Drumul
însă nu e de fiecare dată lin, pentru că lecțiile de viață nu încetează niciodată
să ni se arate. Viața e grea și provocările multe. Adesea trăim și experimentăm
repetitiv aceeași situație neplăcută până când ajungem să învățăm lecția care
se ascunde în spatele ei. Ne întrebăm: oare de ce mi se întâmplă mereu aceeași
situație, de ce aleg mereu același tip de partener, același comportament față
de copil sau de părinți, același fel de job cu aceeași tipologie de conducător?
Și nu ne spune nimeni că facem toate astea tocmai pentru că nu am învățat o
anume lecție, iar Universul se încăpățânează să ne instruiască...
Când
suferim o pierdere întreg sistemul se zdruncină, imaginea de sine se clatină și
direcția clară pe care o aveam devine confuză și prăfuită. Nu ne place să
pierdem, pentru că pierderile înseamnă durere, nesiguranță și dezechilbru. Însă,
paradoxal, o dată cu pierderea câștigăm ceva. Un alt început. Momentele în care
ne oprim să reflectăm asupra scopului vieții sunt din ce în ce mai puține în
graba epocală în care trăim, însă eșecurile și pierderile ne sensibilizează
într-un mod ironic și au un efect de trezire asupra fiecăruia din noi.
Ce este un eșec sau o
pierdere pentru noi?
Condiționarea
socială ne învață să interpretăm evenimente ca divorțul, moartea cuiva drag, o
boală, un dezastru natural, o dizabilitate sau poate chiar demisia ca fiind
pierderi dureroase. Trecem prin suferință emoțională, urmăm un întreg proces mental
ce cuprinde gradual stări de: negare, furie, victimizare, depresie, acceptare,
iar apoi sperăm să depășim pierderea și să mergem mai departe. Și totuși majoritatea
oamenilor nu ajung până la a depăși momentul dureros și tocmai această blocare
și nedepășire reprezintă adevăratul eșec sau adevărata pierdere. Pentru că
depășirea presupune acceptarea schimbării ce tocmai s-a produs prin unul sau
toate evenimentele de mai sus. Schimbarea în condițiile exterioare nouă, dar și
în interiorul nostru. Schimbarea este o parte naturală din viața noastră. Poate
în loc să respingi schimbarea ar fi mai bine să o îmbrățisezi. În loc să judeci
evenimentele ca fiind bune sau rele, poți să renunți la judecată și să le
accepți așa cum sunt, ca fiind o parte iminentă din călătoria noastră prin
viață. O parte care ne învață o lecție. O lecție importantă, din moment ce ne
este dat ca să trecem prin ea.
Liberul arbitru
ne dă posibilitatea să ne alegem gândurile. Etichetarea anumitor evenimente
drept tragice este o alegere, pe care oamenii cu adevărat puternici ar trebui
să o o evite. Nu ești o victimă a vieții tale. Ești stăpânul ei și tot ceea ce
se întâmplă are legătură cu atitudinea ta în fața întâmplării. Uneori te poți
simți copleșit de anumite evenimente, nu e nimic rău în asta, însă când îți
recapeți conștiința, întotdeauna optează pentru a gândi ca un om puternic.
Reacția ta mentală îți va dicta reacţia emoțională. Cu cât opui mai multă
rezistență în fața schimbării, cu atât mai mare e durerea. Cu cât accepți
evenimentele așa cum sunt, ca fiind o parte dintr-un scop mai înalt, cu atât
experimentezi mai multă bucurie. Iar acest mod de a te raporta este generator
de putere interioară.
Alege
să vezi lumea ca o minunată aventură în locul unei serii de evenimente tragice.
Suntem creatori, însă nu putem fi decât începând cu gândurile noastre. În loc
să ne privim drept victime, putem alege să fim creatori și să privim lumea drept
un loc prietenos, nu o junglă. Victimele nu pot să salveze lumea. Victimele
nu pot pune capăt tragediilor. Doar creatorii au puterea de a face aceste schimbări.
Care este alegerea ta?
Alegi să fii victima inconștientă a vieții tale sau creator conștient al ei? Nu
există răspuns greșit sau corect aici. Ai liber arbitru să faci tot ceea ce îți
dorești. Dar de răspunsul tău se leagă dezlegarea puterii tale interioare și
depășirea eșecurilor sau a pierderilor. Evoluția este scopul nostru suprem pe
acest pământ.
Ceea
ce alegi să faci cu informațiile mele sunt tot strict alegera ta.
Te
las să meditezi. Iar eu voi reveni cu mici puncte pe i pentru dezvoltarea
puterii tale interioare.
Pe curând,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu