. Oare acesta înglobează toată grija și toate abilitățile noastre? Sau lucrăm "la normă" și așteptăm ca alții să ne corecteze greșelile? Un jurnalist poate da o știre plină de greșeli, care, fără îndoială vor fi corectate înainte de publicare. Dar profesionalismul acestui jurnalist ar trebui să-l oblige (noblesse oblige!) ca aceste greșeli să fie corectate chiar de el. Munca lui nu ar trebui să depindă de alții, cel puțin nu într-o asemenea măsură.

·         Respect pentru tine... respect pentru ceilalți

O firmă care nu-și tratează bine angajații poate fi numită cu greu profesionistă, indiferent câți oameni bine pregătiți profesional angajează. Din păcate, mulți șefi vor să fii "om la ordine", acceptând, la comanda de sus, să faci lucruri care nu sunt tocmai la locul lor. Să faci un lucru pe care tu însuți îl consideri greșit, te descalifică de la statul de profesionist, oricâte titluri și diplome ai avea.

Acestea sunt câteva linii mari de adoptat în drumul spre a fi un profesionist. Acest statut, sau mai degrabă această atitudine, căci a fi profesionist este în primul rând o atitudine, este poate singurul mod de supraviețuire în societatea spre care tindem. Înainte de a încheia mica mea pledoarie pro profesionalism, te provoc să răspunzi la două lucruri. Ne-ar face bine, nouă tuturor, să avem niște exemple smulse din concret despre ceea ce înseamnă profesionist și profesionalism. Așadar, te provoc:

Ce înseamnă pentru tine să fii profesionist în munca ta?

Dă-mi un exemplu de situație în care cineva s-a purtat ca un profesionist și ți-a stârnit respectul sau admirația?

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania

Lecția 9 pentru viață - Fluturele albastru

A fost odată un văduv care locuia împreună cu cele două fete ale sale. Fetele erau foarte curioase și inteligente. Ele puneau mereu multe întrebări... la unele știa să le răspundă, la altele nu... Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele la studiu la un înțelept.

Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau.

La un moment dat, una dintre ele a adus un fluture albastru, pe care plănuia să-l folosească pentru a înșela înțeleptul.

”Ce vei face?” o întrebă sora ei. O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă fluturele e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu, îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel, orice răspuns va avea, se va înșela.

Cele doua fete au mers într-o clipă la înțelept pe care l-au găsit meditând. "Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înțeleptule, e viu sau mort?”

Foarte calm, înțeleptul surâse și îi răspunse: ”Depinde de tine... fiindcă e în mâinile tale.”

Așa este și viața noastră, prezentul și viitorul nostru: în mâinile noastre. Nu trebuie să învinovățim pe nimeni când ceva nu merge. Noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viața noastră e în mâinile noastre, ca și fluturele cel albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea.

E-pacientul Dave

Dragii mei,

Vă invit să urmăriţi un speech al lui Dave deBronkart despre importanţa implicării pacienţilor în propriul proces de asistenţă medicală şi vindecare:

Pacientul e-Dave

Când Dave deBronkart a aflat că are o formă rară şi terminală de cancer, el s-a alăturat unui grup online de pacienți — şi a găsit un tratament pe care nici măcar doctorii lui nu îl ştiau. Acesta i-a salvat viaţa. Acum, el îi invită pe toţi pacienţii să vorbească unul cu celălalt, să îşi ştie propriile date despre starea de sănătate şi să îmbunătăţească asistenţa medicală, treptat, cu fiecare e-Pacient.

Vizionare plăcută și... continuați să comunicați!

Cu drag,
Ștefania

PLICTISEALA ÎN CUPLU – partea a 2-a

Bun regăsit, dragul meu cititor! Am lăsat neterminat data trecută subiectul plictiselii în cuplu, în sensul în care am descusut mecanismul în sine, dar nu am dat și antidotul pentru așa un pericol de mare care poate amenința în orice clipă relația în care te afli și la care ții ca la cel mai de preț diamant al vieții tale.

Astăzi vom vorbi, așadar, despre ce putem face pentru a ține cât mai departe plictiseala de viața noastră intimă. Vom vorbi, în principal, de lucruri mici, de natură emoțională, mai puțin costisitoare pe care le poate face oricine, căci sunt convinsă și susțin ideea că nu de valoarea lucrurilor materiale stă atărnată fericirea noastră lăuntrică.

Haide să începem, deci, să vedem ce putem face pentru noi și pentru partenerul nostru de cuplu:

1.     Păstrează-ți individualitatea

Una din greșelile mari pe care cuplurile le fac este reducerea la minimum a individualității membrilor care le compun. Partenerii își doresc să stea în permanență unul cu celălalt, dorință de înțeles în prima fază a relației, dar din ce în ce mai frustrantă prin constrângere pe măsură ce timpul consolidează legătura. Plictiseala este contagioasă, trebuie să o ții departe de toate aspectele vieții tale – carieră, prieteni, pasiuni și interese, dar mai ales de viața de cuplu. A face parte dintr-un cuplu activ, puternic, rezistent înseamnă, în primul rând, ca tu să fii puternic și activ. Nu pierzi nimic dacă îți păstrezi hobby-urile tale, pasiunile tale, prietenii tăi, dimpotrivă, inclusiv relația ta de cuplu are de câștigat de pe urma interacțiunilor diverse cu oameni valoroși și lucruri pe măsură. Învață să-i oferi partenerului tău timpul liber de care are nevoie, iar tu profită de acest lucru pentru a ieși la shopping, la o cafea, sau chiar pentru a te relaxa în liniște cu o carte bună și un coctail undeva la răcoare. În acest mod veți ține plictiseala la distanță, iar seara, la întoarcerea acasă, veți avea foarte multe lucruri să vă povestiți.

2.     Încercați o activitate nouă împreună

Înscrieți-vă la cursuri de dans sau de gătit sau orice vă face plăcere amândurora. A avea mereu ceva interesant de făcut vă va ajuta să scăpați de monotonie. Până la urmă, activitățile noi și inedite sunt exact contrariul rutinei.

3.     Găsiți noi subiecte interesante de discuție

La sfârșitul unei zile grele, o oră de discuții și povești poate părea ca o sarcină obligatorie, ca o rutină periculoasă. Asta, poate, și datorită faptului că subiectele sunt aceleași. Asculți când la partener, când la televizor, oricum nu pierzi nimic important în niciuna din părți. Astfel, vei ajunge mai distant și vei fi mai vulnerabil la infidelitate, depresie și indiferență. Stimulați-vă interesul și gândirea cu subiecte noi și incitante și antrenează-te să asculți activ ce are de spus partenerul, căci acest lucru îți poate aduce fericirea în cuplu.

4.     Pune-ți relația pe primul plan

Pe termen lung, cuplurile ajung să aibă obligații și responsabilități mai diverse decât persoanele singure – față de familie, prieteni și copii – și există riscul ca toate acestea să ajungă să aibă prioritate înaintea relației de cuplu, pe care încet-încet tinzi să o lași la coadă. Rezervă-ți timp numai pentru momentele de cuplu – vacanțe, seri romantice sau pur și simplu, plimbări. Relaxează-te, uită de restul problemelor și bucură-te de momentele liniștite cu partenerul tău. Sau reînvie spontaneitatea din tine și încearcă să-ți surprinzi partenerul. E sâmbătă dimineața și e soare afară? Ieșiți din casă la o plimbare pe jos sau cu bicicleta. Vă stau la dispoziție patinoarele, cafenelele, piscinele, parcurile, teatrele și cinematografele. Timp și voință să aveți. Încercați să nu planificați neaparat în avans aceste escapade. Necunoscutul a fost întotdeauna mai incitant decât agendele încărcate și orarele stabilite cu 2-3 săptămâni în avans.

5.     Provoacă schimbări mici

Nu încerca să revoluționezi un sistem care până de curând părea și poate chiar funcționa bine. De cele mai multe ori, schimbările mici de atitudine sau de obiceiuri sunt cele care fac cu adevărat diferența. Dacă veniți seara împreună de la serviciu, în loc să intrați în casă imediat după ce coborâți din mașină, mergeți la o mică plimbare nocturnă prin cartier. Dacă ai o zi a săptămânii în care obișnuiești să gătești, poți alterna cu o zi de weekend în care să încercați o rețetă nouă împreună. Sau daca partenerul tău nu este tocmai un artist al bucătăriei, încearcă să-l surprinzi cu un fel nou de mâncare. Știm bine că mâncarea bună este un adevărat afrodisiac.

6.     Experimentați lucruri noi în pat

Majoritatea persoanelor chestionate afirmă că sunt pro schimbărilor în materie de sex, pentru a combate monotonia. Începeți prin a vă împărtăși fanteziile și a pune una în practică, sau încercați jucăriile sexuale. Urmărește împreună cu partenerul tău un film erotic și imitați-i pe actori. Lasă rușinea la o parte și experimentează noi senzații în intimitate, pentru a re-trezi pasiunea dintre voi. Cuplurile trebuie să acorde prioritate actului sexual, căci este o certitudine faptul că actul sexual este sănătos și îi apropie și mai mult pe membrii cuplului.

7.     Împărtășiți-vă hobby-urile

Sunt convinsă că partenerul tău adoră meciurile de fotbal, mersul la sala de forță, filmele de acțiune sau excursiile la munte. Este timpul să te bucuri alături de el când echipa sa favorită câștigă un meci important. Mergeți împreună la filmele lui preferate și arată-i că lucrurile care sunt importante pentru el, sunt importante și pentru tine. Desigur, este de dorit ca și el să se bucure alături de tine de lucrurile care îți fac ție plăcere. Compania partenerului în aceste momente plăcute nu face decât să sporească atracția dintre voi și să vă ofere foarte multe momente plăcute.

8.     Amintiți-vă de primele întâlniri

Nu-i așa că încă îți mai amintești cât de frumoase erau primele voastre întâlniri? Cum vă plimbați ore în șir, cum luați cine romantice la restaurantul vostru preferat sau cum mergeați în excursii doar voi doi în cele mai izolate locuri? Ei bine, chiar dacă acum relația voastră numără câțiva ani, încă mai puteți face toate aceste lucruri împreună. Nu există nicio altă metodă mai bună pentru a reaprinde flacăra pasiunii între voi decât retrăirea celor mai frumoase momente pe care le-ați petrecut împreună.

9.     Faceți-vă planuri de viitor

Îți dorești un copil, o casă, o mașină sau pur și simplu vrei să reamenajezi sufrageria? Discută aceste lucruri cu partenerul tău, află ce gândește și el și stabiliți-vă împreună scopuri pe care să le îndepliniți. Toate aceste lucruri vă vor ajuta să priviți cu încredere spre viitor și vor crește doza de optimism din cuplul vostru.

10.  Organizați petreceri și ieșiri cu prietenii

Socializarea este foarte importantă pentru fiecare individ. Ca și cuplu, ieșirile cu prietenii și întâlnirile distractive sunt importante, deoarece vă ajută să descoperiți și viața altor oameni din jurul vostru, să rămâneți optimiști și să vă bucurați din plin de micile plăceri ale vieții. Încercați să dați și petreceri la voi acasă. Veți vedea ce distractiv poate fi!

Învață să alungi plictiseala din viața voastră de cuplu! Dintr-un studiu făcut de site-ul goodinbed.com, a reieșit că cea mai mare amenințare pentru o relație de lungă durată este plictiseala. În cercetare au participat 3.341 de persoane implicate în relații monogame (1.418 bărbați și 1.923 femei). Un sfert dintre aceștia au afirmat că se simt plictisiți în relația de cuplu. Alți 25% au spus că sunt pe cale de a se plictisi de relația actuală. Asta înseamnă că jumătate din cupluri se confruntă cu această problemă – monotonia – care poate fi comparată cu un atac la sistemul imunitar al relației. Dacă se instaurează monotonia, pot apărea atâtea alte probleme, iar cea mai gravă dintre ele este infidelitatea.

Iată și câteva sfaturi practice pentru alungarea monotoniei:

Pentru EA:

-       Nu-l cicăli

-       Nu-l certa când întârzie acasă, întreabă-l frumos și ascultă-l ce are de spus

-       Nu-i reproșa când bea un pahar în plus

-       Nu face glume proaste pe seama greutății sale

-       Iubește-l și arată-i acest lucru în fiecare clipă                                                                                    

Pentru EL:

-       Alint-o și protejeaz-o

-       Străduiește-te să nu-i lipsească niciodată nimic

-       Ajut-o la treburile casnice

-       Fii un bun ascultător și comunicator atunci când vrea să discute cu tine

-       Nu o minți

Pentru amândoi:

-       Vorbeşte deschis cu partenerul despre plictiseală dacă apare şi căutaţi alternative care să vă ajute să scăpaţi de rutină. Cel mai bun remediu pentru combaterea plictiselii este petrecerea timpului împreună, în afara casei.

-       Puteţi iniţia un tip de activitate care să vă intereseze pe amândoi. De exemplu, să vă apucaţi de un sport sau de plimbări în aer liber, să mergeţi la teatru sau la cinematograf, să vă întâlniţi mai des cu prieteni comuni.

-       Convinge-l să faceţi un pact prin care să vă puneţi de acord ca, în fiecare săptămână, să includeţi o activitate diferită în programul vostru.

-       Încearcă să coordonezi programul de la serviciu, astfel încât de cel puţin două ori pe an să vă luaţi în acelaşi timp concediu pentru a merge în vacanţă.

-       Urmăreşte ce evenimente au loc la voi în oraş şi selectaţi împreună locul în care v-ar plăcea să mergeţi în weekend. Fiecare nouă activitate la care participaţi împreună vă va ajuta să treceţi mai uşor peste momentele de plictiseală.

-       Încearcă să împarţi cel puţin una dintre mesele zilnice cu partenerul. În timp ce luaţi micul-dejun, prânzul sau cina spuneţi-vă unul altuia ce aveţi de făcut sau ce aţi făcut deja în ziua respectivă.

-       Reîncepeţi să faceţi planuri de viitor împreună. Chiar dacă e vorba despre schimbarea gresiei din baie sau de achiziţionarea unui alt obiect folositor familiei, alegerea trebuie făcută de comun acord.

-       Împarte împreună cu partenerul lectura unei cărţi sau a unui articol din ziar şi discutaţi apoi pe marginea subiectului. Comunicarea alungă monotonia din cuplu, pentru că de multe ori plictiseala intervine atunci când nici unul dintre parteneri nu spune ceea ce gândeşte.

Senzaţia de plictiseală într-o relaţie este perfect normală. La fel ca şi o mâncare pe care o repeţi în fiecare zi până te saturi de ea şi relaţia ta de cuplu poate ajunge la un nivel maxim de saturaţie dacă nu există o anumită diversitate. Creativitatea, încrederea şi comunicarea sunt elementele cheie care te ajută să alungi rutina din cuplu. Pe de altă parte, în alergarea după X argumente împotriva rutinei și alte Y modalități de a o combate, omitem să vedem și partea plină a paharului. Rutina intervine în mod inevitabil într-o relație care a ajuns la un anumit grad de stabilitate. Bucurați-vă de împlinirea dată de o relație de durată și exersați-vă permanent spontaneitatea și creativitatea, pentru ca relația voastră să fie mereu la primele întâlniri!

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania

PLICTISEALA ÎN CUPLU – partea 1

Vorbeam data trecută despre plictiseală, ca stare emoțională ce poate apărea la fiecare dintre noi în anumite momente și spuneam că ea, plictiseala, este o emoție negativă, în decursul căreia individul resimte acut lipsa dorinței de acțiune, dar și senzația subiectivă că trecerea timpului are loc cu dificultate.

Însă, știm cu toții, plictiseala nu apare doar în relația noastră cu noi înșine, ci și în relațiile pe care le stabilim cu mediul exterior nouă. Mă plictisesc la un moment dat de mașina mea, de biroul meu, de hainele mele, de partenerul meu, de prietenii mei, de casa în care locuiesc, de vremea urâtă sau chiar de vremea prea frumoasă... și lista poate continua. Mă voi opri astăzi asupra unui subiect, zic eu, interesant și dureros pentru mulți dintre noi: plictiseala care apare în relația cu partenerul intim, plictiseala din cuplu, o stare periculoasă și care poate afecta iremediabil relația și starea emoțională a celor implicați în relație.

Așadar, plictiseala în cuplu... multe cupluri vin la cabinet și se plâng că nu mai au nicio emoție în cuplu, că nu mai știu ce simt și dacă mai simt ceva pentru partener, că uneori ar dori ca partenerul pur și simplu să dispară din peisaj, că neapărat le trebuie ceva nou în viața pe care o duc... Nu puține sunt cazurile în care două persoane care formează un cuplu observă că nimic nou și incitant nu li se mai întâmplă, de parcă viața și-ar fi oprit cursul, iar plictiseala este cel mai obișnuit sentiment. Sub influența plictiselii și monotoniei, unele perechi aleg despărțirea definitivă și irevocabilă, iar o altă categorie de perechi aleg să trăiască în trecut, alimentându-și zbaterile sufletului cu amintirea vremurile frumoase.

Ce este plictiseala în cuplu? Ros și Jeremy Holmes dau o definiție scurtă și clară a plictiselii în cuplu în cartea lor "Ecologia stărilor sufletești". Ei spun despre plictiseală că este "un gol interior care tânjește să fie umplut. Plictiseala este expectativa unui viitor interesant care nu vine niciodată". Plictiseala poate atinge o cotă extrem de alarmantă în momentul în care simţi că te deranjează inclusiv prezenţa persoanei iubite. Treptat ajungi chiar să-ţi doreşti să ieşiţi separat în locuri diferite, să mâncați separat, să dormiți separat, să aveți vieți separate. Atenţie! Ăsta e momentul în care propriul tău buton de panică ar trebui să sune trezirea! Dacă eşti aproape de această etapă sau deja te afli în situaţia aceasta trebuie neapărat să cauți soluţii, cel mai bine la un specialist în ”plictiseli de cuplu”, care te poate ajuta să găsești calea cea bună.

”Ce anume favorizează instalarea plictiselii în cuplu?” a fost întrebarea pe care mi-am pus-o și care mi-a fost pusă cel mai frecvent de către partenerii triști, blazați sau disperați care mi-au cerut ajutorul. Să fie, oare, vorba despre lipsa activității sexuale, absența elementului de noutate și de provocare sau înaintarea în vârstă și ”vechimea” relației? Iar răspunsul găsit și pe care eu personal îl prefer de fiecare dată este: ”depinde de situație”. Inactivitatea sexuală în interiorul cuplului poate fi o cauză importantă a plictiselii din relația intimă. Lipsa stimulării intelectuale pe care un partener s-o exercite asupra celuilalt sau ceea numim incompatibilitate intelectuală poate fi, la fel de bine, un alt motiv pentru plictiseala în cuplu. Limitarea financiară prin care se reduc activitățile relaxante ale cuplului este un al motiv care favorizează monotonia, rutina și plictiseala în cuplu. Pe de altă parte, unii psihologi spun că stabilitatea multor cupluri este zdruncinată și de – surprinzător, poate, pentru unii – numeroasele ore petrecute alături de partener. Relația se distruge, în acest fel, pentru că nu mai există diversitate, nu mai are când să apară sentimentul de dor și dorință. Așa se explică faptul că multe despărțiri au loc la începutul anului, după sărbătorile de iarnă. Lucratul împreună și timpul personal petrecut non-stop unul cucelălalt, fără respectarea unei oarecare independențe care să permită fiecăruia accesul la o zonă personală este factorul care permite, în cele mai multe cazuri, exacerbarea unei dorințe de depărtare de cuplu, coroborată cu favorizarea apariției urâtei plictiseli. O altă cauză poate fi faptul că nici tu şi nici partenerul nu mai aveți în vedere relația de cuplu ca fiind principalul vostru centru de interes. Considerarea partenerului ca fiind o redută care, odată cucerită, nu mai reprezintă un aspect care să necesite energie și concentrare din partea ta poate fi una din cele mai mari greșeli pe care le poți comite .

Înafara acestor pericole care amenință un cuplu, voi încerca să sintetizez alte câteva, care țin, mai ales de felul nostru personal și intim de a fi și de a ne raporta la noi înșine. Dincolo de relația care curge între cei doi parteneri, dincolo de celălalt care se poate plictisi sau nu, se poate reîndrăgosti sau nu de noi, există și câteva lucruri care țin de noi personal, cărora poate nu le acordă suficientă atenție, dar care cumulate pot conduce la un dezastru emoțional. Așadar:

Uiți de gesturi mici surprinzătoare

Rutina zilnică este, mai mult ca sigur, și urmarea lipsei gesturilor romantice dintre voi. Dacă în primele luni erai jovial, dădeai atenție aspectului tău fizic, aveai o înfățișare care exprima fericire, bucurie și îți arătai sentimentele prin tandrețe, acum nu-i mai acorzi suficientă afecțiune. Dă-mi voie să-ți dau un sfat: învață să îmbrățisezi mai des. Sărută-ți, alintă-ți și surprindeți partenerul cu mici gesturi romantice. Nu uita de bilețelul lipit pe oglinda de la baie, floarea ascunsă pe perna celuilalt, prăjitura preferată cumpărată sau făcută și pusă în frigider, gata să fie descoperită la prima deschidere a ușii mașinăriei de refrigerat, privirea admirativă de sus până jos chiar înainte de a ieși pe ușă, în graba de a merge către jobul solicitant. Cu siguranță, nu va rămâne indiferent și îți va răspunde cu gesturi de tandrețe. În acest fel, te asiguri și tu că ești iubit, iar partenerul va simți valoarea lui în ochii tăi, cu siguranță.

Nu mai ai grijă de tine

Chiar dacă sunteți împreună de mulți ani, nu înseamnă că nu trebuie să fii frumoasă, cochetă, aranjată. Și aici, nu întâmplător mă adresez în special femeilor, căci ele sunt sexul frumos, ele sunt cele care atrag atenția bărbaților, în primul rând fizic, fiind privite admirativ ca viitoare redute de cucerit. Dar asta nu înseamnă că bărbații, vânători înnăscuți, nu au aceeași obligație. Căci, trebuie să vă spunem un secret, dragii noștri bărbați: și nouă ne place să admirăm bărbați pedanți, stilați, rafinați și distinși!... Așadar, nu renunța la grija pe care trebuie să o manifești felului în care arăți. Nu vei fi deloc atrăgător dacă te afișezi în fața partenerului îmbrăcat într-o bluză largă, necălcată, pătată, transpirată după multe ore de gătit sau de meșterit la motorul mașinii. Partenerul te place oricum, știu, dar cu siguranță mai mult dacă ești îngrijit. Și, bonus, un sfat: ca să nu apară monotonia în relația ta, din când în când, vizitează magazinele de lenjerie intimă pentru a-ți reînnoi artileria grea în acest domeniu, sau chiar cele de articole provocatoare și incitante.

Nu mai comunici cu partenerul

Am tot vorbit despre acest lucru: secretul relației perfecte este comunicarea. Când înțelegerea dintre tine și cel de alături nu mai există, se instaurează plictiseala. Așadar, ca să alungi plictiseala departe de relația ta, învață să-ți înțelegi partenerul. Fii empatic, bun comunicator și bun ascultător la ceea ce are acesta de spus și pune-te de fiecare dată tu în papucii lui.

Dai dovadă de egoism

Singurătatea trăită în doi poate fi, de asemenea, rezultatul unui egoism necalculat și al refuzului schimbării comportamentului. De data aceasta, am rugămintea ca bărbații să dovedească verticalitate și să recunoască lor sieși că punctul li se adresează în destul de mare măsură. Ca să-ți salvezi relația, gândește-te că tu și partenerul tău sunteți un tot unitar, sunteți contopirea lui "eu" și "tu" în "noi". Acceptă ideea că trebuie să te schimbi. Fă în așa fel încât să-i fie bine și partenerului, nu doar ție, ca să vă bucurați împreună de o relație frumoasă.

O relație de cuplu poate fi un lucru fragil. Există amenințări la tot pasul și chiar și relațiile bine sudate în timp trebuie menținute cu grijă și protejate. Relațiile de iubire pot fi întrerupte din cauza unor probleme importante, cum sunt infidelitatea, prezența părinților în relația de cuplu a copiilor, diferențele temperamentale, motivaționale și voliționale ale partenerilor, etc. Dar nu sunt singurele lucruri ce pot genera despărțiri. Chiar și amenințarea cu plictiseala poate destabiliza cuplul, fie el chiar și solid.

A venit acum momentul în care vin să-ți pun oglinda în față, pentru a te vedea în toată sinceritatea ta. Cum este relația ta? Ce simți tu vis-a-vis de partenerul tău și ce crezi că simte el vis-a-vis de tine? Te simți bine alături de el, aveți aceleași principii de viață și subiecte comune de discuție? Când ai ieșit ultima oară la plimbare alături de partener? Sau când ați stabilit împreună ultima escapadă pentru a fi doar voi singuri? Au fost momente în care ai fost deranjat de fiecare gest, cuvânt sau tabiet al jumătății tale? Ce s-a întâmplat în tine atunci? Ai pierdut vreodată un partener pentru motivul banal, dar dureros al plictiselii în cuplu?

Răspunsurile tale sincere te vor ajuta să vezi cu adevărat care este starea de fapt a relației tale și ce trebuie făcut, unde trebuie umblat pentru a-ți aduce fericirea în viață. Atenție: sub nicio formă, atunci când relația stagnează, nu-l acuza pe celălalt de neglijență și nu-l amenința că vei pleca. A-i spune celuilalt că îl părăsești este un act de manipulare, prin care cauți, de fapt, noi linii de forță în cadrul jocului în doi,  alimentat fiind de dorința de a-l domina pe celălalt. Nu porni de la premisa greșită că partenerul este responsabil de nevoile tale, de starea ta de bine. Asumă-ți viața așa cum e și caută să fii tu primul care face o schimbare, în așa fel încât plictiseala să vă ocolească.

Data viitoare voi veni cu câteva sugestii pentru a alunga plicsieala din viața ta și din relația de cuplu. Până atunci, continuă să-ți pui întrebări referitoare, mai ales, la ce fel de partener ești tu și cât de multe din resursele tale le-ai investit pentru a ține plictiseala departe de voi.

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania