Trăim timpuri foarte sensibile, timpuri în
care divorțul este pe buzele celor mai mulți dintre noi, pe cât de firesc, pe
atât de dureros de drastic. Aud din ce în ce mai des oameni în jurul meu
spunând parcă prea ușor: “M-am săturat! Divorțez!”. La cea mai mică supărare
resorturile raționalului din noi se rup și încep războaiele încrâncenate ale
emoționalului, pline de ură și orgolii absurde.
Bărbații spun că femeile sunt vinovate, iar
femeile aruncă vina pe bărbați. Adevărul, însă, știm cu toții, e undeva la
mijloc. La mijlocul la care orgoliile se întâlnesc și nu mai încap în aceeași
casă împreună. Acumularea excesivă de oboseală, blocajele emoționale sau
raționale, micile și marile neînțelegeri, certurile, nesiguranța zilei de mâine
și viața mereu în schimbare toate acestea duc la dezastrul familial. Foarte mullți
dintre noi ne plângem de multă muncă, muncă la serviciu, muncă acasă, muncă cu
copiii, muncă pentru părinți... Iar în locul acestei corvoade supreme,
permanente și continue cerem din partea celor apropiați, dar nu numai, multă
afecțiune, atenție, recunoștință, relevanță și recunoașterea valorii proprii. De
parcă cu un cântar invizibil am putea cântări și pune în echilibru eforturile
noastre cu iubirea oferită nouă de către ceilalți... Nu ne dăm seama, însă, de
un lucru: cu cât dorim iubirea și acceptarea din partea celor din jur, cu atât
ne expunem mai vulnerabili, dar și mai inflexibili la personalitatea
celorlalți, care vin în relație cu noi cu propriile dorințe și propriile nevoi
sufletești. Ori intransigența noastră de a privi lucrurile în alb și negru, mă
iubești/nu mă iubești, îmi dai și-mi ești prieten/nu-mi dai și-mi ești dușman
face ca în ego-ul celuilalt să se nască mai degrabă orgoliul, decât nevoia de a
ne copleși cu minunatele-i daruri emoționale.
De tine depinde, drag cititor, ce vrei să
construiești și dacă vrei să construiești ceva cu adevărat! Iar pentru asta
trebuie, ce-i drept, un partener cu aceeași viziune ca tine, dar mai ai nevoie
de ceva ce ține strict de tine: trebuie multă înțelepciune, bunătate și înțelegere!
Trebuie să înveți limba celuilalt și să-l înveți și pe el limba ta și să
comunicați deschis! Celălalt nu e ghicitorul tău în stele, el are nevoie să
știe de la tine ce vrei și ce ți-ar face plăcere la un moment dat! Ne supărăm
imediat și pentru că, spre exemplu, nu ne-a luat o prăjitură! ”Doar știe cât de
mult îmi plac prăjiturile!”. Atenție: faptul că a omis să-ți cumpere prăjitură
nu înseamnă că nu te iubește! În loc să te plângi, să te lamentezi, să ruminezi
în jurul ideii, făcându-ți gânduri negre, de ce nu încerci să-i spui răspicat, să-i
trimiți un mesaj: “Vreau o prăjitură!”? Dragostea e liantul care leagă două
suflete, dar ea nu are nimic de-a face și nici nu e răspunzătoare de prăjitura
ta! Conflictele mici nasc tragedii mari. Văd în jur numeroși oameni care nu ar
recunoaște sub nicio formă că au greșit și acest lucru e o enormă eroare! Nu
știm să spunem: ”Iartă-mă!”, crezând că-i vreun păcat, și, de fapt, pierdem
monstruos de mult crezându-ne puternici și invincibili.
Haideți, mai bine, să tragem linie și să
adunăm... să scădem... să înmulțim sau să împărțim... haideți să încercăm să
facem orice pentru a înceta să credem că după prima cearta totul e pierdut! Mai
bine vă propun să suim în podurile conștiințelor noastre orgoliul și egoismul,
omulețul acela micuț și negru din noi numit ego, ce nu ne lasă să fim frumoși,
și să începem să ne reinventăm în cuplu, să începem să ne naștem în doi și să
ne modelăm personalitatea ca pe o entitate nouă, lipită de a celuilalt. Toți
cei ce au învățat cu temeinicie lecția căsniciei reușite știu că mariajul este
un șantier în construcție, are satisfacție și cunoaștere, e trudă și necunoscut,
e presărat cu schele de urcat și de coborât, oameni murdari în jur, praf, dar ai,
pe de altă parte, și multe materiale de construcție la îndemâna ta, astfel
încât din lucrare să-ți iasă o capodoperă!
Mai fă ceva pentru tine: roagă-l pe celălalt,
din când în când, să iasă puțin, cu ochii minții și ai sufletului, din
interiorul relației și să te privească cu ochii altcuiva: va descoperi, cu
siguranță, altceva, deosebit, unic al tău ce merită să fie luat în calcul. Periodic
realizat, acesta e un exercițiu benefic pentru orice cuplu! Suntem în
permanentă schimbare și evoluție, fie că percepem acest aspect la modul
concret, fie că el trece neobservat minții noastre exterioare. Așadar, din când
în când, să tragi o privire să vezi cine mai ești tu și, mai ales, cine-ți mai
este partenerul, care este drumul evoluției sale și cum puteți voi aduce plus
relației voastre nu poate fi decât cea mai bună analiză constructivă la care te
puteai gândi! Stoparea crizelor și aplanarea conflictelor se face mai ușor cu o
persoană pe care o cunoști, căreia îi cunoști slăbiciunile și atuurile, mai
curând decât cu un altul pe care nu-l cunoști!
Și nu mă pot opri din a-ți mai face o
recomandare, pe care o las la latitudinea ta dacă o iei în seamă sau încă nu. Înainte
ca tu și partenerul tău să vă gândiți serios la despărțire, puneți-vă întrebări
și cântăriți foarte bine! Ați auzit de psiholog și de terapie de cuplu? Simpla
decizie de a merge la psiholog, de a recunoaște conflictul, de a identifica
neajunsurile este un pas uriaș către salvare, în condițiile în care vă doriți o
salvare a propriei căsnicii! Terapia de cuplu trateaza relația, și nu
individul. Pentru a putea avea câștig și eficiență dintr-un asemenea ajutor este
imperios necesar ca ambii parteneri să dorească schimbarea în bine a relației,
ambii să fie conștienți că ceva nu merge și împreună să își dorească să facă pași
spre a salva relația.
Cu toții știm că timpul care trece în cuplu
ne schimbă, ne reordonează prioritățile și pe măsură ce relația capătă vechime
parcă avem din ce în ce mai puțină răbdare cu celălalt. Pe de altă parte, munca
în exces a unuia poate anula bucuria celuilalt, munca ambilor poate duce la
înstrăinare care, alăturată frustării, geloziei, fricilor, violenței verbale, poate
conduce la conflicte și la rupturi ireparabile. Cu sprijinul specialistului ești
ajutat să te întorci în timp la cele mai frumoase începuturi, să te privești și
să-l privești pe celălalt din alte unghiuri decât cele prezente, să redescoperi
calitățile și defectele celuilalt și să înveți să te obișnuiești cu ele, astfel
renăscându-se o apropiere emoțională, așezată pe alte baze raționale. Se pot descoperi
cauze ale multor nemulțumiri, ale tale sau ale partenerului, iar achiziția în
această direcție este învățarea unei mai bune comunicări. Se caută piesa lipsă
din puzzle, se descoperă și se lipește celorlalte, pentru întregirea unei
imagini armonioase! Toți avem nevoie, din când în când, de o altă atmosferă, de
mai multă siguranță, de o acceptare necondiționată și plină de iubire din
partea celuilalt și, mai ales, de timpul acela în doi pe care-l pierdem cel mai
repede într-o relație. Eviți divorțul prin terapie de cuplu, fiindcă aceasta
naște un mediu de dezvoltare a ideilor în doi în loc de unul și întărește acea
entitate care este relația de cuplu. Poți vorbi cu psihologul confident al tău
despre lucruri intime și fii convins că următorul pas va fi să căutați împreună
calea de mijloc, prin renunțarea de ideea că neapărat trebuie să-l schimbi pe
celălalt, întrucât secretul este nu să modelezi un alt eu al tău, ci să ajungi
să-i înțelegi partenerului unicitatea și să-l iubești așa cum este el.
Terapia nu-ți dă verdicte, asta o spun cu
toată sinceritatea pentru cei ce se așteaptă să vină la psiholog și acesta să
înceapă să împartă dreptatea între cei doi parteneri, dar ea îți arată calea,
îți pune în lumină soluția problemei tale, soluție pe care o vei descoperi
singur, dealtfel. Gândește-te sincer înainte de toate: toți avem metehnele
noastre, capricii, tabieturi fel de fel. Mulțumirea noastră sufletească, pe
care o căutăm cu atâta disperare, se formează greșit și absurd vis-a-vis de
partener, când mai curând ar trebui să-și aibă startul în cunoașterea de sine. Iar
tot ce-ai iubit la început în celălalt, experiența voastră împreună, farmecul
și misterul cu care vă învăluiați în beția pasiunii sunt tot atâtea motive
pentru a te gândi că merită să faci un efort pentru a-ți salva iubirea.
Pune-te, pentru o clipă, în pielea celor
care s-au despărțit și au regretat mai apoi, o perioadă mai scurtă sau mai
lungă, că nu au făcut mai mult pentru relația lor... Ne irosim inutil în
lucruri mărunte și uităm de toleranță și iubire, vrem să fim atotștiutori și
impunem tot felul de exigențe, ne place parcă să ne certăm, să fim în rol de
victime și uităm, amnezic și conștient în același timp, că nici măcar noi nu suntem
perfecți... Ne putem salva căsnicia cu puțină bunăvoință și înțelegere, putem
evita discuțiile și conflictele, pentru că ele afectează echilibrul nostru
psihic și aduc boli fizice, putem pune în relația dintre noi tot ce avem mai
frumos, căci relația de cuplu este cel mai puternic motor ce ne poate da
energia necesară altor solicitări și dorințe ce se cer împlinite!
Te aștept și data viitoare să evoluăm
împreună.
Cu drag,
Ștefania