O TEHNICĂ DE REZOLVARE CREATIVĂ A PROBLEMELOR: BRAINSTORMING-UL

Brainstorming-ul este o tehnică extrem de eficientă în generarea unei multitudini de idei creative pentru rezolvarea unei probleme date.

Care ar fi primul motiv pentru care ar trebui să alegem să folosim tehnica brainstorming-ului atunci când avem de rezolvat, în grup/organizație, o problemă? Pentru simplul motiv că această tehnică ne oferă o libertate totală de exprimare. Nimeni nu va judeca sau critica ideile noastre, ceea ce nu poate fi decât minunat. Putem fi relaxați, putem glumi, putem spune orice ne trece prin cap, dacă are legatură cu subiectul. Cum poate fi, în aceste condiții atât de eficientă o asemenea tehnică? Simplu! Tocmai această multitudine de idei (unele de-a dreptul trăznite) este rezervorul din care va rezulta, la final, soluția sclipitoare.

Cum stârnim această ”furtună a minții”? Cum ne aducem coechipierii în acea stare de profundă inspirație? Iată mai jos regulile/principiile/pașii brainstorming-ului:

1.      În primul rând, se definește clar problema. Se spune că jumătate din răspuns este întrebarea însăși.

2.      Se stabilește o limită de timp. Acest lucru depinde de natura și gradul de complexitate al problemei.

3.      Se solicită participanților idei pentru rezolvarea problemei. Psihologii recomandă cel puțin 50 de idei, bine fiind de reținut faptul: cu cât sunt mai multe, cu atât este mai bine.

4.      Ideile se scriu pe o tablă/foaie de hârtie/coală flipchart, în ordinea generării lor și în așa fel încât să poată fi văzute de către toți participanții. Se notează absolut toate ideile, indiferent cât de stupide sau imposibile par la prima vedere.

5.      Nu sunt permise criticile la adresa ideilor emise. Sunt încurajate, în schimb, râsetele și buna dispoziție.

6.      La expirarea timpului alocat sau atunci când ideile sunt epuizate, se va trece la gruparea celor asemănătoare sau care au legătură unele cu altele.

7.      Prin discuții și consens, se ordonează apoi ideile, începând cu cea care place cel mai mult, către cea care place cel mai puțin grupului.

8.      Se aleg apoi, spre exemplu, primele 5 soluții din acest clasament și se analizează în continuare.

9.      Se stabilesc 5 criterii pentru alegerea soluției optime. Aceste criterii pot fi restrictive (de ex. nivelul resurselor, restricții legale, restricții de timp) sau/și stabilite la alegere (eventual tot prin brainstorming).

10.   Se acordă fiecăreia dintre cele 5 idei reținute câte un punct pentru fiecare criteriu, pe care îl îndeplinește.

11.   Se ordonează ideile în ordinea descrescătoare a punctajului obținut.

12.   Dacă s-a ajuns până la acest punct... Felicitări! Ați găsit soluția căștigătoare!

Dacă sunt mai multe soluții cu punctaj maxim e și mai bine: aveți de unde alege!...

Brainstorming-ul este o metodă ce am putea-o folosi și acasă! În acest fel am reuși să implicăm fiecare membru al familiei în procesul de luare de decizii, am da fiecăruia dintre noi, chiar și copiilor, sentimentul propriei valori și al propriei contribuții la viața de familie și... am înțelege mai bine și am aprecia mai mult faptul că suntem o familie, o echipă, un întreg!  

Spor la creație și idei inspirate vă doresc! Restul va veni de la sine!

 

Cu drag,

Ștefania

 

LECȚIA 17 PENTRU VIAȚĂ - SFATURILE COPILULUI PENTRU PĂRINȚII SĂI

Dragul meu părinte,

Sunt imperfect, nu sunt atât de priceput ca tine, dar vreau să învăț și  tu ești modelul meu. Așadar, te rog să ții seama de faptul că:

Mânuțele mele sunt încă mici, de aceea nu te aștepta la perfecțiune când fac patul, când pictez sau când arunc mingea. Treaba pe care am făcut-o eu, te rog să nu o faci încă o dată. Voi simți că nu am făcut față așteptărilor tale. Încearcă să iei partea bună din tot ceea ce fac; bucură-te că m-am chinuit să mă închei singur la bluziță, chiar dacă m-am încheiat greșit, fii mândru că m-am chinuit să mă leg singur la pantofiori, chiar dacă n-a ieșit decât un nod.

Piciorușele mele sunt încă mici, te rog frumos nu face pașii mari, ca să pot ține și eu pasul cu tine. Nu uita că sunt la început de drum. Ai răbdare cu mine. Voi învăța totul, dar treptat-treptat. Nu mă grăbi, nu mă condamna și nu te supăra pe mine. Lumea aceasta are atâtea mistere pentru mine, iar tu trebuie să-mi fii învățător pe drumul vieții.

Ochii mei sunt încă mici, nu am văzut lumea așa cum ai văzut-o tu. Te rog, lasă-mă să aflu totul, fără să mă pedepsești pentru curiozitatea mea. Și nu mă limita inutil...

Nu te enerva când întreb prea mult, prea des câteodată, același lucru. Eu nu cunosc lumea din jurul meu, fă-ți, te rog, timp și pentru mine, explicându-mi ce știi despre lumea aceasta și fă asta bucuros și plin de dragoste. Nu te teme să-mi fixezi limite și reguli. Sigur le voi respecta, dacă ești consecvent în aplicarea lor. Însă, dacă astazi spui una și mâine alta, sigur voi deveni confuz și nu voi mai ști ce este interzis și ce nu.

Nu mă compara mereu cu frații mei, cu colegii sau cu oricine altcineva. Sunt unic și niciodată nu voi fi la fel ca alții. Sigur, am și eu ceva special, fă-ți doar puțin timp și vei vedea și părțile mele bune.

Eu nu voi fi pentru multă vreme copil, lasă-mă să-mi trăiesc copilăria și să mă bucur de ea. Nu-mi încărca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru vârsta mea. Acum lasă-mă doar să mă joc.

Sufletul meu este foarte sensibil, sentimentele mele sunt foarte gingașe. Nu mă face mai mic decât sunt! Fii înțelegător la greșelile mele și stângăciile pe care le fac mereu. Dacă mă critici constant, voi deveni stingher și lipsit de încredere în forțele proprii. Poți să-mi critici faptele, fără să mă critici ca persoană!

Respectă-mi drepturile de copil și demnitatea. Nu mă umili și nici nu folosi violența verbală sau fizică cu mine. Din asta voi învăța numai să mă ascund de tine, să mint și să-mi fie frică. La un comportament pozitiv, întotdeauna voi răspunde pozitiv, deci încearcă să fii blând, iubitor și înțelegător.

Păstrează-mi sufletul curat! Nu mă lăsa să văd și să învăț lucruri rele. Tu ești modelul meu. Nu mă minți, căci o să cred că minciuna este singura cale în viață. Nu folosi forța, căci o să cred că forța este ceva normal în relațiile cu ceilalți. Nu mă critica, căci astfel o sa învăț să condamn. Nu mă respinge, căci voi crede că nu mă dorești și asta mă va afecta iremediabil. Ajută-mă să învăț valorile morale, adevărul, cinstea, încrederea, bunătatea și iubirea.

Tu știi că eu vin de la Dumnezeu, tot ce vine de la el nu are cum să nu fie bun. Nu mă face să mă simt vinovat pentru ceea ce sunt și pentru că nu sunt așa cum ai visat. Eu sunt copilul tău și tu ești părintele meu. Acceptă-mă și iubește-mă așa cum sunt!

 

EU TE IUBESC!

LECȚIA 16 PENTRU VIAȚĂ – ÎNVINGĂTORII ÎȘI ASUMĂ RISCURI

Astăzi vreau să-ți ofer în dar, drag cititor, o poezie despre asumare de riscuri. Nu ne putem crede învingători dacă nu ne asumăm riscuri. Aruncă mingea și aleargă după ea! Nu arunca mingea la un metru distanță în fața ta și apoi, uitându-te la ea, să stai fără să faci nimic, sperând că nu va alerga nimeni după ea... Asumă-ți riscul de a și pierde, dar fă tot ce-ți stă în putință pentru a câștiga!... Aceasta este diferența între un învingător și un mediocru. E mai bine să încerci și să nu reușești, decât să nu încerci!.

 

Poemul a apărut în editorialul Annei Landers. Fiecare vers conține un adevăr și o probă:

 

”A râde înseamnă a risca să pari prost.

A plânge înseamnă a risca să pari sentimental.

A te întinde până la celălalt înseamnă a risca să te implici.

A-ți exprima sentimentele înseamnă a risca respingerea.

A-ți dezvălui visurile mulțimii înseamnă a risca să fii ridicol.

A iubi înseamnă a risca să nu fii la rândul tău iubit.

A merge înainte, deși sorții nu-ți sunt favorabili, înseamnă a risca eșecul.

Dar riscurile trebuie asumate, pentru că în viață ai cele mai puține șanse atunci când nu riști nimic.

Cel care nu riscă nimic, nu face nimic, nu are nimic, este nimic.

Poate că evită suferința și durerea, dar astfel nu mai poate învăța, simți, schimba, crește sau iubi.

Înlănțuit de certitudinile sale, este ca un sclav.

Doar cel care riscă este LIBER.”

LECȚIA 15 PENTRU VIAȚĂ – ÎNVAȚĂ DE LA TOATE...

Astăzi vreau să împărtășesc cu voi, dragi cititori, o poezie superbă. De-a lungul timpului, textul a fost recitat și cântat de mulți interpreți. Lumina și învățăturile cuprinse în acest text sunt deosebite. Referitor la autor, există păreri împărțite, deși mulți spun că ea aparține lui Rudyard Kipling.

 

Învaţă de la apă să ai statornic drum,

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,

Să treci frumos prin viaţă, să poţi frumos să mori.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,

Învaţă de la apă să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,

Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,

Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.

Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei

Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,

Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,

Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

 

BUCURIA DE A TRĂI

Astăzi aș vrea să vorbim, drag cititor, despre bucurie... Despre bucuria de a trăi. Fără false emoții. Fără disimulări penibile. Fără grimase pe post de zâmbete. Doar cu ferestrele sufletului larg deschise...

Spune-mi, cum vezi tu bucuria? Cât de mult te bucuri de viață? În ce măsură vezi frumusețea din ea? Ce anume din tot ce te înconjoară îți aduce bucurie în fiecare zi?... Suntem într-o permanentă grabă. Alergăm prin lume pe cărări întortocheate, fără pauze de respiro, căutăm mereu parcă ceva ce nu vrea să ne apară în cale, ne punem la bătai toate resursele pentru a fi buni, mai buni, cei mai buni și uităm, din păcate, să ne oprim din când în când pentru a privi ceea ce ne iese în cale și a ne bucura... Uneori ne întâlnim cu fericirea. Dar suntem atât de orbi, încât, cel mai posibil, nici măcar nu o observăm. Dacă te-aș ruga acum să-mi vorbești despre tine, oare ce mi-ai spune? Care ar fi lucrul cel mai important de spus despre tine?... Faptul că încerci să fii competent profesional sau că ești cel mai bun partener de viață? Că aspiri mereu și mereu către cele mai mărețe lucruri din lume sau că, dimpotrivă, te bucuri de lucrurile mărunte care-ți ies în cale în fiecare zi, ca de exemplu un covor de frunze aurii ce ți se așterne în cale sau zâmbetul unui copil din parcul prin care ai trecut grăbit?... Știi măcar în ce direcție alergi, încotro te îndrepți? Și mai ales, știi sigur că ceea ce cauți tu cu atâta ardoare merită efortul ăsta nebun de a pierde din bucuriile vieții?... Dacă ți-aș cere să-mi vorbești despre ce te nemulțumește, ce nu-ți place, ce urăști, ce disprețuiești, mi-ai face o listă nesfârșită, sunt convinsă... Dar, spune-mi, ce iubești? Ce te calmează, ce te împlinește, ce te face fericit? Ce-ți bucură sufletul și închide rănile emoționale? Ce-ai alege dacă ar fi să alegi cu ce să-ți presari viața?

Bucuria de a trăi fiecare secundă a vieții reprezintă unul din cele mai înalte nivele ale energiei vitale pe care îl putem experimenta ca ființe umane aici, pe pământ. Ea poate fi simțită de orișice om care trăiește, sau aspiră să trăiască, în acord cu planul său divin. Bucuria de a trăi te apropie, fără putință de tăgadă, de cea mai bună variantă a ta, de realizarea ta ca flacără divină coborâtă pe pământ. Iar realizarea ta implică realizarea visurilor tale. Mai jos îți voi prezenta succint o serie de pași care, cu voia ta, ar trebui să te conducă către experimentarea acestei dimensiuni vibraționale intense.

Așadar:

1.      Primul pas ar consta în a-ți găsi pasiunea, misiunea ta în viața aceasta, motivul pentru care trăiești

Pasiunea ta, misiunea ta în viață reprezintă ceva din interiorul tău, ceva special și personal, ceva ce tu și doar tu deții. Și nu are nimic de-a face cu o altă persoană sau cu obiectele lumii materiale de care ne înconjurăm, altfel, ori de câte ori persoana sau obiectul ar dispărea din viața ta, te-ai simți și tu, la rândul tău pierdut și debusolat.

Pentru a te ajuta să știi încotro să te îndrepți, te provoc acum să-ți răspunzi în gând la câteva întrebări:

Ce anume te pasionează?

Care sunt activitățile care îți sporesc energia?

Ce îți dorești să faci cu adevărat în viața aceasta și care să-ți aducă împlinirea absolută?

 

2.      Iubește și iubește-te pe tine

Iubește-ți familia, partenerul, părinții, copiii, prietenii, cunoscuții și necunoscuții cu care intri în contact, vecinii, rudele și autoritățile... Spune cât mai des cu voce tare sau în gând: ”Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!”... De asemenea, iubește-te pe tine așa cum ești: cu bune și cu rele, cu defecte și calități, cu totul tău, așa cum te-ai proiectat. Iubirea va curăța sufletu-ți încercat în cotidianul zilei și va permite bucuriei să pătrundă prin ferestrele sufletului. Nu aștepta ca iubirea să intre în viața ta! Fă ca iubirea să se întâmple! Fii chiar tu iubirea pe care o cauți!

 

3.      Eliberează-te de vampirii energetici, învață să spui NU la tot ce este inutil

Selectează cu atenție activitățile, persoanele și obiectele cărora merită să le acorzi atenție și rupe-te ce acele lucruri care sunt mari mâncătoare de energie, fără a-ți oferi nimic la schimb. Evită: certurile cu partenerul sau cu cunoscuții, implicarea ta în dezvoltarea unor oameni care nu vor să se dezvolte, efectuarea unor servicii pentru cei ce nu le apreciază etc. Dacă nu vei face asta, te vei trezi că energia ta va fi pe zero, în timp ce ceilalți vor vrea tot mai mult și mai mult de la tine.

 

4.      Găsește-ți echilibrul, menținându-ți vibrațiile energetice la un nivel pozitiv: mănâncă sănătos, ascultă muzica ce-ți place, petrece timp în natură sau cu oameni dragi, întoarce-te la lucrurile simple și profunde ale vieții

Ai grijă de tine. Oferă-ți hrană de calitate la toate nivelurile: fizic, mental, emoțional și spiritual! Fiecare obiect, fiecare gând, fiecare mediu, fiecare persoană are un anumit nivel energetic. Poti simți asta cu ușurință dacă te așezi în liniște și-ți concentrezi atenția asupra interiorului tău. Înalță-ți mereu nivelul energiei proprii prin apropierea de lucrurile sau activitățile dragi ție: cititul unei cărți care te inspiră, petrecerea timpului liber cu oameni frumoși, plimbatul prin locuri cu aer curat, prezența alături de tine a unor mesaje motivaționale mai curând decât uitatul în permanență la emisiuni cu încărcătură energetică scăzută care îți spun mereu câți oameni mor, sunt jefuiți, violați sau abuzați. Fii receptiv și acordă atenție la ce îți transmite corpul tău și acționează în consecință.

 

5.      Menține-te concentrat pe țelul tău, pe starea ta de bine, pe fericirea ta, ca unic scop

Împlinirea visurilor tale este prioritară și trebuie să te călăuzească la fiecare decizie. Nu-ți pierde timpul cu detalii neimportante. Nu e nevoie să știi totul pentru a putea începe și nu e nevoie să rezolvi totul pentru a putea trece mai departe. Învață să permiți și altora să te sprijine și să facă parte din viața ta în lucruri care nu sunt vitale dezvoltării tale, fără ca acest lucru să te facă să te simți vinovat că nu faci tu totul sau să îți dea senzația că nu mai deții controlul.

 

6.      Fii recunoscător

Nu te mai plânge de ceea ce nu ai, nu te mai concentra pe ce lipsește în viața ta. Mai bine concentrează-te pe ceea ce ai. Fii recunoscător și mulțumește-le celor din jur și, mai ales, mulțumește Universului. Privește la ceea ce ai în acest moment: ce posezi deja, cine te iubește deja, ce aptitudini ai deja... Exprimă-ți recunoștința pentru acestea și vei primi și mai multe. Când te concentrezi asupra unui lucru îl faci să crească, deoarece îl hrănești cu energie. Deci, concentrează-te pe ceea ce vrei și nu pe ceea ce nu vrei!

 

7.      Dăruiește

Fii cel ce dăruiește, nu cel ce ia! Dăruiește liber și generos dragostea ta, talentele tale, energia, cunoașterea, carisma, timpul tău acelora cu care ai o bună conexiune energetică. Folosindu-ți talentele pentru a transforma lumea într-una mai bună, vei obține cele mai mari satisfacții. Oferind talentele tale altora, te aliniezi la planul divin al vieții tale și te vei umple de bucurie! Vei observa că oamenii sunt mai fericiți, mai centrați, mai încrezători, puternici și sănătoși după ce primesc darul talentelor tale și sprijinul tău, iar acest lucru te va face să te simți fericit! Totuși, ai grijă când îți dăruiești energia “vampirilor energetici”. Nu trebuie să te lași să sângerezi de dragul celor care te golesc fără să ofere nimic în schimb. Întotdeauna verifică dacă energia este împărtășită, dacă ea curge în ambele direcții. Dacă nu, oprește-te!

 

Închei acest articol lansându-ți câteva întrebări la care să meditezi:

Tu cât de fericit ești?

Îț aduci aminte când ai privit ultima dată către stele? Când te-ai bucurat ultima dată de viață?

Tu ce iubești?

Îți place atât de mult să te sacrifici pe altarul vieții?

 

Practicarea acestor pași în viața de zi cu zi va face ca bucuria de a trăi să-ți fie motto-ul vieții. Nu uita acest lucru, iar viața îți va aparține în totalitate! Tu alegi! Poți alege iubirea, poți da uitării nefericirea, tragedia, frustrarea! Conștientizează frumusețea care te înconjoară! Bucură-te de orice lucru mărunt și aparent lipsit de importanță. În condițiile vieții moderne, în secolul vitezei, este vital să înveți să te bucuri de viață, este esențial să păstrezi în minte și în suflet momente idilice pe care să le poți retrăi atunci când lumea ți se pare mult prea agitată, atunci când simți că nu mai ai putere pentru a lupta. Nu renunța nici măcar o clipă să te lupți pentru pacea minții și a sufletului. Viața merită trăită! Nu e atât de greu, încearcă!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

INEVITABIL... VA FI BINE! TOȚI TRECEM PESTE DESPĂRȚIRI, ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL...

Parafrazez azi, drag cititor, versurile unei melodii care mi-a răsunat în urechi toată vara: ”După rău vine bine... daa... Inevitabil va fi bine... e-e... Va fi bine-e... e-e... Va fi bine-e...”... Mare adevăr se ascunde în spatele acestor cuvinte, aparent banale și menite a se aduna laolaltă doar pentru o prea-nefericită rimă!... Putem spune cu tărie: ”Inevitabil va fi bine!” și în cazul despărțirilor: indiferent cât de precoce sau tardive sunt, indiferent cât de dureroase sau mai puțin dureroase, liniștite sau zgomotoase sunt despărțirile din viața noastră, inevitabil fiecare din partenerii implicați în despărțire vor depăși momentul, iar liniștea se va așterne asupra sufletului lor încercat. Dacă faci acum un exercițiu de memorie, reamintindu-ți despărțirile tale trecute, vei vedea că-mi dai dreptate...

Astăzi vom vorbi, deci, despre despărțiri peste care am trecut, peste care trecem sau peste care vom trece, indiferent de perspectiva sumbră pe care am putea-o avea în acest moment. Despre despărțiri se spun și se scriu multe, curg râuri de cuvinte, povețe, 5-7-9 sfaturi despre a trece cu bine peste aceste evenimente, însă în toate aceste râuri de cuvinte lipsește, de cele mai multe ori latura emoțională: nici cea mai rațională și obiectivă afirmație, încurajarea care să te ridice din pământ, nu este capabilă să transpună în cuvinte ceea ce simți atunci când ești părăsit, atunci când decizi chiar tu să pui capăt unei relații sau relația se destramă sub ochii tăi și ai partenerului, fără să vă dați seama. Dar, cu toate acestea, deși îți este greu, trebuie să înveți să mergi mai departe...

Oricare ar fi atitudinea ta în fața unei despărțiri, în oricare dintre situații te-ai afla și oricât de greu ți-ar fi, este imperios necesar să îți recapeți bucuria de a trăi, chiar dacă ai pierdut o mare iubire. Mai jos îți voi prezenta succint etapele prin care trecem pentru "vindecare", fiecare cu plusurile și minusurile ei:

 

1.      Negarea

Prima ta reacție atunci când partenerul te anunță că vrea să vă despărțiți este negarea, refuzul de a crede ceea ce auzi. Pur și simplu nu îți vine să crezi că el poate renunța așa ușor la relație și la tine. În zilele următoare ești sub stare de șoc, aflându-te, încă, sub influența veștii. Vezi un semn bun în orice lucru făcut de el: dacă sună, trimite un mesaj, mail etc. și nădăjduiești sub o formă sau alta că va reveni. Reinterpretezi fiecare dintre cuvintele și gesturile sale și vrei să te convingi că încă te mai iubește. Îți spui că nu este adevărat, că este doar ceva de moment și partenerul va reveni la sentimente mai bune. Această etapă este ceva normal și firesc, șocul unei schimbări în situația ta emoțională este normal să nu-l putem prelucra în primă fază, însă prelungirea acestei etape, complacerea în starea de negare, nu face decât să întârzie procesul de refacere. Ce-i drept, abandonul este una dintre cele mai mari răni ale sufletului, iar o despărțire te duce cu gândul la toate situațiile în care ai fost părăsit în trecut, creierul refiltrează informațiile acestea, ceea ce face ca mesajele din situația prezentă să ajung la tine distorsionat, exagerat, întrucât inconștientul nu este pregătit pentru un astfel de șoc.

 

2.      Furia

Treptat, iubirea pe care o simțeai altădată se transformă în aversiune și persoana iubită îți apare plină de defecte, defecte pe care altădată le iubeai sau pur și simplu nu le observai. Această etapă, numită și "dragostea învrăjbită", apare atunci când începi să percepi adevărata realitate a deciziei de ruptură a relației și realizezi că, DA, V-AȚI DESPĂRȚIT! Te întrebi cu ce drept a putut să-ți facă tocmai ție una ca asta și îl vezi ca pe un monstru, responsabil de toate supărările tale. Începi să-i aduci felurite reproșuri și îi amintești de momentele neplăcute din relația voastră. Totuși, indiferent cât de mare ar fi furia ta, important e să nu-ți pierzi controlul și să păstrezi o limită în tot ceea ce spui. În general, atunci când suntem părăsiți, procedăm asemenea unui copil căruia i s-a luat o jucărie și plânsetele nu i-au adus-o înapoi. Când nu putem guverna pe cineva, încercăm să îl distrugem, cel puțin mental. Totuși, furia este benefică pentru moment, alungă frustrarea și ne permite să ne eliberăm de emoțiile distrugătoare.

 

3.      Hărțuirea

Această etapă poate apărea sau nu, în funcție de temperamentul fiecăruia dintre noi. Deși partenerul tău a plecat și ți-a spus că nu are de gând să se mai întoarcă, rănit fiind în orgoliu, putem avea tentative de a-l recupera... cu orice preț! Îți spui că nu strică să încerci să îl recuperezi, ești convins că așa îi vei arăta cât de mult ții la el și, deși nu a mai dat niciun semn de viață, ești sigur că nu te-a uitat. Ca urmare, începi să-l suni de 7-8 ori pe zi, îi bombardezi căsuța cu e-mail-uri, lași mesaje până i se umple mesageria vocală la telefon, îl vizitezi la serviciu și chiar îi ieși în cale ”ca din întâmplare”!... Aceste mișcări, însă, nu sunt tocmai bune. Fostul tău partener are, de acum, dreptul la propria viața, una din care tu nu mai faci parte.

4. Reanimarea

”Nu mă mai vrea? Cu atât mai bine! Și așa nu eram prea potriviți... În ultimul timp, era prea distant și nu îmi mai arăta afecțiunea mult dorită!...”. Folosește-te de autosugestie pentru a trece mai ușor peste această perioadă grea din viața ta. Această etapă poate fi un semn bun, semn că starea de șoc a fost depășită. Acum trebuie să îți lași timp să-ți revii, să te obișnuiești cu ideea că relația s-a încheiat. Însă, nu uita că timpul necesar pentru a ne reveni este direct proporțional cu intensitatea experiențelor trăite alături de cel sau cea care a plecat. Așadar, nu fii prea dur cu tine și lasă-ți propriul ritm să se impună, lasă-ți timpul necesar pentru renaștere și revenire.

 

4.      Redescoperirea

Pentru a trece mai ușor peste acest moment al despărțirii trebuie să pui cât mai repede bazele unei noi vieți, diferită de cea pe care ai avut-o până acum în cuplu. Implică-te în activități diferite, descoperă-ți noi pasiuni sau reia o activitate la care ai renunțat din cauza partenerului. În plus, ai grijă de aspectul tău fizic. Mergi la coafor, îmbracă-te în fiecare zi ca și cum ai merge la o întâlnire amoroasă și cumpără-ți ceva, dacă asta te poate înveseli. Și munca e o soluție de a depăși acest moment critic. Dacă te concentrezi pe viața profesională, ea te ajută să uiți eșecul sentimental și îți poate oferi satisfacție rapidă: promovare, mărire a salariului, felicitările șefului (invidiile colegilor!) etc. Aceste mici succese te vor ajuta să îți ridici moralul și să îți întărești încrederea în tine. Totuși, nu trebuie să faci din muncă o obsesie, pentru că viața ta nu se rezumă doar la asta.
Fă orice pentru a nu te lăsa copleșit de durere, regrete și amintiri. Cea mai mare greșeală pe care o poți face în această perioadă este sa te izolezi, sub pretextul că nu mai ai chef de nimic... În loc să fugi de lume, mult mai potrivit este să-ți schimbi ritmul de viață, să-ți găsești o viață doar a ta, care nu este bazată pe celălalt. Acum trebuie să trăiești pentru tine!

 

5.      Nostalgia

Deși ți-e bine, realizezi cât de mult îți lipsește partenerul. Îi formezi numărul de telefon, pentru că vrei doar să îi auzi vocea... Sub pretextul unei plimbări, mergi la "locul vostru", spațiu simbolic al relației și al perioadei strălucite de dragoste. Revezi banca primului sărut, locul unde te-a dus la prima întâlnire...
Nostalgia este un fenomen psihologic, nu doar unul afectiv. Creierul se îndreaptă spre ceea ce știe, iar ce am trăit este mult mai puternic în noi, decât curiozitatea de a ne îndrepta spre viitor. Momentele bune dintr-o relație nu sunt un aspect de neglijat, dar trebuie să le folosești doar în scopul de a-ți da energie pentru a continua.

6.      Libertatea

Nu te-ai mai gândit la fostul tău partener de zile bune... Simți nevoia să schimbi ceva la tine; parcă și decorul camerei tale ar trebui îmbunătățit. Ieși în oraș cât mai mult și profită de orice ocazie pentru a-ți face prieteni. Chiar ai început să observi că există persoane interesante în jurul tău! Mai tresari când te gândești la momentele în care ai fost în vechea relație, dar acum ai chef să treci la un nou capitol din viața ta. Felicitări! În sfârșit ai reușit să treci peste despărțire! După o despărțire dureroasă este foarte greu să accepți o întâlnire cu un alt partener, te sperie să cunoști pe altcineva, să începi să ai din nou încredere și să lași persoana să pătrundă în viața ta. E ca și cum ai lua totul de la zero. Totuși, această este o etapă obligatorie, dacă vrei să trăiești o altă iubire.

 

Mai presus de această clasificare a etapelor unei despărțiri, "rețeta" de a trece peste o despărțire, spun eu, îți aparține și este diferită de la persoană la persoană, în funcție de sentimentele și trăirile care te leagă de cel de care te-ai despărțit.

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

CÂND DRAGOSTEA SE TRANSFORMĂ (SAU NU!) ÎN PRIETENIE...

Cineva m-a întrebat deunăzi: există prietenie dincolo de dragoste? Acolo unde odată a fost dragoste mai rămâne loc pentru o prietenie sinceră? Și, recunosc, această întrebare m-a pus ușor pe gânduri... Nu puțini sunt cei care cred că da, se poate... Că după dragoste poate urma, firesc, o frumoasă prietenie, la fel de firesc cum se poate întâmpla invers, ca după o prietenie frumoasă să se facă simțită dragostea... Ușor de zis, însă destul de dificil de realizat în fapt, aș spune eu... Mult mai sigur și mai adevărat este faptul că, pentru cei mai mulți dintre noi, marea și arzătoarea iubire care ne-a cuprins altădată se transformă într-o banală, dar grăitoare tăcere, dacă nu și mai rău, într-o ură feroce.

La începutul fiecărei relații există acea perioadă minunată, în care simți că te înțelegi perfect cu partenerul, în care armonia domnește peste dragostea ce plutește în aer, în care totul este mai bine decât ai sperat vreodată că poți trăi… până la un punct!... Acest punct afectează ambii parteneri. Atunci când o relație se încheie, de cele mai multe ori, lucruri nespuse iau locul celor spuse. Ambii se închid în ei și comunicarea este compromisă. Cum, atunci, să poți să mai rămâi prieten cu cel pe care l-ai iubit odinioară? Apar zvâcniri neputincioase, se exersează la nesfârșit tehnici îndrăznețe și ultrapracticate de autocontrol... ”Mai bine că s-a întâmpla așa...”, ”De ce să mai vorbim...”, ”Cel mai bine pentru amândoi ar fi să rupem orice legătură...”, ”Este clar... oricât ne-am strădui... noi doi nu putem rămâne prieteni...” ... ... ... Și, astfel, prin forțări și tehnici de autoimpunere se trece de la o mare dragoste la marele... NIMIC!... Am spus nimic? Și atunci de unde prietenie după dragoste?

Aș vrea să pot să spun acum aici, drag cititor, că orice iubire sfârșește într-o mare prietenie... Dar multe cupluri pe care le-am întâlnit mi-au confirmat exact contrariul... Asta nu înseamnă că nu e posibil ca o dragoste să se isprăvească blând într-o prietenie statornică, pe viață. Se poate întâmpla foarte bine acest lucru, în anumite condiții, spre exemplu atunci când cei doi se cunosc suficient de bine încât să ajungă să se ajute reciproc cu sfaturi, sprijin și informații utile, ajutor necondiționat, de dragul amintirilor sau a unei umanități firești și binecuvântate. Nu asta ar însemna, o prietenie, până la urmă, un ajutor, sprijin și o acceptare necondiționată?

Posibilitatea existenței unei relații de prietenie cu fostul partener este, însă, direct proporțională și cu motivele și condițiile în care s-a produs despărțirea. Este suficient ca sentimentele unuia dintre cei doi să nu se stingă în totalitate, pentru ca relația de prietenie să fie sortită eșecului. Dacă, în schimb, de-a lungul unei relații, iubirea a murit treptat, iar despărțirea s-a produs de comun acord prin răceala cuplului, prin detașare și indiferență, atunci da, se poate naște o relație de prietenie. Pe de altă parte, dacă ”nu te mai iubesc pentru că m-ai trădat și mi-ai înșelat încrederea”, există slabe șanse ca eu să-ți acord credit total și necondiționat aceluiași tu, de data aceasta din postura de prieten... Încrederea înșelată rămâne încredere înșelată, îndiferent de natura relației...

La început a fost Iubirea... Însă, în timp, dacă nu ai avut grijă, iubirea se liniștește, se liniștește într-atât de tare încât devine o monotonie. Vă cunoașteți foarte bine, nu mai sunt lucruri care să vă surprindă, nu mai faceți nimic nou, nu mai apare nimic atractiv... La începutul relației, când sunteți încă în faza de curtare, atât tu, cât și el, vă purtați diferit unul cu celălalt. El este mai atent, mai galant, iar tu ești mai frumoasă și mai seducătoare. În momentul în care vă obișnuiți unul cu celălalt și vă acceptați, comportamentul de dinainte parcă nu-și mai are rostul... El deja te-a cucerit, iar tu deja l-ai făcut să se îndrăgostească de tine... Perioada în care începeți să vă dezamăgiți este cea care declanșează mai târziu transformarea dragostei în ură. Promisiunile făcute, dar nerespectate, sunt cele care distrug o relație. Mai mult, prioritățile care se schimbă radical în interiorul nostru, pot, de asemenea, să dărâme tot ce am construit din punct de vedere emoțional. Dacă, la început, tot ce vă doreați era să fiți împreună, acum visul cel mai mare al amândurora este să construiți, cu orice preț, o carieră de succes. Acest lucru poate schimba dinamica relației într-un mod în care probabil puțini își pot imagina, mai importantă decât familia devenind cariera, aceasta spre disperarea celuilalt ce așteaptăîn continuare lucrurile pe care le primea la început.

Și atunci? Putem, oare, spune că dragostea se transformă implacabil în ură? Asta cred că se întâmplă doar atunci când împreună cu partenerul ai încercat să rezolvi problemele, însă fără succes. Frustrarea devine tot mai mare, observi o schimbare în comportamentul lui, iar comunicarea este la pământ. Chiar dacă unele cupluri sunt în stare să recunoască că ceva nu mai merge în relația lor și încearcă să schimbe ceva, multe persoane nu vor să vadă greșeala pe care au făcut-o și încep să caute alți vinovați decât ei înșiși. Ajunși în acest punct, pentru foarte multe cupluri este greu să-și reînnoiască dragostea și să reaprindă pasiunea de la început. Cea mai bună cale este comunicarea, înțelegerea partenerului și a nevoilor acestuia și încercarea de a rezolva problemele. Cu cât problemele sunt recunoscute mai devreme, cu atât mai puțin le ia partenerilor să treacă peste ele. Dacă totuși problemele nu se rezolvă, atunci este cazul să accepți că nu mai formați un cuplu și că fiecare trebuie să-și vadă de viață. Și mai mult decât atât: să renunți la a transforma iubirea în prietenie, căci problemele nerezolvate sunt mare sursă de frustrare și nemulțumire.

Așadar, la final, rămâne totuși întrebarea: se transformă sau nu iubirea în prietenie? Răspunsule meu este: DEPINDE! Depinde de ce-ți dorești... Chiar așa, tu ce-ți dorești de la iubirea trecută?

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

 

UN ACT RESPONSABIL: ASUMAREA GREȘELILOR PROPRII

Astăzi mi-aș dori, drag cititor, ca prin acest articol să trasez o tușă ca un semn de exclamare asupra asumării de către fiecare din noi a erorilor pe care le comitem, voit sau nevoit, față de noi și față de cei din jurul nostru. Cu toții greșim, aceasta este o certitudine, însă ce facem după ce am greșit? Ce facem cu greșeala și cu cel în fața căruia am greșit? Cum ne uităm în oglindă în cazul în care am greșit enorm față de noi înșine și față de conștiința noastră? Iată întrebări la care am meditat îndelung în ultima perioadă și despre care vreau să vorbesc astăzi, în câteva rânduri.

O vorbă din popor spune că o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată. Nimeni nu spune, însă, ce se întâmplă cu greșelile nerecunoscute, mai ales cu cele pe care nu ni le asumăm nici măcar noi, în fața propriei conștiințe... Referitor la acestea, eu am o teorie: eu cred că acestea se răzbună! Cum? Prin repetiție! Greșelile pe care refuzăm să ni le asumăm, inevitabil, le vom repeta. Le vom repeta, însă, paradoxal, sperând să obținem rezultate diferite. Însă nu știm că Universul ni le pune în cale tocmai pentru a ne arăta că greșim, ni le oferă pe tavă pentru a ne opri o clipă din goana noastră nebună, din automatismele pe care ne-am obișnuit să le integrăm în comportamenul nostru, ca pe niște religii demne de urmat și pentru ca, asumându-ni-le, să provocăm schimbarea binefăcătoare. Se spune că a greși este omenesc, însă, personal, cred că a persevera în aceeași greșeală este prostesc...

Drept urmare, primul pas pentru depășirea unui blocaj este căutarea erorii și remedierea acesteia. A recunoaște greșeala în acțiunile trecute, a ți-o asuma și a încerca, în viitor, să îndrepți consecințele acesteia este singurul mod de a ieși din impas. Pentru că nu putem da timpul înapoi, singurul lucru pe care îl avem de făcut este să acționăm mai înțelept cu următoarea ocazie, aceasta, bineînțeles, după ce ne-am învățat lecția ce trebuia învățată.

Viața noastră este, în general, determinată de deciziile noastre personale, dar și de deciziile colective ale mediului în care trăim. Acesta din urmă este motivul pentru care mulți dintre noi preferăm să dăm vina pe ceilalți pentru eșecurile proprii: pe parteneri, pe copii, pe familie, vecini, colegi, șefi, guvernare sau președinte... Însă dacă am fi sinceri și onești am recunoaște că, în aceleași condiții, unii reușesc mai mult decât alții. Drept urmare, ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a arunca ”pisica moartă în curtea vecinului” și mai curând ar trebui să căutăm, în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, momentul în care decizia luată de noi a determinat actualul curs al evenimentelor. Pentru că, doar dacă identificăm decizia eronată, avem șanse să îndreptăm lucrurile sau, în funcție de situație, să ne asumăm consecințele.

Dacă găsim în trecut greșeala care a fost sămânța nemulțumirilor noastre actuale, ne va fi mai ușor să ne asumăm prezentul, să îl schimbăm și să ne construim un viitor mai apropiat de aspirațiile noastre. Am zis!...

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

LECȚIA 14 PENTRU VIAȚĂ – TESTUL CELOR TREI AL LUI SOCRATE

În Grecia antică, Socrate (469-399 D.H.) era foarte mult lăudat pentru înțelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoștință, care alerga spre el agitat și care i-a spus:

"Socrate, știi ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?"

"Stai o clipă," îi replică Socrate. "Înainte să-mi spui, aș vrea să treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."

"Trei?"
"Așa este," a continuat Socrate. "Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui.”

”Primul test este cel al Adevărului. Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?"

"Nu," spuse omul. "De fapt, doar am auzit despre el."

"E-n regulă," zise Socrate. "Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu.”

”Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"

"Nu, dimpotrivă..."

"Deci," a continuat Socrate, "vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?"
Omul a dat din umeri, puțin stânjenit. Socrate a continuat.

"Totuși, mai poti trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosinței. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?"

"Nu, nu chiar..."

"Ei bine," a conchis Socrate, "dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?"

Omul era învins și s-a rușinat. Și, astfel, Socrate nu a aflat niciodată că nevastă-sa îl înșela cu studentul respectiv.