COMUNICAREA – UN SIMPLU ACT SAU O ARTĂ?

De-a lungul muncii mele în domeniul larg al științelor socio-umane, m-am convins de cele mai multe ori că subiectul comunicării este unul foarte larg și de necuprins în câteva paragrafe, fie ele chiar și înșirate serial, de-al lungul mai multor articole successive. Știm cu toții că ea, comunicarea, este un subiect tratat în ani succesivi în cadrul programelor de studii aprofundate post-universitare/master, mai știm că știința comunicării este o disciplină distinctă, alături de logică, filosofie, statistică matematică, etc., știm și că firmele de consultanță și training elaborează prioritar programe cu tema comunicării, că firmele alocă bugete generoase pentru rezolvarea problemelor de comunicare din organizațiile proprii și lista poate continua... Iată, așadar, că simpla noastră comunicare se dovedește a fi, în fapt, un proces extrem de complex și a cărui desfășurare și îmbogățire putem spune că nu se termină niciodată.

Specialiștii în știința comunicării obișnuiesc să numească „empatie” capacitatea noastră de a fi eficienți și valoriși în comunicare, capacitatea de a ne poziționa în „pielea” celuilalt, pentru deplina conștientizare a substraturilor mesajului transmis. Pentru că atunci când comunicăm, cu siguranță, unul din obiective este influențarea celorlalți. ”De ce vreau să transmit acest mesaj?”, ”Care va fi impactul lui asupra interlocutorului meu?”, ”Care va fi schimbarea comportamentală a acestuia pe care eu mi-o doresc?” sunt întrebări ale căror răspunsuri fac diferența între eficiență și ineficiență în vorbire. Și, mai mult decât atât, trebuie să recunoaștem că sunt întrebări la care nu se poate răspunde decât prin empatie și prin debarasarea de tot ceea ce înseamnă paradigmele comunicării.

Care sunt atunci paradigmele comunicării? Fără a avea pretenția unei tratări științifice și complete a subiectului, voi încerca să amintesc câteva dintre cele mai frecvent întâlnite paradigme, prin prisma impactului pe care îl au asupra eficienței comunicării.

·         Un lucru necesar pentru reușita comunicării este un mesaj clar. O expunere limpede și corectă ar trebui să convingă interlocutorul abordat. Gândiți-vă la interlocutorul vostru, puneți-vă în locul lui atunci când concepeți mesajul, pentru a fi siguri că ceea ce vreți voi să spuneți e același lucru cu ceea ce se înțelege. Puneți-vă pentru câteva clipe în ”papucii” lui și imaginați-vă ce ați simți și cum ați acționa în această postură.

·         Argumentele coerente, concrete, veridice vor reuși oricând să convingă un interlocutor.
Logica pură a științelor exacte nu constituie întotdeauna modalitatea prin care oamenii gândesc și adoptă decizii în viața de zi cu zi. Atunci când trebuie să judece o anumită problemă sau să ia o hotărâre, oamenii apelează, mai degrabă la determinanți subiectivi decât la capacitatea de a raționa logic, utilizând, astfel, sentimentele proprii, referințele celor importanți pentru ei, sistemul propriu de valori. Oferiți interlocutorului date concrete și verificabile și totdeauna va crede ceea ce spuneți sau va acționa așa cum vă doriți.

·         Pentru a-i influența pe cei din jurul nostru, este bine să ne bazăm pe date statistice.
Multe persoane consideră informațiile de ordin numeric sau statistic ca fiind foarte relevante și just corecte. Nu degeaba se înmulțesc și reclamele în care procentul de eficiență al produsului este de 99.99% (mereu m-am întrebat ce eșantion au folosit pentru a ajunge la procentul ăsta!)... Există situații și tipuri de interlocutori care nu agrează sau nu impun utilizarea acestor date. În aceste cazuri, cu necesitate căutați să susțineți cifrele reci cu exemple concrete, scenarii ipotetice, studii de caz, mărturii ale specialiștilor etc.

·         De obicei, cei care ignoră sfaturile, sunt conștienți de „datele concrete” aduse în sprijinul recomandărilor celor de lângă ei, dar totuși ele nu constituie o motivație suficientă pentru a determina o schimbare în ei. Exemplul „fumătorilor” este un binecunoscut în acest sens. Dacă sunteți ”norocoși”, interlocutorul vostru poate fi din această categorie. Ce faceți cu el?... Realitatea este incontestabilă. Însă chiar și așa stând lucrurile, feriți-vă de expresia „realitate incontestabilă”. Cel mai adesea va enerva și va activa de partea interlocutorului mecanismele sale de apărare. În plus, poate că realitatea asta incontestabilă nu e chiar atât de incontestabilă.... Ia în calcul că poate ea nu înseamnă altceva decât valorile tale, atitudinile și convingerile proprii, pe care tu le ridici la rang de adevăr absolut, însă pe care alții le pot pune la îndoială, fără nici cea mai mică șansă de a greși.

·         Zilnic interacționăm cu persoane care au pregătire, experiență și valori poate complet diferite de ale noastre. Spre exemplu, dacă pentru cineva cuvântul „coaching” are un sens clar definit, pentru o mare categorie de oameni el nu înseamnă decat o noțiune abstractă, greu încadrabilă în tiparele obișnuite cu care operăm. Apar întrebări de genul: „ce înseamnă”, „cum se definește în termeni de acțiune”, „cui folosește”, „când se face util” etc. Încercați, astfel, să clarificați conceptele cu care operați/pe care vă bazați în timpul transmiterii oricărui mesaj comunicațional (indiferent cât de complex sau de simplu v-ar părea vouă!).

Și pentru că deja avem o obișnuință în comunicarea noastră săptămânală, prietenii dragi ai articolelor mele știu că acum, în mod normal, venea provocarea mea la aruncarea cu ochiul în curtea noastră, pentru a ne vedea pe noi cu ochii minții și a conștientiza unde greșim și unde mai avem de lucrat. Însă... nu voi avea, de data asta, niciun îndemn la așa ceva. Rămâne la latitudinea ta dacă ai să faci acest lucru sau nu. Tot ce vreau eu să-ți transmit la final este concentrat într-un singură frază:  Fii empatic, pune-te în locul interlocutorului tău și înțelege-l cu adevărat în toată profunzimea lui!

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

Cu drag,

Ștefania