The Secret - filmul

Un documentar în două părți, foarte dorit și foarte contestat, în același timp...

Las la latitudinea ta, drag cititor, să-ți extragi singur concluziile, în intimitatea conștiinței tale.

Cu drag,

Ștefania.

The Secret - partea 1

The Secret - partea a 2-a

CE NU MERGE ÎN VIAȚA TA. CREDINȚELE LIMITATIVE

Ai citit deja, cu siguranță, dragul meu cititor, nenumărate articole despre cum singur poți să te programezi mental, conștient sau în mod inconștient, pentru succes sau pentru eșec. Astăzi, vreau doar să-ți reamintesc adevărul acestor informații. Îți reamintesc că tot ceea ce tu gândești, devine realitate mai devreme sau mai târziu. Și asta datorită faptului că mintea noastră creează gânduri care te sprijină sau, dimpotrivă, te blochează în fiecare sens pe care tu îl gândești. Un gând, când este repetat de sute de ori, devine convingere sau credință. Iar din momentul în care el a devenit convingere, tu nici măcar nu îl mai analizezi dacă este logic sau nu, pur și simplu crezi, fără să mai cercetezi. Avem fiecare în noi zeci de asemenea convingeri, care nu au nicio valoare reală în fapt, dar pe care le-am repetat atât de des, încât nu ne mai întrebăm dacă sunt sau nu reale, ne ghidăm după ele. Poate chiar au fost reale cu ceva vreme în urmă, când am gândit în acel mod pentru prima dată. Dar, între timp, noi am evoluat, însă gândul a rămas același, întrucât convingerea nu se schimbă de una singură, are nevoie strict de sprijinul nostru intenționat.

Voi enumera în continuare câteva exemple de asemenea convingeri, auzite la oamenii din jurul meu:

“Sunt prea bătrân pentru a avea un copil”

“Nu sunt suficient de deștept pentru a urma facultatea pe care mi-o doresc”

“Nu am suficienți bani pentru pentru a merge în vacanțe”

“Trebuie să aștept până fac mai mulți bani, abia apoi o să încep să-mi trăiesc viața și să fiu fericit”

Binele gândit atrage binele întâmplat și suferința psihică atrage suferință fizică. Dacă vin acum și te întreb: ”Pe ce te concentrezi când te trezești dimineața? Pe pozitiv sau pe negativ? Pe lipsuri sau pe darurile cu care te-a înzestrat viața?” tu, oare, drag cititor, ce-ai să-mi răspunzi?

Important este ca măcar acum, dacă n-ai făcut-o deja, să realizezi că o credință restrictivă este doar o credință restrictivă, nimic altceva. Ce faci cu gândurile tale bune? Dar cu cele rele?... Gândește-te ce anume te-a împiedicat până acum să-ți realizezi visele? Ce experiențe sau tendințe din trecutul tău te-au condus spre convingerile tale negative actuale? Ai nevoie să pui la pământ credințele iraționale despre cum totul în viața ta este o continuă neîmplinire. Acum a sosit momentul să le descoperi și să ștergi cu totul programul. Întreabă-te când s-a născut în tine acea convingere și ce anume a făcut ca ea să se permanentizeze. Apoi dă-ți următoarele comenzi: EU CRED în forțele mele, EU POT să fac asta, TOTUL ESTE POSIBIL! În tot acest proces, ai răbdare cu tine. Formarea unui nou obicei și ștergerea celor vechi cere timp. Pot să-ți spun, însă, că te vei simți mai bine cu fiecare zi în care practici încrederea în tine și în viața pe care ți-o făurești singur pas cu pas.

Un lucru minunat al acestui proces este că poți să îl aplici în orice etapă a vieții tale, indiferent de vârstă sau situație. Niciodată nu e prea târziu să-ți dai seama ce este cu adevărat important pentru tine. Viața este grea când călătorești prin ea cu un sac plin cu pietre de moară în spate. Vei continua să suferi, să plângi, să te vaiți și să condamni trecutul, prezentul, văzutul și nevăzutul dacă nu conștientizezi că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta care poate face ceva. Fă din tine o ființă apreciată, pozitivă și plină de lumină! Calitatea vieții tale se va îmbunătăți când vei investi în tine iubire!

Data viitoare îți voi oferi o tehnică de urmat pentru a scăpa mai repede de credințele tale limitative.

 

Până atunci... aștept cu drag gândurile tale.

 

Și nu uita, te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania.

CE ESTE DEPRESIA SEZONIERĂ ȘI CUM O DEPĂȘIM?

Te simți obosit, nu ai chef de nimeni și de nimic și tot ce vrei să faci este să stai și să "vegetezi"... Dar cum se face că nu-ți poți realiza dorința, căci sunt atât de multe lucruri de făcut, atâtea telefoane și atâția oameni care vor ceva de la tine?... Cu siguranță că ai auzit și tu în jurul tău oameni plângându-se de astfel de stări neplăcute, mai ales în această perioadă a anului... Să fie, oare, ceva în atmosferă, de avem parcă cu toții asemenea stări ce aduc mai degrabă cu deprimarea?

Răspunsul este... DA! Da, este ceva în atmosferă... Spre exemplu, vremea friguroasă și neplăcută pe care trebuie să o îndurăm în această perioadă și toate schimbările bruște de temperatură de care ne bucurăm sau pe care, dimpotrivă, le urâm. Dar nu neapărat frigul este vinovat pentru starea noastră psihică, ci, mai degrabă, zilele scurte și întunecate, care încep undeva după ce noi am ajuns la birou și ne-am băut prima gură de cafea și se grăbesc să se termine când încă nici nu ne-am luat copilul de la grădiniță, darămite să mai terminăm treaba pe ziua respectivă. Pe timpul iernii, foarte rar vedem razele soarelui, iar zilele sunt mult mai scurte și mohorâte.

Cercetărori diverși au efectuat studii din care a reieșit faptul că există o legătură strânsă între expunerea limitată la lumina soarelui și stările proaste, depresive. Ritmul nictemeral, cunoscut nouă tuturor sub numele de “ceas biologic intern”, este mecanismul responsabil de adaptarea biochimică, fiziologică și comportamentală a organismului la schimbările ce intervin zi de zi. Variațiile de lumină transmit un semnal organismului, reglând starea de spirit, somnul și eliberarea melatoninei și serotoninei în organism, hormoni ce sprijină organismul să-și mențină un echilibru fizic și psihic corespunzător. Când cantitatea de lumină este redusă, ceasul biologic este "întârziat" și apar probleme atât la nivel psihic, cât și la nivel fizic. Majoritatea dintre noi devenim conștienți de importanța sincronizării perfecte a activităților cotidiene cu ceasul biologic intern abia în momentul în care observăm că ceva nedefinit ne îngreunează activităților curente pe care, în mod normal, le-am executa foarte ușor. Spre exemplu, la trecerea de la anotimpul cald la cel rece, întâmpinăm dificultăți la trezire din cauza adaptării deficitare a organismului la lumina naturală scăzută, dezechilibrul ritmului nictemeral determinând și pierderea capacității de concentrare, creșterea iritabilității și a unei stări generale de oboseală, toate acestea conducând în final la instalarea depresiei de sezon. Femeile sunt mult mai predispuse decât bărbații să sufere din cauza depresiei sezoniere, ele resimțind efectele negative ale acesteia: tulburări afective și de somn, oboseală, lipsă de energie, creșterea în greutate, creșterea apetitului, insomnii, dificultăți de concentrare, izolare socială, iritabilitate, anxietate. Netratată, depresia de sezon conduce în timp la deteriorarea relațiilor interumane pe care fiecare din noi le dezvoltăm de-a lungul timpului și la apariția unor afecțiuni grave, cum ar fi bolile psihice, dar și cele cardio-vasculare.

Ca o concluzie și o recomandare de urmat: nu neglija depresia! Deși mulți dintre noi sunt obișnuiți să treacă cu vederea propriile stări negative care apar în dispoziția noastră, trebuie să știți, dragi cititori că depresia ignorată poate avea consecințe severe pe termen lung. Așadar, consumați alimente bogate în vitamine și nutrienți, îndemnați-vă să faceți sport, dintre cele ce pot fi exersate iarna, căutați-vă prietenii și petreceți clipe frumoase alături de aceștia, cereți sprijinul unui specialist pentru a vă recomanda câteva trucuri de urmat sau... iubiți-vă mult, așa cum spunea un celebru realizator TV în vremurile lui de glorie! Iată, avem soluții la îndemână pentru a ajunge cu toții cu bine în primăvară!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania.

LA ÎNCEPUT DE AN, DOUĂ ÎNTREBĂRI ȘI O PROPUNERE

Dragul meu cititor, deși ne întâlnim pentru a doua oară în acest an, consider că nu e prea târziu să-ți urez și eu să ai un an 2013 minunat, încărcat de realizări pe toate planurile! Și, legat de acest aspect al așteptărilor legate de un nou început, așteptări firești și chiar dorite de fiecare din noi, știu, cu siguranță, că ai găsit în multe locuri recomandarea de a reflecta, “la cumpăna dintre ani”, pe marginea scopurilor pe care ți le dorești pentru ”anul care vine”. Nimic rău în asta, totuși... Exercițiul acesta, în sine, este unul sănătos, dar el poate deveni inutil și chiar dăunător dacă e făcut greșit. Știu, din propriile mele experiențe de relaționare cu oamenii, că noi toți suntem, în sine, niște mici psihologi, maeștri în arta sufletului, dar mai ales a minții, știm ce e mai bine pentru noi și putem rapid să ne ”programăm” psihicul și viața ori de câte ori este cazul.. Și totuși... recomand puțină prudență în aplicarea fără discernământ a tuturor ideilor și soluțiilor ”magice” gândite de noi sau de alții... revenind la exercițiul de stabilire de obiective pentru 2013, îți fac o recomandare, drag cititor: încearcă măcar anul acesta să nu te mai entuziasmezi exagerat propunându-ți obiective pe care, în adâncul sufletului, știi că n-ai să le realizezi nici măcar pe jumătate, încearcă să nu mai proiectezi în noul an varianta pozitivă a multor lucruri de care nu ai fost mulțumit în anul/anii trecuți, pierzând din vedere realismul legat de posibilitățile de a face să se întâmple toate acele lucruri la grămadă și, mai ales, încearcă să nu-ți propui în mod exagerat demonstrativ obiective care ”dau bine” cu ”business etiquette-ul” corporativ în care te încadrezi ca și profesionist...

Propuneți, în schimb, obiective care să te reprezinte pe TINE cu adevărat, care să reprezinte ceea ce vrei și ceea ce ești dispus să obții în acest an. Nu-ți stabili obiective doar de dragul de a fi ”în rând cu lumea” sau de a umple paginile agendelor primite cadou de la alți corporatiști... Se va întâmpla ceea ce nu-ți dorești: să faci pași pentru a le atinge, doar că, la un moment dat, când vei da de greu, să începi să dai din colț în colț și să cauți explicații cu rol de supapă de depresurizare: “da’ de ce-oi fi zis eu să slăbesc până în iunie, că doar nu particip la vreun concurs de Miss exact atunci...”, ”dacă reușesc să vorbesc cât de cât franceza până la finalul anului, e ok, nu trebuie neapărat până în mai...”, “bine-ar fi să economisesc suma propusă, dar dacă nu-mi ies socotelile, economisesc mai puțin câteva luni, că tot am multe aniversări la început de an, și apoi compensez eu cumva să ies bine cu obiectivul până la final de an...” și exemplele pot continua cu nesfârșite justificări, bineînțeles cât se poate de argumentate!... Încetul cu încetul, obiectivele tale vor deveni o piatră de moară și o sursă de stres, în loc de a fi un factor motivator și un motor care să te pună în funcțiune!

Nu-ți recomand, deci, o listă de obiective SMART, nici măcar cuvinte înflăcărate copiate din cine știe ce cărți! Te invit mai degrabă, drag cititor, să stai puțin tu cu tine și să-ți răspunzi singur la două întrebări:

1.     Care ar fi două obiceiuri bune pe care ai vrea să le stabilizezi în comportamentul tău anul care vine? Poate bunul obicei de a-ți face un TO DO LIST la începutul unei zile de lucru? Sau 3 ore de curățenie sâmbătă dimineața, apoi relaxare? Masaj minim o dată pe săptămână? Sau berea cu băieții vineri seara?

2.     Care ar fi două proiecte mari și importante ale tale pe care ai vrea să le vezi realizate în 2013? Care-ar fi ideile din a căror realizare te-ai simți și tu mai împlinit și mai puternic? Pot fi despre serviciu sau despre viața în afara serviciului, dar preferabil să te centrezi pe cele personale mai mult, întrucât de cele profesionale au grijă șefii să ni le traseze bine!... Alege-le în așa fel încât ele să te scoată din zona de confort și să-ți aducă beneficii pe mai multe planuri.

Notează-ți undeva cele două obiceiuri și cele două proiecte. Pe un cartonaș de ținut în portofel, într-un document pe calculator, undeva pe smartphone, nu contează unde, doar notează-le! Și fă un prim pas în direcția lor, oricât de mic, chiar azi: spune-le cuiva, caută niște informații de început, dă un prim telefon. Gândurile duc la sentimente. Sentimentele tale declanșează acțiuni. Acțiunile tale determină rezultate. Așadar, acțiunea devine puntea de legătură dintre lumea ta interioară și cea exterioară. Dintre gânduri fanteziste și realitate de succes.

Răspunsurile la aceste două întrebări îți pot da un elan formidabil pentru noul an 2013. Proiectele, în general, ne entuziasmează, iar obiceiurile bune ne ajută să ne apropiem de adevăratul EU așa cum este el cu adevărat. Alege proiectele și obiceiurile în așa fel încât, dacă le rezolvi, să fii cu adevărat mulțumit, nu să simți că pașii au fost prea mici. Iar dacă reușești să îți îndeplinești aceste 4 obiective în prima parte a anului, felicitări! Desigur că, în acest caz, pentru mai departe, îți poți stabili alte ținte, la fel de tentant de atins.

Îți doresc ca în 2013 să fii sănătos, să muncești eficient, să faci loc pentru ce-ți place și să te bucuri de fiecare zi! Și... ACȚIONEAZĂ!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună!

 

Cu drag,

Ștefania.

CUM ȚI-AR PLĂCEA O RELAȚIE CU UN BĂRBAT ÎNSURAT?

Toată lumea cunoaște, cu siguranță și tu, dragul meu cititor și mai ales draga mea cititoare, povestea fascinantă prin firescul interzisului a lui Giacomo Casanova sau, pe cea a lui Don Juan. Cu toții știm și ne declarăm incitați sau, dimpotrivă, dezgustați de poligamia lor compulsivă. Ei sunt în căutarea unui mit, cel al femeii complete și cred că ajung la acest rezultat ”alipind” calități din două sau mai multe femei. Psihologii spun că acest gen de bărbați sunt, în primul rând din punct de vedere psihic, poligami, pentru că alegerea pe care o fac în inima lor, și abia apoi în viața lor, este mereu dublă, triplă, cvadruplă... Ei trec granița dinspre fantezie spre realitate și încep să ducă așa-numita viață dublă. Femeia lângă care vor să stea, o mai scurtă sau mai lungă perioadă, vor să fie soție fidelă și iubitoare, mamă responsabilă, prietenul care-i dă sfaturi, tovarășul ce-i ține companie la un pahar de vorbă, târfa care-i desfată la un alt nivel și, mai ales, străina care-i oferă toată libertatea din lume... Și pentru că toate aceste planuri le sunt greu satisfăcute simultan sau nu recunosc că le sunt satisfăcute simultan de aceeași femeie, ei vor alege mereu calea duplicității.

Voi aborda tangențial astăzi problematica bărbatului angajat într-o relație stabilă, dar care are și o amantă ascunsă, în măsura în care lucrurile vor aduce o clarificare asupra mecanismelor care stau la baza atracției exercitate de acest bărbat asupra femeilor, însă tema principală de discuție am ales-o să fie psihologia femeii care alege să fie cu un astfel de bărbat, mecanismele ei interioare care o propulsează, sau nu, către o relația aflată la marginea duplicității și respingerii sociale.

Mulți ar spune că, în aceste cazuri, femeia alege să-și facă rău cu propriile mâini, îndreptându-se către o iubire care rănește, către un drum închis sau... către nicăieri! Eu aș spune doar că, pentru unele tipologii de femei, legea atracției funcționează la capacități maxime în mod special în cazul iubirilor interzise și în cazul bărbaților indisponibili, care nu au foarte multe de oferit sau au de oferit, dar doar pentru femeia pe care au ales-o în mod oficial. Acest tip de bărbat și relația cu el pune în joc, în același timp, sinceritate și trădare, rușine și îndrăzneală, vinovăție și dezgust, bătălii grele repurtate împotriva propriei conștiințe și împotriva moralității, frământări, teamă și nesiguranță, posibilitatea ca sufletu-ți să fie rănit atât de tare încât șansele sale de vindecare să fie nule, dar și multă iubire, pasiune și amor.

“Sentimentul că bărbatul altei femei te preferă pe tine în locul partenerei lui stabile este unul amețitor, îți gâdilă într-un mod periculos orgoliul. Paradoxal, în loc să te facă să te simți slabă, îți conferă putere și încredere în tine. Te face să te simți frumoasă, răsfățată, îndrăzneață, acolo unde acasă, în intimitatea căminului tău nu te simți astfel. Poate că nu întotdeauna respectată, însă, cu certitudine, preferată de multe ori înaintea CELEILALTE. Senzația de a fi câștigat competiția împotriva altei femei te face să te simți atotputernică. Și sigură pe tine. Cel puțin așa este la început... Doar să nu cazi în propria capcană și să faci un pas greșit pe un teritoriu minat. Dacă ajungi să iubești atât de mult bărbatul altei femei încât să-ți dorești să nu mai fie al altei femei, ci DOAR al tău, ai cele mai mari șanse de a te prăbuși din propria măreție. Și să te simți la polul opus: mică, neputincioasă și incapabilă de a câștiga iubirea bărbatului pe care îl dorești... dar care nu te vrea numai pe tine...”, aceasta e, pe scurt, confesiunea unei femei ce a riscat să aleagă o asemenea iubire trăită la marginea eticii morale a societății.

De ce există femei care cad sau caută să cadă în capcana amorului nepermis? Răspunsul este simplu: depinde de structura internă a fiecărei persoane în parte. NU depinde de mărimea dragostei pe care o primesc în relația oficială sau în cea clandestină, nici măcar de profunzimea sentimentelor dintr-o parte sau alta. Sunt femei care aleg să spună “NU” relației cu un bărbat căsătorit, oricât de puternică ar fi forța pasiunii dintre ei. Sunt, însă, pe de altă parte, femei care, în numele iubirii, trec peste criteriile morale și sociale și înlătură prejudecățile întâlnite în cale. Alegerea este personală, iar motivele individuale. Ea depinde de disponibilitatea afectivă a fiecărei persoane, de puterea de atractivitate pe care o exercită asupra ei interzisul.

Voi încerca în cele ce urmează să prezint succint, fără pretenția de a acoperi întreaga paletă de trăiri în ambele variante, cele două ipostaze ale alăturării sentimentale a unei femei de bărbatul său. Ambele prezintă farmec, ambele prezintă prăpăstii. Și, știm cu toții acum, alegerea este numai a noastră!

 

Așadar...

Atunci când se spune: ”ea e amanta.... nu-știu-cui...”, sau ”cutare are o amantă...” mintea ne conduce cumva automat, conform propriilor stereotipuri sociale, către o frumusețe exotică, o femeie misterioasă, o ființă plină de farmec, o curtezană al cărei non-conformism atrage bărbații, îi seduce, îi supune! Aceasta ne apare în imaginea mentală a fi amanta. Adorată, așezată pe un piedestal, alintată și chiar iubită, amanta este, cu toate acestea, mereu singură.

Pe de altă parte, soția sau iubita oficială ne apare a fi mai curând o femeie obișnuită, muncitoare, luptătoare, care poate să gestioneze în paralele mai multe planuri ale vieții ei și, mai ales, știe să gestioneze relația cu un bărbat, oricât de dificil ar fi el, prin înțelegere, obediență, compromis și renunțare. Ea e liniștită că-și are partenerul mereu aproape, chiar dacă acest ”aproape” presupune uneori și nopți singură în așternutul căminului sau surprinderea de ocheade deranjante din partea bărbatului său către alte femei la petreceri sau evenimente.

Care este secretul fiecărei din aceste posturi? De ce este, la un moment dat, pentru unele femei, mai atractivă postura de amantă decât cea de soție? Sau de ce fiecare din noi, femeile, căutăm cu ardoare postura demnă de parteneră oficială lângă un bărbat care să ne facă să fim mândre de el și el de noi? De ce unele dintre femei, deși au câștigat postura oficială, și-o doresc mai abitir pe cea de amantă, chiar cu riscul rănirii partenerului și cu riscul destrămării relației pe care cu rigurozitate au construit-o în timp? Iată întrebări interesante la care, drag cititor, te invit să răspunzi singur, în intimitatea minții tale sau aici, în căminul discuțiilor noastre sensibile. Eu pot doar să-ți amintesc ceea ce ți-am spus și mai devreme: varietatea, dorința de nou (nu neapărat de ceva mai bun!) sunt motive întâlnite la o primă discuție cu cineva aflat într-o asemenea ipostază, dar nu cele principale care determină un om să înșele...

 

Așadar, amantă ori soție? Sau amândouă...?

 

Soție...

În cazul în care ești soție sau parteneră oficială, ai avantajul că ești mereu aproape de alesul tău, îl sprijini în situații dificile, vă bucurați împreună de reușite, împarți cu el amintiri, ești recunoscută și respectată ca parteneră legitimă. Adică ești tovarășul și prietenul de care vorbeam mai devreme. Ai și iubire, tandrețe, atenție... dar poate că doar o perioadă determinată de timp...

Pericolul, în acest caz, este monotonia ce poate apărea în relație. Îndrăgostitul adorabil, romantic de altădată se transformă treptat într-un bărbat morocănos, mai puțin atent și sensibil la nevoile tale. Simți că ți se strânge inima când îți dai seama că buchetele de flori și declarațiile de dragoste se răresc pe zi ce trece, că el se obișnuiește cu traiul în doi și devine distant, pe când tu ai rămas la fel de nerăbdătoare să-l vezi, să vă alintați, să vă iubiți... În plus, tu ești cea care îi gătește, îi spală, care face curat, iar el nu este atât de recunoscător cum ai vrea tu... Nu observă că ai o coafură nouă, o bluză provocatoare sau o fustă sexi, pentru că tu ești soția... Și ești deja cucerită...

... sau amantă?

Ești amantă? Poate că ești fericită în anumite privințe. Nu ai nicio obligație față de el, nu stai mereu cu el și de aceea nu trebuie să-i suporți defectele. Relația voastră este mereu vie, nu încetați să vă provocați, să vă trăiți intens viața pe ascuns. Intimitatea voastră este condimentată, variată, intensă tocmai pentru că nu aveți siguranța unei relații, nu trăiți cu ideea preconcepută că "omul de lângă mine va fi mereu aici". Vacanțe pe furiș, vizite secrete, ieșiri discrete... Există, însă, și dezavantaje. Adevărul este că ești singură... el se întoarce la soție, chiar și pentru jumătate de zi! În plus, riști să te îndrăgostești de el și să-ți frângi inima, să-l aștepți zadarnic să-și părăsească soția pentru tine, ajungând în final să gândești că în viața lui nu ai fost decât o aventură.

 

Căreia dintre cele două categorii îi aparține femeia puternică, femeia iubită și aprobată social de noi, ceilalți? Este puternică, oare, o femeie care găsește forța de a renunța la orice formă de relație cu un bărbat căsătorit, chiar dacă, îndrăgostindu-se, plătește prețul propriei suferințe sau cea care luptă pentru tot ceea ce simte, sfidând chiar și o căsătorie și o lume întreagă?... Răspunsul, dragii mei, îl veți da singuri, ghid în acest proces al conștiinței fiindu-vă propriile valori și principii de viață. Eu vă doresc doar: ”Drum drept și lumină!”, așa cum frumos spunea cineva cândva într-o emisiune TV...

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania.

Pentru că-mi place Mihaela Rădulescu...

În prag de sărbători, Mihaela Rădulescu are câte un sfat pentru toți românii.
Pentru cei buni, ea are o urare sinceră și un îndemn menit să-i motiveze pe viitor:

"Oamenii buni n-au nevoie de urări, ci doar de suflete pereche cu care să meargă până departe. Ei știu să-și facă viața interesantă și să zâmbească. Să zâmbim, deci!", a scris Mihaela Radulescu pe Facebook.

Celor răi, în schimb, le recomandă să zâmbească și să fie mai înțelegători, mai iertători:

"Când vă săturați să fiți răi, miștocari, cinici, falși, înguști la minte și constatați că în viața voastră nu s-a întâmplat niciodată ceva bun, încercați zâmbetul, vorba bună, lacrimile de bucurie, darul, mâna de ajutor, iertarea, înțelegerea, schimbarea, muzica, teatrul, muzeul, pădurea, iarba, marea, adierea, clinchetul, curățenia, ceaiul, cartea, prietenia, mângâierea și toate celelalte daruri minunate ale vieții, pe care doar creierul i le poate dărui sufletului. Umpleți-vă sufletele de sărbători!".


Bravo Mihaela! Și mulțumesc pentru că ai vorbit și din sufletul meu!

Un an minunat vă doresc dragii mei!

Cu drag,

Ștefania