Poate, pentru cei mai mulți dintre noi, asocierea dintre ”psiho” și ”dramă” ne duce cu gândul la ceva trist, dureros, dramatic… poate chiar ceva de plâns… sau ceva de râs (ce, sunt nebun să merg la psiho –dramă/-log???)…
In facto, ”psiho” – psiche, în limba greacă, înseamnă suflet, iar ”drama” înseamnă piesă de teatru. Astfel că am putea spune simplu, că psihodrama face referire la sufletul nostru în acţiune, pe scenă.
Psihodrama este o metodă terapeutică care implică multă acţiune şi creativitate, prin folosirea unor tehnici teatrale şi a jocului de rol pentru a facilita accesul și înțelegerea unor probleme, dificultăți, blocaje sau, pur și simplu, înțelegerea vieții care curge prin noi în fiecare clipă. Ea este, prin excelență, o metodă terapeutică de grup (una dintre cele mai vechi metode psihoterapeutice), însă poate fi adaptată și folosită cu succes și în terapia individuală, în acest fel purtând numele de monodramă/psihodramă a deux/ psihodramă individuală/etc.
Metoda psihodramei permite imersiunea în lumea subiectivă a fiecăruia dintre participanții la grupul de psihodramă, fără ca cineva din grup să emită judecăți de valoare referitor la ceea ce se devoalează în cadrul sesiunilor. Acest aspect este deosebit de important, întrucât, știind acest lucru, participanții își dau voie să devină liberi și deschiși, aduc în scenă traume, dureri, lovituri greu de suportat fie și de sine, în gând, darămite să le mai spună cu voce tare altor oameni, și experimentează, astfel, o mai mare libertate de a trăi, simți și dori. Traumele, doliul neprelucrat, diverse probleme psihologice, probleme cotidiene, dificultăți în relaționare, trăsăturile de caracter transmise transgenerațional, patternuri comportamentale defectuoase, toate acestea și încă multe altele pot fi, în acest mod, prelucrate. Se dezvoltă creativitatea și spontaneitatea, utile în a găsi alternative viabile de comportament în situații critice, se mai dezvoltă intuiția, empatia, capacitatea de a privi problema și dintr-o altă perspectivă și flexibilitatea în asumarea rolurilor multiple pe care viața ni le așterne la picioare. ”Trecutul negru” este rezolvat, ”prezentul viu” este trăit mai intens și mai adecvat, iar “viitorul posibil”este testat și anticipat.
Psihodrama este o experienţă puternică, deoarece este o terapie care se petrece în timp real. Totul devine aici și acum, prin acţiune. Prin ea ai unica posibilitate de a reconstitui scene și experiențe importante pentru tine: situații din trecutul îndepărtat sau apropiat, vise unice sau repetitive, trăsături ale unor persoane cu care ai interacționat și au lăsat urme în sufletul tău sau perspective ale unor persoane din jurul tău care știu de problemele prin care treci, dar le văd într-un alt mod, mai detașat sau, după caz, mai tranșant. Poți, de asemenea prin psihodramă să proiectezi evenimente viitoare, persoane pe care le dorești în viața ta și lucruri pe care le ceri cu disperare Universului, iar el întârzie să-ți răspundă ”Your wish is my command!” (”Dorința ta e lege pentru mine!”)
Formatul clasic al psihodramei este acela în care, în cadrul unui grup condus de către un psihoterapeut, acesta rămâne în plan secund, ca un facilitator și un garant al realității și mai puțin ca un diagnostician care te evaluează. Rolul principal este preluat de grup, fiecare membru devenind “terapeut” pentru ceilalți. Se alege o persoană-protagonist, alte persoane vor juca rolurile din povestea protagonistului, asta este, pe scurt, ideea pe care o urmărește psihodrama. Ceea ce are rol terapeutic cu adevărat este, pe de o parte, extinderea repertoriului rolului protagonistului și a accesului la spontaneitatea personală. Psihodrama este un laborator al vieții reale, așa că, indiferent de rolul în care în viață nu ai acces, care îți este blocat dintr-un motiv sau altul, în psihodramă ai ocazia să-l experimentezi și, astfel, poți realiza care sunt blocajele tale, unde trebuie să îți asumi responsabilitatea și câte lucruri ai de schimbat. Atât protagonistul, cât și ceilalți participanți își intră în rol și totul pare că se întâmplă în realitate. Este ceva cu totul diferit de “terapia prin cuvinte”. Pe de altă parte, o altă achiziție importantă este faptul că membrii grupului iau parte activă la dramele celorlalți, și, astfel, membrii grupului experimentează noi comportamente și modalități de gândire înainte de a trebui să se confrunte cu ele în viața de zi cu zi.
Printre rezultatele concrete pe care le poți obține în urma participării la un grup de dezvoltare prin metoda psihodramei, amintim: îmbunătățirea relațiilor interpersonale și a abilităților de comunicare, obținerea de perspective noi prin depășirea blocajelor cu care te-ai confruntat, rezolvarea de probleme, restabilirea încrederii în forțele proprii, diminuarea/reglarea emoțiilor care provoacă stres, furie, depresie, frică etc, acceptarea anumitor evenimente de viață și adoptarea noilor abilități și comportamente dobândite, integrate și concordante cu lumea în care trăim.
Interesant este că foarte multe domenii folosesc tehnici de psihodramă și aici aș aminti doar câteva: medierea, folosește inversiunea de rol, consultanța organizațională, simularea anumitor situații prezentate trainee-ilor, mediul pedagogic, prin metodele folosite pentru consolidarea și integrarea materialului predat, consultanții financiari, prin tehnicile folosite asupra clienților de a îi determina să se gândească la situația lor financiară, arta teatrală, prin punerea în scenă a dinamicii personale a individului… și lista poate continua…
În concluzie:
Prin psihodramă, participanții la un grup de dezvoltare personală își explorează conflictele interne prin exprimarea emoțiilor și interacțiune interpersonală. Psihodrama re-creează structura internă a individului și tiparele disfuncționale cu ajutorul altor oameni și provoacă participanții să descopere noi răspunsuri în unele situații de viață și să devină spontani și liberi!
… …
V-am convins?
Vă aștept și data viitoare să evoluăm împreună… măcar chiar și cu informații!
Cu drag,
Ștefania
