Cineva
m-a întrebat deunăzi: există prietenie dincolo de dragoste? Acolo unde odată a
fost dragoste mai rămâne loc pentru o prietenie sinceră? Și, recunosc, această
întrebare m-a pus ușor pe gânduri... Nu puțini sunt cei care cred că da, se
poate... Că după dragoste poate urma, firesc, o frumoasă prietenie, la fel de
firesc cum se poate întâmpla invers, ca după o prietenie frumoasă să se facă
simțită dragostea... Ușor de zis, însă destul de dificil de realizat în fapt,
aș spune eu... Mult mai sigur și mai adevărat este faptul că, pentru cei mai
mulți dintre noi, marea și arzătoarea iubire care ne-a cuprins altădată se
transformă într-o banală, dar grăitoare tăcere, dacă nu și mai rău, într-o ură
feroce.
La începutul fiecărei relații există acea perioadă
minunată, în care simți că te înțelegi perfect cu partenerul, în care armonia
domnește peste dragostea ce plutește în aer, în care totul este mai bine decât
ai sperat vreodată că poți trăi… până la un punct!... Acest punct afectează
ambii parteneri. Atunci când o relație se încheie, de cele mai multe ori,
lucruri nespuse iau locul celor spuse. Ambii se închid în ei și comunicarea
este compromisă. Cum, atunci, să poți să mai rămâi prieten cu cel pe care l-ai
iubit odinioară? Apar zvâcniri neputincioase, se exersează la nesfârșit tehnici
îndrăznețe și ultrapracticate de autocontrol... ”Mai bine că s-a întâmpla
așa...”, ”De ce să mai vorbim...”, ”Cel mai bine pentru amândoi ar fi să rupem
orice legătură...”, ”Este clar... oricât ne-am strădui... noi doi nu putem rămâne
prieteni...” ... ... ... Și, astfel, prin forțări și tehnici de autoimpunere se
trece de la o mare dragoste la marele... NIMIC!... Am spus nimic? Și atunci de
unde prietenie după dragoste?
Aș vrea să pot să spun acum aici, drag cititor, că
orice iubire sfârșește într-o mare prietenie... Dar multe cupluri pe care le-am
întâlnit mi-au confirmat exact contrariul... Asta nu înseamnă că nu e posibil
ca o dragoste să se isprăvească blând într-o prietenie statornică, pe viață. Se
poate întâmpla foarte bine acest lucru, în anumite condiții, spre exemplu
atunci când cei doi se cunosc suficient de bine încât să ajungă să se ajute
reciproc cu sfaturi, sprijin și informații utile, ajutor necondiționat, de
dragul amintirilor sau a unei umanități firești și binecuvântate. Nu asta ar
însemna, o prietenie, până la urmă, un ajutor, sprijin și o acceptare
necondiționată?
Posibilitatea existenței unei relații de prietenie cu
fostul partener este, însă, direct proporțională și cu motivele și condițiile
în care s-a produs despărțirea. Este suficient ca sentimentele unuia dintre cei
doi să nu se stingă în totalitate, pentru ca relația de prietenie să fie
sortită eșecului. Dacă, în schimb, de-a lungul unei relații, iubirea a murit
treptat, iar despărțirea s-a produs de comun acord prin răceala cuplului, prin
detașare și indiferență, atunci da, se poate naște o relație de prietenie. Pe
de altă parte, dacă ”nu te mai iubesc pentru că m-ai trădat și mi-ai înșelat
încrederea”, există slabe șanse ca eu să-ți acord credit total și necondiționat
aceluiași tu, de data aceasta din postura de prieten... Încrederea înșelată
rămâne încredere înșelată, îndiferent de natura relației...
La început a
fost Iubirea... Însă, în timp, dacă nu ai avut grijă, iubirea se liniștește, se
liniștește într-atât de tare încât devine o monotonie. Vă cunoașteți foarte bine,
nu mai sunt lucruri care să vă surprindă, nu mai faceți nimic nou, nu mai apare
nimic atractiv... La începutul relației, când sunteți încă în faza de curtare, atât
tu, cât și el, vă purtați diferit unul cu celălalt. El este mai atent, mai
galant, iar tu ești mai frumoasă și mai seducătoare. În momentul în care vă
obișnuiți unul cu celălalt și vă acceptați, comportamentul de dinainte parcă
nu-și mai are rostul... El deja te-a cucerit, iar tu deja l-ai făcut să se
îndrăgostească de tine... Perioada în care începeți să vă dezamăgiți este cea
care declanșează mai târziu transformarea dragostei în ură. Promisiunile făcute,
dar nerespectate, sunt cele care distrug o relație. Mai mult, prioritățile care
se schimbă radical în interiorul nostru, pot, de asemenea, să dărâme tot ce am
construit din punct de vedere emoțional. Dacă, la început, tot ce vă doreați
era să fiți împreună, acum visul cel mai mare al amândurora este să construiți,
cu orice preț, o carieră de succes. Acest lucru poate schimba dinamica relației
într-un mod în care probabil puțini își pot imagina, mai importantă decât
familia devenind cariera, aceasta spre disperarea celuilalt ce așteaptăîn
continuare lucrurile pe care le primea la început.
Și atunci?
Putem, oare, spune că dragostea se transformă implacabil în ură? Asta cred că
se întâmplă doar atunci când împreună cu partenerul ai încercat să rezolvi
problemele, însă fără succes. Frustrarea devine tot mai mare, observi o
schimbare în comportamentul lui, iar comunicarea este la pământ. Chiar dacă
unele cupluri sunt în stare să recunoască că ceva nu mai merge în relația lor
și încearcă să schimbe ceva, multe persoane nu vor să vadă greșeala pe care au
făcut-o și încep să caute alți vinovați decât ei înșiși. Ajunși în acest punct,
pentru foarte multe cupluri este greu să-și reînnoiască dragostea și să
reaprindă pasiunea de la început. Cea mai bună cale este comunicarea, înțelegerea
partenerului și a nevoilor acestuia și încercarea de a rezolva problemele. Cu
cât problemele sunt recunoscute mai devreme, cu atât mai puțin le ia partenerilor
să treacă peste ele. Dacă totuși problemele nu se rezolvă, atunci este cazul să
accepți că nu mai formați un cuplu și că fiecare trebuie să-și vadă de viață.
Și mai mult decât atât: să renunți la a transforma iubirea în prietenie, căci
problemele nerezolvate sunt mare sursă de frustrare și nemulțumire.
Așadar, la
final, rămâne totuși întrebarea: se transformă sau nu iubirea în prietenie?
Răspunsule meu este: DEPINDE! Depinde de ce-ți dorești... Chiar așa, tu ce-ți
dorești de la iubirea trecută?
Te aștept și
data viitoare să evoluăm împreună.
Cu drag,
Ștefania
