Bine te regăsesc dragul meu cititor. Recunosc că mi-a fost ceva dor de tine și de laptopul stându-mi pe brațe la ceas de seară, dar am avut motive întemeiate să stau o vreme departe de scrisul meu cel atât de drag. Nu promit că voi reveni cu scrisul la fel de des cum te-am obișnuit în trecut, însă îmi propun să revin din când în când cu teme interesante de dezbătut.
Azi vreau să îți aduc sub lupa atenției... nimic
altceva decât emoțiile tale!
Mulți oameni aud că-și doresc să fie Zen, să trăiască
doar în pace, liniște și armonie, prin căminul conjugal să curgă doar lapte și
miere, iar relațiile cu copiii, părinții, prietenii, cunoscuții, vecinii,
amicii, șefii, colegii, subalternii să fie o veșnică primăvară în grădina
Edenului. Doar că lucrurile nu stau chiar așa și din când în când, atunci când
atenția se îndreaptă spre altceva decât controlul strict al comportamentelor
noastre manifeste care ar putea să ateste apariția unor afecte în câmpul nostru
emoțional, trăirile ținute sub presiune și nelăsate să se manifeste
liber-controlat și în timp real răbufnesc, iar atunci reacțiile sunt
exacerbate, extreme și de cele mai multe ori nocive atât pentru ei înșiși, cât
și pentru cei direct și, uneori, chiar și alții indirect implicați în subiect.
Ca să înțelegi și mai bine despre ce vorbesc, te
întreb direct, dragul meu cititor: ai avut vreodată senzația că știi că ceva nu
este în regulă în comportamentul tău, dar emoțiile pe care le încerci în
momentul respectiv să fie mai presus de voința ta de a le controla? Când tot ce
vrei în momentul respectiv este să le eliberezi așa cum sunt? Nemaicontând dacă
acțiunile tale vor provoca durere sau te vor durea pe tine însuți...
nemaicontând forma în care torni conținutul emoțiilor tale... nemaicontând ce
va urma ”dezastrului”... Contând doar și doar să le eliberezi... și asta cât
mai repede!?!
Îmi place să spun deseori că avem 4 emoții
fundamentale, dintre care 3 (trei!) sunt negative, astfel: furia, frica,
tristețea și... bucuria. Se numesc emoții fundamentale pentru că... sunt baza
de la care derivă toate celelalte emoții ale noastre și... sunt nelipsite în
garderoba trăirilor noastre emoționale. Așadar, de ce/cine ne temem?? Pe cine
încercăm să păcălim arătând sau vrând chiar noi să credem că suntem doar buni,
frumoși, zâmbitori și cu frunțile descrețite? Nu, în mod cert nu, nu suntem așa
și nici nu cred că ar trebui să ne propunem să fim așa, cât timp frustrarea, de
orice fel ar fi ea, provoacă în noi o schimbare, deci o mișcare mai departe pe
linia evoluției noastre din această viață. Am simțit, simțim și vom simți mereu
furie, mânie, supărare, dezamăgire, frică, tristețe și atunci singurul lucru pe
care ar fi bine să-l facem este să acceptăm așa cum vin și așa cum sunt aceste
emoții și să le descărcăm așa cum știm mai bine. Dacă tu însuți poți să îți
înțelegi și să îți accepți tristețea sau mânia, chiar dacă ele te fac să fii
ridicol, tunci și doar atunci poți să ceri să fii acceptat și de cei din jurul
tău. Așa cum poți fi minunat, genial și plin de iubire, tot la fel de bine poți
să ai și momente când nu judeci limpede și rațiunea îți este întunecată de o
poveste pe care nu o înțelegi. Și asta fără să te simți vinovat și fără să-ți
reprimi asemenea emoții...
Dacă există persoane care au contribuit la starea ta,
cel mai bine este să nu stea în calea ta o vreme, cât încă mai ai emoțiile
respective în tine. Dacă ai ce să le comunici și îți stă pe suflet, poți să o
faci. Însă nu ele te vor ajuta să te liniștești și să îți revii, atâta vreme cât
ele sunt unul din motivele pentru care treci prin stările respective.
Poți să ceri claritate și să începi să vezi lucrurile
dincolo de implicarea emoțională și povestea pe care ai rulat-o o vreme.
Încetul cu încetul vei decanta toate emoțiile din istoriile adunate și te vei
elibera.
Poate fi o perioadă în care poți să înveți să îți
folosești energia negativă spre a crea ceva pozitiv. Oriunde dorești să o
canalizezi, FĂ-O, astfel încât, la sfârșitul acelei perioade, să poți spune: ”Da,
mi-a prins bine acest timp cu mine”. Găsește ceva de realizat, ceva ce ți-ai propus
de ceva vreme sau poate ceva nou, unde poți să îți canalizezi energia și
dragostea din tine. Important este să elimini cu adevărat toate lucrurile care
s-au adunat pe parcurs și, probabil, ultimul eveniment care te-a marcat e doar
cireașa de pe tort și ai ocazia să vezi, de data aceasta, din ce este făcută compoziția
lui. Doar că nu este o rețetă de dat și la alții. Fiecare își are propriile rețete
culinare și propriile povești...
Cât timp durează această stare... depinde de tine!
Când te vei sătura să stai în suferința acumulată, vei vrea să ieși cu tot
dinadinsul de acolo și să îți îndrepți gândurile și energia spre ceva pozitiv,
constructiv, care să te mulțumească și împlinească.
Într-una din dățile viitoare voi reveni la tine cu o
tehnică tare frumoasă din psihologie și care, pe cât de frumoasă este, pe atât
de concretă și cu rezultate imediate se dovedește a fi. Tehnica se numește
tehnica intențiilor ascunse pozitivi și ea te va ajuta să te accepți mai bine
pe tine și chiar și să-i înțelegi și accepți mai bine pe cei din jurul tău.
Dar până atunci... te las să te gândeșți la tine și la
cât de mult și de bine (cantitativ și calitativ) te înțelegi și accepți, îți
înțelegi emoțiile și le dai șuvoi liber controlat la manifestare. Pe curând
și... te aștept și data viitoare să evoluăm împreună!
Cu drag,
Ștefania.