INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ, MAI IMPORTANTĂ DECÂT CEA RAȚIONALĂ

Foarte mult timp cercetătorii se ghidau, în aprecierea valorii unei persoane, pe nivelul inteligenței raționale (I.Q.). Oamenii deja știau că există un test de inteligență și veneau la psiholog cerând ei înșiși testarea cu acel instrument. Totuși, treptat, oamenii de știință au început să observe că oameni cu diplome echivalente ca valoare au performanțe diferite, unii agățându-se de slujbe medii, în timp ce alţii făceau salturi impresionante în drumul lor către succes. Și atunci s-au născut întrebările: Cum de copii cu o inteligenţă vie şi care promiteau foarte mult în copilărie au eşuat  la maturitate în mediocritate, iar alţi copii care nu se distingeau prin nimic deosebit în școală au reuşit în viaţă? De ce vedem cupluri care se ceartă pe fleacuri şi apoi se despart şi perechi care, deşi se confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar își întăresc atașamentul în cuplu și sunt fericite? Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gândim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează psihologul Daniel Goleman, autorul cărții revelatoare ”Inteligența emoțională”.

Astfel, s-a descoperit că adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q. (inteligența rațională), ci E.Q. (inteligența emoțională). "Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa.

În prezent, când ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri: intelectul (IQ) şi inteligenţa emoţională (EQ). "În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cât lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan"(Daniel Goleman). O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.

La o comparație rapidă a celor două tipuri de inteligențe, observăm că:

IQ-ul:

·         ne ajută să facem socoteli

·         ne ajută să procesăm informaţii

·         se bazează pe logică

·         ne ajută să rezolvăm probleme

·         ne ajută să reuşim la şcoală

·         în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant

EQ-ul:

·         ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm

·         ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie)

·         ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează

·         ne ajută să ne schimbăm, să evoluăm

·         ne ajută să învăţăm din experienţă

·         ne ajută să fim creativi

·         ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă

Însă intelectul prezintă și unele dezavantaje:

·         funcţionează bine doar când suntem calmi

·         funcţionează încet, sau mai încet decât inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii

·         este un predictor slab al succesului nostru în viaţă, însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională

·         rămîne relativ constant toata viaţa

În oglindă privind lucrurile, inteligența emoțională:

·         funcţionează bine în orice situaţie

·         funcționează rapid, sau mai rapid decât IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ când ne aflăm în situaţii critice sau când trebuie să luăm rapid decizii

·         este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă

·         poate creşte, chiar foarte mult, de-a lungul vieții individului

Numeroase cercetări făcute în scopul identificării superiorității unui tip de inteligență asupra altuia au demonstrat un lucru care vine să susțină, dacă mai era cazul faptul că inteligența emoțională este superioară celei raționale, și anume: testarea cu diferite instrument a cercetătorilor din prestigioasele institute de cercetare au evidențiat faptul că cei mai valoroşi cercetători nu au un IQ foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase, sunt însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.

Succesul nostru la locul de muncă sau în viaţa personală depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu până la 90% la succes. Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească, abia apoi să raționeze.

Viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vârstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv. Poate că nu întâmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ. Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletești care ia locul spiritului materialist al gândirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate obiectiv, rece, strategic, ”de sus”. Adevăratele valori asupra cărora merită să medităm și noi mai mult se dovedesc a fi: intuiţia, blândeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia.
Tu pe care le-ai exersat în această zi măreață? Te las să te gândești...

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania