UN MOD DE VIAȚĂ…

M-am trezit dis-de-dimineață cu un chef nebun de a zâmbi cu gura până la urechi... S-a mai trezit, oare, cineva cu un asemenea chef azi?... Azi îmi dau voie să fiu fericită pentru simplul motiv că... merit! Pur și firesc! Cred cu tărie că dacă am chef să fiu fericită, așa voi fi! Și nimeni, și nimic pe lumea asta nu mă poate tulbura! Mi-e dor de asta în fiecare zi și în fiecare zi îmi adap acest dor...

Am văzut zilele trecute un om fericit, să-i spunem pe nume Ana. Mi-a arătat atât de simplu și firesc cum poate să-ți fie bine. Cât de simplu!  Îi vedeam strălucirea din ochi când îmi spunea că are nici mai mult, nici mai puțin decât îi trebuie. Din punct de vedere material, nu are multe... Dar pe chip are sclipirea și în adânc de ochi îi citești mulțumirea.

Le vreau și eu și sigur le vrem cu toții... Așa că... hai să ne fie a fericire!... Îmbrăcați-vă azi cu hainele cele mai frumoase, ca în zilele cele mai bune de bal... Dănțuiți de bucurie pe un gând senin... Fardați-vă în obraji cu speranță... Salutați prima persoană ce vă iese în cale și pare a fi încruntată... Iubiți autobuzul ce tocmai pleacă, căci el vă oferă posibilitatea să mai zăboviți cu privirea asupra copacului ce-și scaldă frunzele în arămiul toamnei... Ungeți-vă trupul cu vise, din cele mai frumoase cu putință... Credeți cu tărie că sunteți în acest moment exact acolo unde vă e locul, exact acolo unde e cea mai mare nevoie de voi... Și că, acolo unde sunteți, așa cum sunteți, sunteți cel mai perfect lucru din Univers... Nu mai faceți interpretări greșite și nu mai așteptați să vi se mute sufletul din loc de durere. Viața e ceea ce ni se întâmplă, în timp ce noi ne ocupăm de inventat planuri mărețe...

Nu mă privi ciudat dacă îți spun că azi am chef să zambesc cu gura până la urechi... O să te trezești și tu curând vuindu-ți în suflet aceeași dorință. E firească... Dă-mi voie să cred că dacă cineva aici pe pământ mă urăște, e dreptul meu să-l iubesc și să nu mă preocup de emoția lui... Există lucruri care sunt predestinate să se împlinească. Iar ale mele musai să fie așa... Există suflete menite să se întâlnească. Iar al meu și-a întâlnit fericirea... Cândva, de undeva, vine un timp când Universul va zâmbi spunându-ți: ”Your wish is my command! (Dorința ta e lege pentru mine!)”. Atunci nu o să fie nicio coincidență...

Nu mai face grimasa pe care o ai în acest moment dacă îți spun că iubirea nu trebuie implorată, gândită, mințită, regretată... Ea este chiar în tine acum și aici și asta trebuie conștientizat. Noi suntem iubire, dar câți dintre noi știm asta...

Nu sunt un căutator de aur ascuns. Nu mă arunc haotic în căutarea imposibilului și a dorințelor supreme. SUNT și asta e tot ce contează... Iau lucrurile simple așa cum vin și mă bucur copilărește de fiecare... Văd toamna și mă zbengui prin frunzele arămii cu reflexe de dulce armonie... Copilului meu îi văd bucuria din ochi și caut să o replic în ochii-mi plini de uimire... Minunea de a trăi să simte, nu se învață la școli înalte... Fericiți cei simpli și curați... Ei nu pornesc în călătorii imposibile spre suflete pereche și nu sfârșesc în dezamăgiri și neputințe. Nu e nici magie, nici filozofie, nici Dumnezeu, nici resemnare. E multă înțelegere a unui mod simplu de viață.

 

Te aștept cu povestea ta de simțire frumoasă, să putem evolua împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

Lecția 24 pentru viață – A FI CU ADEVĂRAT (Anthony de Mello)

O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simțit ridicată la cer și s-a trezit în fața Scaunului Judecății de Apoi.

”Cine ești?” a întrebat-o o Voce.

”Sunt soția primarului”, a răspuns ea.

”Nu te-am întrebat a cui soție ești, ci cine ești tu.”

”Sunt mama a patru copii.”

”Nu te-am întrebat a cui mamă ești, ci cine ești tu.”

”Sunt învățătoare.”

”Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine ești tu.”

Și dialogul a continuat în același fel. Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: “Cine ești tu?”

”Sunt creștină.”

”Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine ești tu.”

”Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi și le-a dat de pomană celor sărmani.”

”Nu te-am întrebat ce-ai făcut tu, ci cine ești tu.”

În mod clar, ea nu a trecut de examen și a fost trimisă înapoi pe Pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Și astfel, întreaga ei viață s-a schimbat.

 

Tu cine ești? Ești TU sau doar o mască? Niște titluri adunate aleatoriu? Sau poate doar un amalgam de împrumuturi luate din familia de origine? Te cunoști? Sau doar ți se pare că te cunoști? Uită-te mai aproape... și mai aproape... chiar ești ceea ce zici că ești?

Caută dezvoltarea personală continuă. Doar sondarea permanentă a interiorului tău îți va aduce la lumină Sinele tău autentic!

 

Te aștept cu drag în grupuri de dezvoltare personală, dar și aici, pentru a evolua împreună!

 

Cu drag,

Ștefania

UMBRA... PARTE DIN NOI! ȘI O RECOMANDARE DE DOCUMENTAR DE NERATAT: ”EFECTUL UMBREI”

Tuturor ne este rușine de ceva ce este în noi. Cu toții trecem prin perioade dificile, perioade în care părțile întunecate din noi tind să iasă la suprafață, necontrolat. Nu vă speriați! Este vorba despre Umbra noastră. Umbra este alcătuită din gânduri, emoții, trăiri pe care le găsim prea dureroase, rușinoase sau dezgustătoare pentru a le putea accepta. Așa că în loc să le facem față, le reprimăm. Purtăm o mască care credem că ne va duce într-acolo unde ne dorim să ajungem. Însă... Umbra – ori o folosim noi în beneficiul nostru, ori ne va folosi ea pe noi!
Multora le e atât de rușine de Umbra lor, încât neagă că ar avea vreo Umbră. Văd unele experiențe ca pe unele îngrozitoare, întunecate, dar de fapt ele sunt unele iluminatoare, deoarece acestea ne ajută să fim cine suntem cu adevărat. Umbra apare la fiecare din noi în multe feluri: mâncând ciocolată la miezul nopții după zile întregi de dietă și de privare, țipând la copiii noștri că nu sunt buni de nimic, deși tocmai ce ne-am lăudat față de alții ce minunați sunt, abuzându-ne verbal partenerul, după ce toată ziua am fost foarte amabili la birou, furând ideile altora și dându-le drept idei proprii, încălcând dreptul la intimitate al apropiaților noștri, prin controlarea telefonului, a căsuței de mail sau adresei personale de pe rețeaua de socializare, pe principiul că ne pasă de ei.
A avea o Umbră este ceva normal. Avem nevoie de ambele opoziții: alb și negru, sacru și profan, păcător și pur. La această maturitate a gândirii trebuie să ajungem, pentru a ne simți mai aproape de Adevăr. Singurul mod de a te cunoaște cu adevărat este acela de a te vedea atât în lumină, cât și în întuneric și de a îmbrățișa și iubi ambele imagini pe care le vezi. Dacă nu ne înfruntăm întunecimile, nu ne vom găsi niciodată lumina. Trebuie să dezgropăm, să ne asumăm și să îmbrățișăm acele părți din noi care ne-au cauzat cele mai mari dureri, iar în momentul în care o vom aprinde lumina conștiinței din noi, va începe procesul de transformare a lor în ceva pozitiv. Iar la final, munca noastră cu Umbra trebuie să ne aducă în punctul în care să putem ierta. ”Mă iert pe mine pentru...”, ”și pentru...”, ”și pentru....”. Iar răspunsul nu va întârzia să apară: ”Ești iertat”...
Un documentar minunat despre ceea ce Yung numea frumos ”Umbra”. Vizionare plăcută.

http://vimeo.com/44823513

 

Cu drag,
Ștefania

LECȚIA 23 PENTRU VIAȚĂ – O CAFEA ÎN AȘTEPTARE... ȘI UN LOC MINUNAT DIN BRAȘOV UNDE POȚI FACE UN GEST FRUMOS

”Am intrat într-o cafenea mică împreună cu un prieten de-al meu și am așteptat să dăm comanda. În timp ce ne apropiam de masa noastră, doi oameni vin și se duc la tejghea:

Cinci cafele, te rog. Două pentru noi și trei "în așteptare".

Ei și-au plătit comanda, și-au luat cele două cafele și au ieșit. Eu îl întreb pe prietenul meu:

Ce sunt alea cafele "în așteptare" ?

Așteaptă și vei vedea, mi-a răspuns.

Au intrat mai multe persoane ulterior. Două fete au cerut câte o cafea, au plătit și au plecat. Următoarea comandă a fost de șapte cafele și a fost făcută de trei avocați - trei pentru ei și patru "în așteptare". Eu încă mai întreb care e treaba cu aceste cafele "în așteptare". Dintr-o dată un om îmbrăcat în haine ponosite care arăta ca un cerșetor intră pe ușă și întreabă :

Aveți o cafea "în așteptare" ?

Atunci am înțeles. Oamenii plătesc în avans pentru o cafea pentru cineva care nu își poate permite o băutură caldă.”

 

Tradiția cafelei "în așteptare" a început în Napoli, dar s-a răspândit peste tot în lume și, în unele locuri, poți comanda nu doar o cafea "în așteptare", ci, de asemenea, un sandwich sau o masă întreagă.
Este un mod interesant de a face un bine unor oameni necăjiți, fără să încurajezi, totuși, un comportament antisocial.

 

Merg rar prin centrul Brașovului pentru a mânca... Însă deunăzi am fost plăcut impresionată de un local minunat din centrul Brașovului care practică acest mod nobil de întrajutorare. Acest loc se numește ”La Ceaun”, iar experiența a fost una grăitoare.... Mă uitam la omul sărac ce intrase... Parcă nici nu-i venea să creadă că primește o masă caldă într-un local select din centrul Brașovului. De refuzat nici nu se punea problema. Nici măcar nu știe de la cine este această masă pe care o servește. Și nici cel care a donat-o, care, cu doar câteva minute înainte, nu știa cine se va bucura de ea. Dar nici nu conta... Umanitatea din noi ne dă neîncetat lecții de viață. Felicitări tuturor ce promovează acest stil de ”a fi buni unii cu alții”! Felicitări ”La ceaun”!

 

Cu drag,

Ștefania

 

ARTICOL DESPRE PSIHODRAMĂ… SAU HAI SĂ VORBIM DESPRE O METODĂ DE ACȚIUNE!

Psihodrama… ce cuvânt!… Sau ce metodă!?… ar spune unii… … … Zâmbesc…
Poate, pentru cei mai mulți dintre noi, asocierea dintre ”psiho” și ”dramă” ne duce cu gândul la ceva trist, dureros, dramatic… poate chiar ceva de plâns… sau ceva de râs (ce, sunt nebun să merg la psiho –dramă/-log???)…
In facto, ”psiho” – psiche, în limba greacă, înseamnă suflet, iar ”drama” înseamnă piesă de teatru. Astfel că am putea spune simplu, că psihodrama face referire la sufletul nostru în acţiune, pe scenă.
Psihodrama este o metodă terapeutică care implică multă acţiune şi creativitate, prin folosirea unor tehnici teatrale şi a jocului de rol pentru a facilita accesul și înțelegerea unor probleme, dificultăți, blocaje sau, pur și simplu, înțelegerea vieții care curge prin noi în fiecare clipă. Ea este, prin excelență, o metodă terapeutică de grup (una dintre cele mai vechi metode psihoterapeutice), însă poate fi adaptată și folosită cu succes și în terapia individuală, în acest fel purtând numele de monodramă/psihodramă a deux/ psihodramă individuală/etc.
Metoda psihodramei permite imersiunea în lumea subiectivă a fiecăruia dintre participanții la grupul de psihodramă, fără ca cineva din grup să emită judecăți de valoare referitor la ceea ce se devoalează în cadrul sesiunilor. Acest aspect este deosebit de important, întrucât, știind acest lucru, participanții își dau voie să devină liberi și deschiși, aduc în scenă traume, dureri, lovituri greu de suportat fie și de sine, în gând, darămite să le mai spună cu voce tare altor oameni, și experimentează, astfel, o mai mare libertate de a trăi, simți și dori. Traumele, doliul neprelucrat, diverse probleme psihologice, probleme cotidiene, dificultăți în relaționare, trăsăturile de caracter transmise transgenerațional, patternuri comportamentale defectuoase, toate acestea și încă multe altele pot fi, în acest mod, prelucrate. Se dezvoltă creativitatea și spontaneitatea, utile în a găsi alternative viabile de comportament în situații critice, se mai dezvoltă intuiția, empatia, capacitatea de a privi problema și dintr-o altă perspectivă și flexibilitatea în asumarea rolurilor multiple pe care viața ni le așterne la picioare. ”Trecutul negru” este rezolvat, ”prezentul viu” este trăit mai intens și mai adecvat, iar “viitorul posibil”este testat și anticipat.
Psihodrama este o experienţă puternică, deoarece este o terapie care se petrece în timp real. Totul devine aici și acum, prin acţiune. Prin ea ai unica posibilitate de a reconstitui scene și experiențe importante pentru tine: situații din trecutul îndepărtat sau apropiat, vise unice sau repetitive, trăsături ale unor persoane cu care ai interacționat și au lăsat urme în sufletul tău sau perspective ale unor persoane din jurul tău care știu de problemele prin care treci, dar le văd într-un alt mod, mai detașat sau, după caz, mai tranșant. Poți, de asemenea prin psihodramă să proiectezi evenimente viitoare, persoane pe care le dorești în viața ta și lucruri pe care le ceri cu disperare Universului, iar el întârzie să-ți răspundă ”Your wish is my command!” (”Dorința ta e lege pentru mine!”)
Formatul clasic al psihodramei este acela în care, în cadrul unui grup condus de către un psihoterapeut, acesta rămâne în plan secund, ca un facilitator și un garant al realității și mai puțin ca un diagnostician care te evaluează. Rolul principal este preluat de grup, fiecare membru devenind “terapeut” pentru ceilalți. Se alege o persoană-protagonist, alte persoane vor juca rolurile din povestea protagonistului, asta este, pe scurt, ideea pe care o urmărește psihodrama. Ceea ce are rol terapeutic cu adevărat este, pe de o parte, extinderea repertoriului rolului protagonistului și a accesului la spontaneitatea personală. Psihodrama este un laborator al vieții reale, așa că, indiferent de rolul în care în viață nu ai acces, care îți este blocat dintr-un motiv sau altul, în psihodramă ai ocazia să-l experimentezi și, astfel, poți realiza care sunt blocajele tale, unde trebuie să îți asumi responsabilitatea și câte lucruri ai de schimbat. Atât protagonistul, cât și ceilalți participanți își intră în rol și totul pare că se întâmplă în realitate. Este ceva cu totul diferit de “terapia prin cuvinte”. Pe de altă parte, o altă achiziție importantă este faptul că membrii grupului iau parte activă la dramele celorlalți, și, astfel, membrii grupului experimentează noi comportamente și modalități de gândire înainte de a trebui să se confrunte cu ele în viața de zi cu zi.
Printre rezultatele concrete pe care le poți obține în urma participării la un grup de dezvoltare prin metoda psihodramei, amintim: îmbunătățirea relațiilor interpersonale și a abilităților de comunicare, obținerea de perspective noi prin depășirea blocajelor cu care te-ai confruntat, rezolvarea de probleme, restabilirea încrederii în forțele proprii, diminuarea/reglarea emoțiilor care provoacă stres, furie, depresie, frică etc, acceptarea anumitor evenimente de viață și adoptarea noilor abilități și comportamente dobândite, integrate și concordante cu lumea în care trăim.
Interesant este că foarte multe domenii folosesc tehnici de psihodramă și aici aș aminti doar câteva: medierea, folosește inversiunea de rol, consultanța organizațională, simularea anumitor situații prezentate trainee-ilor, mediul pedagogic, prin metodele folosite pentru consolidarea și integrarea materialului predat, consultanții financiari, prin tehnicile folosite asupra clienților de a îi determina să se gândească la situația lor financiară, arta teatrală, prin punerea în scenă a dinamicii personale a individului… și lista poate continua…
În concluzie:
Prin psihodramă, participanții la un grup de dezvoltare personală își explorează conflictele interne prin exprimarea emoțiilor și interacțiune interpersonală. Psihodrama re-creează structura internă a individului și tiparele disfuncționale cu ajutorul altor oameni și provoacă participanții să descopere noi răspunsuri în unele situații de viață și să devină spontani și liberi!
… …
V-am convins?

Vă aștept și data viitoare să evoluăm împreună… măcar chiar și cu informații!

Cu drag,
Ștefania

Lecția 22 pentru viață – POVESTEA ELIBERARII MELE PERSONALE, LIHI LAPID jurnalistă

”Eu renunț la munca de Sisif, lipsită de sens și plină de nervi, de a menține o casă mereu sclipitoare și curată în orice moment, pentru a fi pregătită de musafiri. Căci tot nu reușesc. De acum voi aranja casa doar cu puțin timp înainte de a sosi musafirii. Niciun moment înainte. Și asta pentru că prețul acestei munci îmi este prea mare și greu. Nu veniți fără să telefonați înainte, căci nu voi deschide.

 

Am hotărât că nu voi mai continua goana de a fi mereu aranjată dupa ultimul strigăt al modei. Strâmt, larg, înalt, jos, până la genunchi sau până la glezne. M-am săturat! În special după ce m-am străduit de câteva ori și până la urmă tot am arătat ca o paparudă. Gata! Eu mă eliberez. Îmbrac de acum doar ceea ce vreau eu. După mine, creatorii de modă să facă ce-or vrea. Renunț la toți pantofii care nu sunt comozi. Mă reîntorc la înălțimea normală a tocurilor, la posibilitatea de a alerga atunci când întârzii, să dansez când sunt fericită și să mă mișc în voie, când ies cu treburi în oraș, fără să visez la întoarcerea mea acasă, când îi pot scoate din picioare.

 

Renunț la visul burții lipite ca o scândură și la coapse slabe ca niște cârje. Așa ceva nu se va mai întâmpla. Voi devia spre a manca mai mult dulce din când în când, voi mânca hamburger la ore târzii și, din când în când, mă voi răsfăța cu cartofi prăjiți. Apoi voi merge la sala de sport, este pedeapsa pe care sunt pregătită să mi-o ofer, dar nu voi mai renunța la mine, până în străfundul sufletului. Căci nicio campanie nu mă așteaptă și niciun ROBERTO nu-mi va face curte, decât pentru că mi se cuvine, nu pentru cum arăt. Am crescut. M-am maturizat.

 

Renunț să le mai fac pe plac tuturor, pentru ca să gândească că sunt perfectă. Căci eu nu sunt! Sunt normală, simpatică și mereu pregatită să ajut, dar până la un anumit punct. Atunci când depășesc acest nivel, mă străduiesc prea mult și dau prea mult, iar la sfârșit mă enervez. Mă enervez pentru că văd că totul este primit ca pe ceva de la sine înțeles. Și atunci devin de-a dreptul insuportabilă!... Păcat. De acum eu dau doar atât cât vreau să dau.

 

Renunț la faptul de a fi mereu prezentă la nevoile oricui și la poveștile sufletești ale tuturor. Mai ales pentru că voi niciodată nu mă întrebați dacă pot. De acum eu cern cui răspund și cui nu!... Lăsați mesaj. Vă promit să revin. Nu o luați ca pe ceva personal, căci, simplu, nu pot vorbi acum!... Și sunt de acord cu acest lucru, atunci când și voi veți proceda la fel.

 

Renunț să mai fiu geloasă. Nici asta nu vreau să o mai fac. Mereu vor fi altele mai aventuroase, mai răbdătoare, mai băgăcioase, mai înțelegătoare, care știu să pună granițe, care știu să fie mai mămoase și care să obțina mai multe succese... Însă, niciuna, copiii mei dragi, nu vă va iubi mai mult decât o fac eu. Atunci când trebuie, eu pot să vă aduc luna de pe cer, în plină zi, pentru voi. Însă nu pot face acest lucru în fiecare minut sau secundă. Și nici nu vreau. Scuze.

 

Renunț la obligații. Căci obligațiile mă determină să vreau să fiu mereu plină de succes, să fiu mereu perfectă, gospodina desăvârșită și mereu aranjată, exactă și zâmbitoare tot timpul. Până acum nu am reușit să fiu așa. De fapt, degeaba mă străduiesc și până la urmă sunt mereu nervoasă și ranchiunoasă, în special pe mine însămi. Am convingerea că dacă voi face mai puține eforturi, voi reuși să fac mai mult și cu toții vor avea de câștigat. Și, în special, EU!

 

Rezultatele eliberarii mele: DEJA MĂ SIMT MAI BINE!!…”

 

 

 

Interesantă perspectivă! Merită să ne gândim la ea, dragele mele femei! Completez această pledoarie cu  câteva lucruri pe care avem dreptul să le spunem:

1.    NU

2.    Nu sunt disponibilă

3.    Nu pot face

4.    Nu am dispoziție

5.    Nu-mi vine să fac asta

 

Cu drag,

Ștefania

Garantat 100%100 – Parenting necondiționat si Alfie Kohn

Drag cititor, azi îmi doresc din nou să îți placă să vizionezi emisiunea GARANTAT 100% din 16.12.2013, unde Alfie Kohn explică pe înțelesul tuturor, impactul iubirii necondiționate a părinților asupra copiilor și își prezintă ultima sa carte ”Parenting necondiționat”. Ce e esential de reținut din tot ceea ce Alfie Kohn spune este faptul că este important copii să nu fie nevoiți să câștige iubirea părinților ca-ntr-o tranzacție economică tip ”cerere și ofertă”, întrucât ei, în acest mod se vor accepta pe ei înșiși doar condiționat (”sunt o persoană bună DOAR dacă iau note bune la școală… dacă mă port frumos… dacă îmi ascund furia…”), acest lucru creându-le mari prejudicii în imaginea și stima de sine…
Să nu uităm că respectul de sine este parte importantă a sănătății noastre mentale…

Copilul meu drag, indiferent ce faci, chiar dacă faci lucruri care mie sau tatălui tău nu ne sunt pe plac, să fii mereu convins că noi te vom iubi NECONDIȚIONAT!

http://www.tvrplus.ro/editie-garantat-100-162571

Vizionare plăcută îți doresc și învățăminte care să-ți fie de folos!

Cu drag,
Ștefania

LECȚIA 21 PENTRU VIAȚĂ - COPIII ÎNVAȚĂ DIN CEEA CE TRĂIESC By Dorothy Law Nolte, Ph.D.

Dacă copiii trăiesc în critică, ei vor învăța să condamne.

Dacă copiil trăiesc într-un mediu ostil, ei vor învăța să fie violenți.

Dacă copiil trăiesc în frică, vor învăța să fie temători.

Dacă copiil trăiesc cu regrete, vor învăța să se autocompătimească.

Dacă copiil trăiesc în derâdere, vor învăța să se simtă timizi.

Dacă copiii trăiesc în invidie, vor învăța să fie invidioși.

Dacă copiii trăiesc în rușine, vor învăța să se simtă vinovați.

Dacă copiii sunt încurajați, învață să aibă încredere.

Dacă copiii trăiesc în toleranță, ei învață să fie răbdători.

Dacă copiii trăiesc în laudă, învață să se aprecieze.

Dacă copiii trăiesc în acceptanță, învață să iubească.

Dacă copiii trăiesc în aprobare, învață să se placă pe ei înșiși.

Dacă copiii trăiesc în apreciere, învață că e bine să ai scopuri în viață.

Dacă copiii trăiesc împărțind totul în mod egal, ei învață ce înseamnă generozitatea.

Dacă copiii trăiesc în cinste, învață ce este adevărul.

Dacă copiii sunt tratați cu dreptate, învață să fie drepți.

Dacă copiii trăiesc în bunătate și atenție, învață ce înseamnă respectul.

Dacă copiii trăiesc în siguranță, învață să aibă încredere în sine și în ceilalți.

Dacă copiii trăiesc în prietenie, învață că lumea este un loc minunat în care merită să trăiești.

LECȚIA 20 PENTRU VIAȚĂ – CUM ARATĂ ELEFANTUL?

“Maestre, aici în sat trăiesc o mulțime de ermiți și intelectuali care se complac într-o continuă dispută, unii spunând că lumea este infinită și eternă, ceilalți că ea este finită și muritoare; unii spun că sufletul moare împreună cu corpul, în timp ce ceilalți că el trăiește etern și așa mai departe. Ce poți să spui, Maestre, în ceea ce îi privește?”

Privindu-i, Buddha le-a răspuns:

 

“Cândva, demult, trăia un rege care, chemându-și servitorii, le-a spus:

Adunați-vă cu toții, servitorii mei credincioși, apoi mergeți de strângeți la un loc pe toți oamenii născuți orbi din împărăție, pentru a le arăta un elefant.”

“Prea bine, mărite rege”, au spus servitorii, după care fiecare a plecat spre a îndeplini voia regelui lor.

Când toți cei născuți orbi au fost adunați în locul desemnat de rege, acesta a venit în mijlocul lor și le-a spus: ”Acesta este un elefant“. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea și așa mai departe, spunându-i fiecăruia că ceea ce i-a arătat a fost un elefant, nu doar o parte din el.

De fiecare dată când prezenta elefantul unui orb, regele îl intreba pe acesta: ”Așadar, orbule, ai văzut cum arată un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”

Cei cărora li s-a prezentat capul elefantului au spus că elefantul este ca o oală. Apoi, cei cărora li s-a arătat urechea au spus că elefantul este ca un coș de fructe; cei cărora li s-au arătat colții de fildeș ai elefantului au spus că elefantul este ca un plug, cei cărora li s-a arătat trunchiul elefantului au spus că elefantul este ca un grânar; cei cărora li s-au arătat picioarele au spus că elefantul este ca și coloana care susține un templu; cei cărora li s-a arătat coada au spus că elefantul este ca o perie.

Auzindu-se unii pe alții, toți orbii adunați în acea piață au început să se îmbrâncească și să țipe: ”Așa arată elefantul!“, ” Ba nu, elefantul arată așa!“, ”Ba da!“, ”Ba nu!“. În curând, lucrurile au scăpat de sub control și orbii s-au luat la bătaie.”

 

Apoi maestrul a încheiat, spunând: ”La fel sunt și acești predicatori și intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au văzut… Prin ignoranța lor, sunt exact ca orbii din povestea cu împăratul, certăreți și deformând realitatea într-un fel sau altul.”

 

Oare povestea asta nu are un corespondent și în zilele noastre?

LECȚIA 19 PENTRU VIAȚĂ – ÎNVĂȚĂTURI DE LA DALAI LAMA

Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso este al 14-lea Dalai Lama pe care omenirea îl are. El este conducătorul spiritual al budismului tibetan și liderul guvernului tibetan aflat în exil în Dharamsala. Descoperit la vârsta de doi ani, datorită oracolelor, socotit ca fiind reîncarnarea celui de-al 13-lea Dalai Lama, el a fost dus în Lhassa, orașul-capitală, pentru a-și ocupa locul. El devine, astfel, la numai 5 ani, noul conducător spiritual al Tibetului. De atunci el trăiește în spiritul jurământului de castitate, ducând o viață monahală și dedicându-se studiilor filozofice.

În 1959 este nevoit să fugă din țara sa, ocupată de către China, și se refugiază în exil în India.

În 1989 primește Premiul Nobel pentru Pa­ce.

Din 1973 Dalai Lama călăto­rește în mod regulat în lumea occidentală și devine o personali­tate cu o extraordinară carismă.

 

Iată câteva dintre învățăturile transmise de Dalai Lama. Acestea sunt pe cât de profunde, pe atât de simple.

Când pierzi, aceasta să-ți fie învățătură.

Urmează cei 3 R: respectul pentru tine, respectul pentru alții, responsabilitatea pentru toate acțiunile tale.

Nu lăsa o dispută nesemnificativă să rupă o mare prietenie.

Când realizezi că ai greșit, imediat ia măsuri să le corectezi.

În fiecare zi petrece ceva timp cu tine.

Deschide brațele spre schimbare, dar nu-ți pierde valorile tale.

Tăcerea este uneori cel mai bun răspuns.

Trăiește o viață onorabilă. Atunci când îmbătrânești și te gândești în urmă, vei putea să te bucuri a doua oară de ea.

O atmosferă plăcută în casă este baza vieții tale.

În neînțelegerile cu cei dragi ia seama numai de situația curentă, nu invoca trecutul.

Împărtășește știința ta, este o cale de a atinge imortalitatea.

Fii gentil cu pământul.

O dată pe an pleacă undeva unde nu ai fost niciodată.

Ține minte: cea mai bună relație este cea în care iubirea reciprocă depășește nevoia fiecăruia.

Judecă succesul tău prin ceea ce trebuie să renunți ca să-l poți obține.

Abordează iubirea și gătitul cu dăruire.

Marea dragoste și marile realizări implica un mare risc.

DESPRE HOTĂRÂRI LA ÎNCEPUT DE AN

La fiecare început de an suntem obișnuiți să vedem peste tot scriindu-se despre obiectivele pe care ar trebui să ni le fixăm pentru noul an ce se întrevede. Și nu e un obicei rău ceea ce ni se propune în toate articolele, pe toate site-urile!... Și eu recomand clienților și apropiaților mei să își propună tot felul de lucruri frumoase, dar, în același timp, realizabile și cuantificabile pentru anul ce stă să înceapă. Sunt așa-numitele hotărâri de Anul Nou: “Anul acesta mă căsătoresc!”, “Anul acesta mă las de fumat!”, “Anul acesta voi slăbi 10 kg!”, ”voi face un curs de limbă străină”, ”mă voi îndrăgosti iremediabil”, ”voi lucra mai cu sârg pentru a câștiga dublu față de acest an”, ”voi mișca munții din loc”... și lista poate continua...

Nu este greu să iei asemenea hotărâri, să-ți propui tot felul de lucruri la început de an, întrucât, în euforia unui nou început, credem că, odată cu această nouă renaștere, și puterile noastre renasc și înfloresc. Pentru unii, stabilirea de obiective la început de an devine chiar un ritual amuzant, fără să se implice la modul cel mai serios în punerea acestor hotărâri în practică. Din pacate, acești oameni nu se așteaptă să producă prea multe rezultate, de aceea ajung să nici nu aibă rezultate. În fiecare an ceva se întâmplă, ceva care le încurcă planurile, ceva din afara lor le-a fost neprielnic... Hotărârea luată este uitată și omul revine la vechile sale obiceiuri păguboase, dar confortabile. Iar acest lucru, pentru mine, în calitate de specialist ce-și dorește să vadă oameni evoluând, este deosebit de frustrant. Cred în oameni, cred în puterea lor de a se schimba, cred în bunătatea sufletului lor și tocmai comoditatea și confortul în care preferă să stea, în locul unei evoluții provocatoare mă ia întotdeauna prin surprindere... Și nu pot să spun că e o surpriză plăcută...

Tocmai din acest motiv, anul acesta m-am decis: în primul rând nu voi mai scrie aceste rânduri în chiar primele zile ale noului an, pentru că în acele zile ești oricum asaltat, drag cititor, din toate părțile de același gen de informație, ea, informația, ajungând să devină redundantă în acest caz, iar în al doilea rând voi ”cere” de la voi pentru acest an lucruri predominant pentru sufletul vostru, mai mult decât lucruri concrete și cuantificabile, voi căuta să vă întrept spre aspecte pe care să le verificați în gând, cu sufletul deschis, la final de an, să vedeți singuri dacă sunteți în acord cu gândurile vostre... sau dacă nu... fără ca cineva să vă poată ”măsura” performanțele.

Așadar, iată câteva lucruri la care te invit să le exersezi pe parcursul acestui an:

1.      Caută să îți dezvolți capacitatea de a te iubi pe tine; și până la finalul anului această capacitate să ajungă la maturitate

2.      Caută să-ți permiți ție însuți să fii iubit și respectat; respectul să pornească din tine și să ți se întoarcă de la ceilalți

3.      Încearcă să devii mai flexibil și să înveți să te joci

4.      Descoperă-ți propriile valori autentice și ai încredere în ele

5.      Câștigă-ți o mare conștiință de sine

6.      Încearcă să dovedești competență interpersonală în orice situație; iubește oamenii din jurul tău

7.      Caută să-ți construiești apărări mai mature; a fi pueril nu cred că mai e o opțiune pentru tine

8.      Alege să crești, să dăruiești, să asculți și să faci ce e bine mereu, dând dovadă desimțul răspunderii

9.      Alege să faci diferența între tine și marea masă

10.   Caută periodic răspunsul la întrebările:

a.      Ce știu să fac bine?

b.      Unde am luat-o razna?

c.      Ce am de îndreptat?

d.      Ce mai aștept?

 

Acum, la mijlocul începutui de an, ai în fața ta posibilitatea de a crea un an așa cum de mult nu ai mai avut. Îți doresc un an nou fericit și verticalitate în evoluție!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

 

LECȚIA 18 PENTRU VIAȚĂ – URME PE PLAJĂ

Un om, după ce moare, ajunge în fața lui Dumnezeu și acesta îi propune să revadă împreună întreaga sa viață.

Și deodată apare o imensă plajă pustie, pe care se vedeau două rânduri de urme de pași.Omul, foarte curios, îl întreabă pe Dumnezeu ce sunt acele urme. Dumnezeu îi explică: un rând de urme sunt ale lui (ale omului), iar celelalte sunt ale Sale, pentru că a stat mereu lângă el și a vegheat asupra lui. Omul, foarte mulțumit, se uită din nou pe plaja pustie și observă un lucru ciudat. În momentele cele mai grele ale vieții lui, se vedea doar un singur rând de urme de pași și, foarte intrigat, se întoarce către Dumnezeu și îi spune:

-        Cum ai putut să faci una ca asta? Cum ai putut să mă lași singur chiar în momentele cele mai grele ale vieții mele?

Dumnezeu i-a răspuns:

-        Nu te-am lăsat singur. În acele momente te-am ținut în brațe.

 

 

Să nu uităm niciodată că cineva, mai presus de noi, ne iubește și are grijă de sufletele noastre!

La mulți ani și suflet echilibrat în 2014!