Tema creșterii și educației copiilor
este o temă larg dezbătută și îndelung căutată în mediul psihologic și nu
numai. Și acest lucru se întâmplă deoarece pe fiecare din noi, părinți, viitori
părinți, educatori sau specialiști, ne preocupă îndelung fericirea și
bunăstarea copilului propriu sau a copiilor cu care intrăm în contact. Așadar,
m-am decis și eu, drag cititor, să abordez astăzi o temă care mă preocupă de
ceva vreme: anume aceea de a crește și de a vedea cum cresc sub ochii mei copii
încrezători în ei, copii cu o stimă de sine ridicată, copii care nu se tem, nu
au frustrări, invidii și alte stări anxioase, stări emoționale ce pot lăsa, pe
termen lung, răni adânci și greu de cicatrizat la maturitate.
Să vorbim, așadar, despre stima de
sine a copiilor și despre încrederea pe care ar trebui să o creștem în ei
înșiși necontenit. Stima de sine a copilului reprezintă felul în care el se
percepe, în care își conștientizează talentele, aptitudinile, atitudinile,
felul în care crede că este văzut de ceilalți, percepția propriului potențial
și a efectelor acțiunilor sale. Încrederea în sine
este un atuu primordial în evoluția unui copil și pentru viața sa de viitor
adult, întrucât ea are la bază o stimă de sine ridicată și se reflectă în
atitudinea pe care copilul o adoptă în confruntările sale existențiale.
Pentru a se simți bine și a crește
armonios, copilul trebuie apreciat de adulții din jurul său, accentul căzând pe
părinți, însă fără a cădea în extrema alintării. Copilul se atașează de
părinți, bunici, educatoare, învățătoare, adulți care îi oferă afecțiune,
încredere în el însuși, apreciere, dar care îi sunt totodată și bune modele.
Dacă aceștia nu-i oferă, prin oglindire, o imagine a sa pozitivă, încurajatoare
și motivantă, ci dimpotrivă, el va avea toate șansele să dezvolte anxietăți
greu de reparat la maturitate.
Copilul care prezintă o stimă de sine
scăzută este mereu nervos, anxios, nemulțumit, negativist, se integrează greu
sau deloc în colectivul de la școală sau de la grădiniță, plânge des, nu este
comunicativ, este interiorizat, dependent de părinți, fără inițiativă, curaj
sau independență, prea timid față de ceilalți copii și îi place să se joace preponderent
singur sau, în mod excepțional, cu cel mai bun prieten.
La extrema cealaltă, un copil cu
stimă de sine ridicată este respectuos, manifestă curaj, inițiativă, nu se
simte dependent de părinți, nu plânge când este lăsat singur, își poate face
singur temele, prezintă un grad pozitiv de control în propria lui viață, este
vesel, râde și nu vede în "negru" tot ceea ce i se întâmplă, se
integrează ușor în colectivul de la grădiniță sau de la școală și îi place să
se joace.
Ce poți face pentru a crește stima de sine a copilului tău?
Prezența ta, cuvintele
tale sunt un adevarat impuls pentru copilul tău și, de aceea, este important,
ca părinte, să fii alături de el pentru a-i încuraja creșterea! Iată mai jos,
drag cititor, câteva sfaturi pentru a-i cultiva copilului tău încrederea de
sine și a-i crește stima de sine:
Arată-i afecțiune, dar și fermitate
Copilul trebuie să se simtă iubit și
apreciat, în special de oamenii care sunt cei mai importanți pentru el:
părinții și bunicii. Atenție, însă: nu îl aprecia decât dacă are rezultate bune
în activitățile pe care le întreprinde. O activitate bine realizată de copil – efectuarea
temelor, note bune la școală, nu a stricat jucăria preferată sau și-a făcut
singur curățenie în cameră – trebuie să fie, totodată, și pe măsura posibilităților
lui. De multe ori nu copilul este de vină că nu reușește unele lucruri, ci, în
mod excepțional, părintele, că nu a reușit să-l ghideze, să îi arate o cale de
a obține acel "ceva" unic al său într-o manieră cât mai plăcută
pentru copil. Poate că nu are cele mai bune note la școală, dar poate este cel
mai talentat la pictură, ori are talent la literatură, te-ai gândit la asta,
drag părinte, înainte să-ți blamezi propriul copil?
Părintele trebuie să sesizeze
aptitudinile copilului său și să investească în dezvoltarea lor, chiar dacă
micuțul nu este premiant. El trebuie stimulat în acele activități care i se
potrivesc, în primul rând. Ajută-l atunci când îi este greu, găsiți împreună o
cale și nu-l critica mereu sau mai ales nu rosti replica: "X-ulescu este
mai bun, uite ce note mari are, uite ce cuminte e, uite ce minunat este!".
Acest lucru nu îl va face pe copil decât să se simtă o povară pentru părinții
pe care nu reușește să-i mulțumească, iar consecința va fi că se va
autoînvinovăți, se va închide în el, stima lui de sine va scădea mult, ajungând
într-un final un individ depresiv. Nu uita să-l lauzi și să-l premiezi măcar cu
o vorbă dulce, atunci când micuțul are o reușită sau își
îndeplinește cu succes sarcina. Această laudă va avea efecte uluitoare, vei
vedea! Nu uita că orice copil este foarte sensibil la vorbele părinților săi în
primul rând!
Apreciază-l
Atunci când face progrese,
felicită-l, fii mândru de el, fără, însă, să-l pui neapărat pe un piedestal!
Câteva cuvinte de încurajare îi vor da mai multă încredere în propria persoană.
Scoate în evidență faptele bune ale copilului tău, fără reticențe. Iată câteva
exemple de fraze menite să insufle încredere copilului tău: ”Ți-ai
făcut bine curățenie prin cameră!”, ”Desenul tău este extraordinar, culorile pe
care le-ai ales sunt foarte frumoase!”,
”Mă
ajuți mult!”.
Lasă-l să experimenteze
Cu fiecare nouă etapă,
lasă-ți copilul să experimenteze, să greșească, să învețe lecția și să o ia de
la capăt… fără, însă, a-l împinge de la spate. Pentru a crește, copilul tău are
nevoie de o marjă: evită să faci sistematic chiar totul în locul său, doar
pentru că tu, ca adult, faci mai repede și mai bine. Atât cât este posibil,
încearcă să-l lași să se descurce singur, spunându-i: “Vezi, ai reușit!”, “Sunt
mândru de tine!”.
Nu folosi un ton imperativ negativ
În loc să-i spui: “Nu țipa!”,
îi poți spune: ”Vorbește mai încet, te rog!”, în loc de “ Nu alerga!“, mai
bine: ”Mergi mai încet!”, în loc de: “Nu o bate pe sora ta!”, spune-i:
“Încearcă să fii drăguț cu sora ta!”.
Fii tu însuți un model pentru copil
Copilul trebuie învățat să privească
pozitiv și trebuie susținut să încerce să-și urmeze țelurile și să nu fugă la
cel mai mic eșec. Însă pentru asta trebuie ca tu însuți să privești viața prin
această perspectivă. Așadar, primul model pentru copilul tău ești chiar tu:
primul model de educație, primul care-i va arăta că trebuie să facă curat și să
păstreze curățenia, primul care va respecta regulile și învățămintele care-i sunt
date copilului.
Ține
cont de persoana lui
Copilul tău este, înainte
de toate, o persoană și, în acest sens, el are dreptul să fie diferit, el își
poate exprima sentimentele altfel decât te-ai aștepta tu. Are dreptul să nu fie
cel ce te aștepti tu să fie!
Nu îi atribui un rol
Nu face greșeala să-i pui
etichete și să-i atribui roluri copilului, definindu-l: ”Este un clovn”,
“Întotdeauna întârzie”, “El este artistul/intelectualul familiei” sau, mai rău,
”El este prostul clasei”. În acest fel, nu vei face decât să-l izolezi într-un
rol din care nu va mai putea ieși și care poate fi anxiogen și pentru el, chiar
dacă remarca este pozitivă, fiind o presiune prea mare pe el să se mențină la
standardul aclamat de tine tot timpul.
Dezvoltă-i inteligența personală
Ajută-l să exprime
întotdeauna ceea ce simte. Poți, de exemplu, să-i ceri să folosească cuvinte în
orice situație dificilă: mânie, tristețe, bucurie, extaz. E trist să vezi
copii, dar și adulți, care nu-și exprimă emoțiile, le țin prizoniere în
interiorul lor, iar ei devin prizonieri ai unei lumi raționale prea strâmte și
prea înguste...
Critică fapta și nu persoana
De exemplu, nu-i spune
“Ești rău!”, ci mai bine “Ai stricat păpușa surorii tale, iar acesta este un
lucru rău”.
Evită frazele depreciative, de genul: “Ce neîndemânatic ești!”, astfel de fraze
nu fac altceva decât să-l rănească pe micuț, astfel încât el își va pierde încrederea
în sine, acest aspect dăunând dezvoltării sale personale. Poate că micuțul se
va necăji în cazul unui eșec, însă stai alături de el, pentru a-l îndruma,
acesta e rolul tău! În acest fel, vei critica doar fapta pe care a făcut-o, ceea
ce este mai puțin stresant pentru un copil.
Reamintește-ți, de asemenea,
că nu există perfecțiune! Nimeni nu este perfect, nici măcar tu, ca adult, cu
atât mai puțin copilul tău care crește și evoluează în fiecare zi. Respectă-i
creșterea și dezvoltarea, oferindu-i reguli de disciplină și așteptări adaptate
vârstei sale.
Integrează-l într-un colectiv de
egali
Pentru ca micuțul tău să învețe să se
respecte pe sine are nevoie să fie integrat în colectivul de la grădiniță, de
la școală, dar și cel de prieteni. Copilul are nevoie să interacționeze cu
egali de vârstă pentru a-și dezvolta spiritul competitiv, dar și pentru a
empatiza cu cei din jur și pentru a învăța acele reguli sociale pe care este
mai ușor le prinde experimentând în interacțiune. Copilul își învață astfel
valorile, se poate percepe mult mai ușor, având ca etalon de raport pe ceilalți
egali lui, poate învăța metodele celorlalți de reușită și se poate simți
minunat în compania prietenilor. Totuși, nu uita să controlezi acest cerc de
prieteni, astfel încât influența să fie reciproc pozitivă.
Iată, drag cititor, câteva sfaturi pentru a-i cultiva copilului tău încrederea de sine
și a-i crește stima de sine. Dacă ai și alte idei cu privire la acest aspect
important pentru noi toți, adulții ce suntem în interacțiune cu copii, te
aștept cu drag să le împărtășești cu noi.
Până atunci... te aștept
și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu drag,
Ștefania
