ARTICOL DESCHIS DESPRE PRIETENIE

Astăzi mă voi opri asupra unui subiect interesant și de care avem parte cu toții în viața de zi cu zi: prietenia și prietenii. Subiectul va rămâne deschis și în ediții viitoare. Toți avem prieteni: mai mulți sau mai puțini, mai apropiați sau mai depărtați, amici, tovarăși sau prieteni adevărați. Prieteni... prietenie... ce-or fi însemnând toate acestea și care este linia care face diferența între amici, cunoscuți, colegi, tovarăși pe de o parte și prieteni de cealaltă parte?

Prietenia este un lucru de care avem cu toții nevoie. Obișnuiesc să spun că am fost creați cu toții pe același pământ, nu fiecare pe câte o insuliță izolată și, astfel, avem dreptul și chiar obligația să interacționăm între noi, să stabilim relații mai apropiate sau mai îndepărtate, după cum simțim afinitatea cu cel din fața noastră. Avem nevoie să ne hrănim sufletul cu hrana spirituală atât de rară, pe care numai oamenii de suflet ne-o pot oferi. Avem nevoie de sfaturi, idei, păreri și opinii sincere. Avem nevoie de persoane care să fie alături de noi, să sufere pentru noi, să se bucure cu și pentru noi, să stea lângă noi fără să se prefacă, fără să lase măcar ca rugămintea noastră să apară, pentru că a cerși într-o prietenie e... lipsă de prietenie...

Jobul nu poate ține nicidecum locul unei familii, la fel cum familia nu poate anihila orice prietenie. În copilărie, prieteniile vin și pleacă. În adolescență, ele vin, pleacă și vin din nou. În tinerețe, din toate prieteniile care vin către noi, unele pleacă și altele rămân pentru mai mult timp. La maturitate, te alegi cu prietenii solide și durabile, ca stânca. Sau... cu false prietenii, născute din nevoi mai mult sau mai puțin meschine. ”Te iubesc pentru că-mi alungi singurătatea...”.  Te vreau prietenul meu pentru că am nevoie de banii tăi... de sistemul tău de relații... de puterea ta... influența ta... echilibrul tău... Și uite așa se transformă prietenul nostru într-un vampir, gata să tragă de la noi tot ce avem în interior sau mai presus de noi și care folosește intereselor lui mici. Vreau de la tine: cuțitul tău care taie mai bine decât al meu, limba ta străină pe care tu o stăpânești la perfecție, relațiile tale care folosesc bunăstării mele materiale și echilibrul tău care mă aduce și pe mine pe linia de plutire, ori de câte ori o iau razna... Iar tu... ai tu nevoie de ceva?.. Bineînțeles că n-ai nevoie de nimic, doar ai totul, ce idee prostească... N-ai nevoie de o vorbă bună, tu ai toate vorbele și tot echilibrul la tine mereu... Nici de un umăr pe care să te sprijini, tu n-ai nevoie de sprijin din partea mea, când ai ”prieteni sus-puși”, care, știm noi, te sprijină... căci nu degeaba te învârți printre ei și lupți pentru ideile ăstea mărețe de a schimba lumea împreună cu ei... Nici de energie atunci când te simți jos, căci ești un om puternic, știi tu mai bine să te ridici la înălțime din nou... ... ... Maturitatea vine, deci, cu aceste două tipuri de prietenii la pachet: prietenia adevărată și prietenia ”interesată”. Voi încerca, în cele ce urmează, să abordez prietenia din aceste perspective.

La maturitate, o prietenie adevărată este aur curat. Așa se spune. Așa se crede. Așa se simte la 30-40-50 de ani. Fiecare dintre noi are o familie, un job, un partener de viață, copii de crescut, părinți de îngrijit, gospodării de întreținut. Nu este greu să legi noi prietenii chiar și în aceste condiții, însă este greu să treci la un nivel avansat de prietenie și să depășești nivelul de suprafață în care ne împotmolim de obicei. Ca orice relație interumană, prieteniile cer timp și efort ca să fie construite, timp și efort de ambele părți, iar mulți dintre noi au timp și disponibilitate doar pentru o prietenie de suprafață. Iar când spun de suprafață nu mă refer la numărul întâlnirilor, ci mai ales la calitatea acestora și la profunzimea trăirilor din cadrul acestor întâlniri. Pentru că degeaba ne întâlnim în fiecare zi, dacă singurul tău scop este de a te folosi de celălalt, și știu sigur că știi și tu acest lucru, căci l-ai trăit pe propria piele...

Prietenia este sublimă, pentru că, în ciuda tuturor crizelor din viața ta, mereu, câteodată, datorită ei, din cauza ei, te apucă un sentiment așa... să te dăruiești. Gratis. Necondiționat. Dezinteresat. Cu funda reală de sinceritate. Cu inima deschisă larg. Curată și dornică. Și... ce primești?... Deabia aici începe adevărata dramă... nu pentru că ai dori ceva în schimb, căci prietenia, ca și iubirea, nu se oferă la schimb, ea se simte sau nu. Însă, cu certitudine, ea are nevoie de norma de reciprocitate, pentru a deveni autentică. Ea are nevoie de echilibrul, pe care nu-l dă starea de liniște interioară și puterea doar a unuia dintre participanții la ea, ci tocmai dăruirea dezinteresată, respectul și apropierea plină de înțelegere și compasiune de care se înconjoară toți cei atinși de binecuvântarea ei.

Astăzi observ că noi, cu toții suntem în criză. În criză de orice. De timp, de ani, de liniște, de repaus, de viață, de iubire, de împăcare, de tăceri și de cuvinte. Suntem veșnic în criză de bani. În criză cu noi înșine și cu valorile noastre. În criză cu cei din jur. În criză cu iubirile și perspectivele noastre de fericire. Suntem în criză cu visurile noastre. Suntem în criză cu speranțele noastre. Suntem în criză și de prietenie... Oameni cunoscuți. Cunoștințe cu care savurezi o cafea. Amici pe care îi cunoști de la clubul pe care îl frecventezi. Un amic de-al amicului tău. Omul de afaceri cu care ai luat masa o dată sau de mai multe ori. Noul vecin din cartier. Prieteni de-ai prietenilor tăi cu care ai împărțit de mai multe ori spațiul și paharul de vorbă din casa acestora. Partenerul de afaceri. Colegii de serviciu. Cel mai bun prieten din copilărie. Rude prin alianță. Amici. Cunoștințe. Strângeri de mâini. Îmbrățișat și pupat pe obraz la fiecare venire și la fiecare plecare, în semn de recunoaștere. Momente de vulnerabilitate. Singurătate. Dorință de comunicare. De apropiere, înțelegere și afecțiune. Clipe scurte de confesiune. Cu înțelegere și empatie sau doar cu scopul de a mai ști ceva despre tine, de a te ”studia”. De ani întregi sau doar de-o vară. Câteva lacrimi în colțul ochilor.. Apoi sforțarea de a reține numele copilului și încercarea timidă de a-i cere numărul de telefon unei persoane despre care crezi că ți-ar putea fi apropiat pe viitor. Brusc dorința de a-ți apropia persoana, prin ritualuri sociale, gen botez, nuntă, nevoie sau bucurie. Promisiunea că vă veți mai întâlni și data viitoare la o cafea, la un pahar de vorbă, la Paști, de Crăciun...

În dorința de a mă apropia de sensul cel mai profund pe care eu îl dau noțiunii de prieten, am încercat deunăzi să conturez un profil al unui prieten adevărat în opinia mea. Iată ce a ieșit:

·         Are aceleași valori și principii de viață și aproximativ aceleași calități caracteriale cu tine

·         Este consecvent în idei și atitudini, nu se schimbă de la o zi la alta

·         Te înțelege, nu te studiază ca pe un exponat și nu te judecă în discuții despre cum ești și cum ar trebui să fii

·         Îți ascultă necazurile personale și este interesat de viața ta în ansamblul ei, cum este și dacă îți e bine așa cum este

·         Îți oferă mereu sfaturi bune și sincere și îți înțelege obsesiile și temerile

·         Îți este mereu alături indiferent ce decizii iei, râde și plânge cu tine, dar nu face din prietenia voastră o dependență a lui de tine

·         Tratează, în general, pe toată lumea cu respect și în particular pe toți cei din jurul tău

·         Îți cunoaște familia, știe povestea vieții tale, cunoaște amănunte despre profesia ta și nu are nimic de criticat în toate aceste aspecte

·         Nu-ți spune niciun cuvânt urât, chiar dacă uneori sunteți în dezacord și îți ia apărarea atunci când aude că ești nedreptățit

·         Este sincer, îți spune întotdeauna părerea, fără să te critice

·         Indiferent prin ce criză vei trece, va fi alături de tine și nu te va părăsi

·         Este generos și lipsit de egoism

·         Are o atitudine pozitivă, pe care ți-o transmite și tie

·         Te sună frecvent, chiar dacă nu reușiți să vă vedeți în fiecare zi

·         Te iubește pentru felul tău de a fi, nu pentru poziția ta socială sau financiară

Prieteniile... Pe unele le pierzi pe drumul vieții, cu altele noi te alegi la loc, pe unele le întrerupi din diverse motive și le înnozi ulterior sau le lași să se piardă în negura timpului, căci nu-ți aduc mulțumirea după care tânjești. De pe urma lor nu devii nici mai frumos, nici mai urât, nici mai bogat, nici mai sărac, nici problemele tale nu se risipesc peste noapte, nici nu devii mai tânăr decât ai fost vreodată. Prieteniile țin, însă, de cald când sufletului tău îi este frig. Puțini mai sunt cei care cred în prieteniile adevărate, flori rare pe care le agăți în piept o dată în viață și le culegi pentru tot restul vieții.

Privește în jurul tău acum, căci a venit rândul tău să problematizezi, și căută la prieteniile pe care le-ai dezvoltat.

Cum și unde s-au atașat prietenii tăi de tine?

Ce nevoi ai tu și la care ai vrut să-ți dea răspunsuri prietenii?

Ce înseamnă pentru tine prietenia lor?

Valori diferite, caractere diferite, visuri diferite, dar îți place confortul... asta nu cred că e prietenie…

Întreabă-te de  ce fumezi și poate răspunsul tău va fi: ”Din obișnuință”

Întreabă-te de ce continui într-o relație nesănătoasă și poate răspunsul tău va fi: ”Din obișnuință”

De ce continui să experimentezi sentimente negative în  fiecare zi în relațiile tale cu ceilalți și răspunsul tău poate va fi: ”Din obișnuință”

Obiceiurile reprezintă patternuri ale minții noastre, iar obiceiurile proaste stau în calea  evoluției noastre. Dacă nu îți schimbi obiceiurile vei continua să consolidezi tipare comportamentale și mentale greșite.

Gândește-te puțin! Cum e viața ta? Ai definit foarte clar ce înseamnă prietenia pentru tine? Ai prietenii pe care ți-i dorești? Ești și tu un bun prieten pentru ei?

Am să-ți spun un lucru: nu degeaba se spune: ”spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești”. Viața ta și starea ta de bine depind de starea de confort pe care ți-o dau prieteniile pe care le-ai clădit. În loc să te plângi de cât de folosit ești de prieteni, întreabă-te  care sunt obiceiurile pe care le perpetuezi în relații și care determină prezența acestor vampiri în viața ta.

Fă-o acum! Fii activ, renunță la pasivitate și alege-ți prietenii după mintea și sufletul tău!

Aștept un semn de la tine că acest subiect despre prietenii și prieteni ți-a plăcut și că el trebuie continuat. E un subiect vast și aștept experiențele tale în materie de prietenii, pentru a vedea cum putem avea o viață relațională de calitate.

Te invit să-mi lași aici un comentariu, pentru a analiza ce-ai făcut rău și ce poți face bine, dar, mai ales, pentru a continua și cu alte laturi interesante ale unei prietenii în alte articole. Știu și că ideile tale pot fi diferite de ale mele și, tocmai de aceea, te invit să le împărtășești alături de noi.

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania