Într-unul din articolele scrise cu
ceva timp în urmă pe o temă adiacentă acesteia de care mă voi ocupa astăzi spuneam,
drag cititor al meu, că pentru a-ți crește puterea interioară e bine să începi
să scoți din sac tot ceea ce ești tu pentru a te accepta pe de-a întregul și
pentru a te împăca cu tine însuți. Fiecare din noi ajungem la un moment dat să ne
îndoim de noi și de tot ceea ce există pe lumea asta. Ajungem să ne îndoim de
calitățile noastre, de cariera pe care am construit-o, de relațiile cu oamenii
din jur, de partenerul nostru, de mintea și sufletul ce ne-au fost date.
Sentimentul lipsei de încredere în sine și al nesiguranței nu trebuie, însă,
confundat cu timiditatea și cu comportamentul rezervat. Foarte multă lume aud
în jurul meu: „Niciodată nu vorbește prea mult când ne întâlnim, înseamnă că e
un om care nu știe multe!”. Nimic mai greșit, însă cine să-și dea seama de
acest lucru într-o lume în care modele ce vorbesc mult și despre orice, fără
neapărat să aibă habar despre subiect, sunt promovate la rang de valori
naționale? Decența și bunul simț sunt din ce în ce mai departe de a fi
încorporate în principiile noastre comune de viață...
Originea lipsei de încredere în sine
Din punct de vedere psihologic, lipsa
de încredere în sine își găsește originea de cele mai multe ori în copilărie:
părinții, foarte exigenți cu copiii lor, provoacă celor mici dezvoltarea unui
sentiment de anxietate. Teama de a nu fi capabili să se ridice la standardele
părinților conduce, cu timpul, la propria devalorizare. Același sentiment apare
și în cazul copiilor cu mame ultraprotective, care iau toate deciziile
referitoare la copii, nelăsându-i pe aceștia să-și dezvolte libertatea de
exprimare și capacitatea de a hotărî singuri o situație. Mai târziu, acești copii,
acum deveniți adulți, se vor simți în imposibilitatea de a face față
dificultăților survenite în viața de adult.
Consecințele lipsei de încredere în sine
Dacă sentimentul de neîncredere în
propriile capacități persistă de-a lungul timpului, se poate dezvolta în mintea
noastră un adevărat cerc vicios. Încep să apară în minte tot felul de lucruri
negative, devii pesimist și suspicios, nu vorbești despre persoana ta, deoarece
te temi că vei părea ridicol și vei fi judecat, îndepărtezi oamenii din jurul
tău, căci doar așa nu vei mai fi agresat – imaginar, bineînțeles – din exterior.
Iar ceilalți, văzându-te cum te comporți, vor înceta la un moment dat să-ți mai
ceară părerea sau să mai își dorească să rămâi o persoană importantă pentru ei.
Rezultatul constă într-o senzație de devalorizare, închidere în sine și
subapreciere, deoarece ai impresia că opinia ta nu contează și îți este rușine
să te impui.
În unele cazuri, lipsa de încredere
poate conduce la apariția unei crize de identitate și devine dificil să îi faci
față zilnic. Când sentimentul devine din ce în ce mai pronunțat, ajungi să nu
îți asumi responsabilități de teama eșecului. Deoarece îți este greu să
avansezi și să ieși din această criză, poți refuza chiar și o mărire în
funcție, spre exemplu, de teamă că vei avea mai multe sarcini și
responsabilități și nu le vei putea face față.
Regăsirea încrederii în sine
Prima decizie care trebuie luată este
să schimbi cursul spre care se îndreaptă lucrurile. Este primul pas spre o noua
viață. Dar, în funcție de fiecare persoană, drumul poate fi mai lung sau mai
scurt, mai mult sau mai puțin dificil.
Schimbarea atitudinii și, în special,
depășirea temerilor necesită adesea luarea de măsuri în ceea ce te privește,
iar această acțiune nu înseamnă că trebuie să te descurci singur, drag cititor.
Poți apela la persoane de încredere sau chiar la un terapeut căruia să-i
împărtășești problemele și fricile tale, cu multă sinceritate, fără să te
ascunzi. Nu înseamnă că nu ești o persoană puternică, ba din contră...
Când lipsa de încredere nu este foarte mare, este posibil să "preiei controlul" de unul singur. Acordă-ți răgaz, stai și gândește-te ce anume te nemulțumește la propria persoană și la viață, în general. Identifică problemele și golurile din viața ta. Repetă-ți în gând că, de azi înainte vei începe treptat-treptat să acționezi, să fii mai fericit și să abandonezi sentimentul de angoasă și neîncredere. Totul se face pas cu pas și nu trebuie să te simți descurajat, pentru că, de multe ori, totul pleacă de la tine, nu de la oamenii din jur.
Poți începe, de asemenea, să practici
unele activități noi, care necesită expunere în public și comunicarea cu alți
oameni: dans, sport, echitație, cursuri de teatru sau, de ce nu, poate un curs/un
master pe care ți-l doreai de mult timp.
Cu toate acestea, în cazul în care
sentimentul de insecuritate este prea mare, poți apela la un psiholog/terapeut,
fără teamă. Presupune un proces de lungă durată, ce-i drept, dar te va ajuta să
înțelegi ce anume cauzează disconfortul tău psihic și împreună puteți depăși
problemele.
Cu puțin timp în urmă am fost
invitată în cadrul unui eveniment să vorbesc despre stima de sine și am
dezvoltat împreună cu participanții la acest eveniment un model în patru pași
pentru o stimă de sine ridicată: IERTAREA de sine, ACCEPTAREA de sine, RESPECTUL
de sine și IUBIREA de sine, neapărat în această ordine. Dar despre acest lucru
voi vorbi cât de curând într-un alt articol. Te las să te gândești la acest
model până atunci. La fel cum te las să te gândești la relația dintre
încrederea în sine și stima de sine.
La final de articol despre încrederea
în sine, alte câteva sfaturi, sper să-ți fie de folos. Așadar:
·
Dacă
ești foarte neîncrezător în tine însuți, nu aștepta până când situația devine
critică pentru a lua măsuri.
·
Dacă
apelezi la ajutorul oferit de un terapeut, respectă cerințele și temele pe care
ți le dă! El te va putea ruga, de exemplu, să vorbești în oglindă, dacă ți-e
teamă să vorbești în public. Această tehnică dă rezultate. O poți aplica fără
să te simți ridicol, ai văzut cu siguranță că și personajele din filme vorbesc
în filme înainte de a susține un speech important.
·
Mai
mulți factori sunt implicați în lipsa ta de încredere în forțele proprii, chiar
și societatea din ziua de azi, care ne vrea din ce în ce mai activi, mai
puternici, mai buni în ceea ce facem. Pentru unele persoane, dacă nu pentru
cele mai multe, această luptă continuă pentru traiul de zi cu zi poate deveni
copleșitoare. Ia lucrurile pas cu pas, bucură-te de drum și focalizează-ți
atenția pe fiecare mică victorie, căci ăsta e adevăratul proces de transformare
a ta, nu acela în care vrei să demonstrezi că ești ”cel mai... și cel mai...”
·
Vorbește
despre tine, nu-ți fie teamă. Prietenii și familia ta poate nu realizează
faptul că tu suferi foarte mult și ți-e teamă de numeroase lucruri, uneori nu
au de unde să știe cu precizie cu ce probleme te confrunți, dacă tu încerci să
le maschezi. Comunică, vorbește despre tine, spune-le ce planuri și gânduri ai,
ce vrei să faci, ce se mai întâmplă în viața ta. Ușor-ușor, îți vei demonstra
ție însuți că preiei controlul asupra situației și te vei simți mult mai bine
în propria piele. Ai încredere în tine!
Te aștept și data viitoare să evoluăm
împreună.
Cu drag,
Ștefania
