LECȚIA 21 PENTRU VIAȚĂ - COPIII ÎNVAȚĂ DIN CEEA CE TRĂIESC By Dorothy Law Nolte, Ph.D.

Dacă copiii trăiesc în critică, ei vor învăța să condamne.

Dacă copiil trăiesc într-un mediu ostil, ei vor învăța să fie violenți.

Dacă copiil trăiesc în frică, vor învăța să fie temători.

Dacă copiil trăiesc cu regrete, vor învăța să se autocompătimească.

Dacă copiil trăiesc în derâdere, vor învăța să se simtă timizi.

Dacă copiii trăiesc în invidie, vor învăța să fie invidioși.

Dacă copiii trăiesc în rușine, vor învăța să se simtă vinovați.

Dacă copiii sunt încurajați, învață să aibă încredere.

Dacă copiii trăiesc în toleranță, ei învață să fie răbdători.

Dacă copiii trăiesc în laudă, învață să se aprecieze.

Dacă copiii trăiesc în acceptanță, învață să iubească.

Dacă copiii trăiesc în aprobare, învață să se placă pe ei înșiși.

Dacă copiii trăiesc în apreciere, învață că e bine să ai scopuri în viață.

Dacă copiii trăiesc împărțind totul în mod egal, ei învață ce înseamnă generozitatea.

Dacă copiii trăiesc în cinste, învață ce este adevărul.

Dacă copiii sunt tratați cu dreptate, învață să fie drepți.

Dacă copiii trăiesc în bunătate și atenție, învață ce înseamnă respectul.

Dacă copiii trăiesc în siguranță, învață să aibă încredere în sine și în ceilalți.

Dacă copiii trăiesc în prietenie, învață că lumea este un loc minunat în care merită să trăiești.

LECȚIA 20 PENTRU VIAȚĂ – CUM ARATĂ ELEFANTUL?

“Maestre, aici în sat trăiesc o mulțime de ermiți și intelectuali care se complac într-o continuă dispută, unii spunând că lumea este infinită și eternă, ceilalți că ea este finită și muritoare; unii spun că sufletul moare împreună cu corpul, în timp ce ceilalți că el trăiește etern și așa mai departe. Ce poți să spui, Maestre, în ceea ce îi privește?”

Privindu-i, Buddha le-a răspuns:

 

“Cândva, demult, trăia un rege care, chemându-și servitorii, le-a spus:

Adunați-vă cu toții, servitorii mei credincioși, apoi mergeți de strângeți la un loc pe toți oamenii născuți orbi din împărăție, pentru a le arăta un elefant.”

“Prea bine, mărite rege”, au spus servitorii, după care fiecare a plecat spre a îndeplini voia regelui lor.

Când toți cei născuți orbi au fost adunați în locul desemnat de rege, acesta a venit în mijlocul lor și le-a spus: ”Acesta este un elefant“. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea și așa mai departe, spunându-i fiecăruia că ceea ce i-a arătat a fost un elefant, nu doar o parte din el.

De fiecare dată când prezenta elefantul unui orb, regele îl intreba pe acesta: ”Așadar, orbule, ai văzut cum arată un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”

Cei cărora li s-a prezentat capul elefantului au spus că elefantul este ca o oală. Apoi, cei cărora li s-a arătat urechea au spus că elefantul este ca un coș de fructe; cei cărora li s-au arătat colții de fildeș ai elefantului au spus că elefantul este ca un plug, cei cărora li s-a arătat trunchiul elefantului au spus că elefantul este ca un grânar; cei cărora li s-au arătat picioarele au spus că elefantul este ca și coloana care susține un templu; cei cărora li s-a arătat coada au spus că elefantul este ca o perie.

Auzindu-se unii pe alții, toți orbii adunați în acea piață au început să se îmbrâncească și să țipe: ”Așa arată elefantul!“, ” Ba nu, elefantul arată așa!“, ”Ba da!“, ”Ba nu!“. În curând, lucrurile au scăpat de sub control și orbii s-au luat la bătaie.”

 

Apoi maestrul a încheiat, spunând: ”La fel sunt și acești predicatori și intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au văzut… Prin ignoranța lor, sunt exact ca orbii din povestea cu împăratul, certăreți și deformând realitatea într-un fel sau altul.”

 

Oare povestea asta nu are un corespondent și în zilele noastre?