Iată
o întrebare riscantă la care, dragi cititori, vă invit pe voi să răspundeți
printre rândurile ce urmează...
Cu
siguranță, toți ne-am pus această problemă la un moment dat sau, dacă nu, măcar
am auzit-o printre cunoscuții sau necunoscuții care ne înconjoară. Pe mulți îi
aud și eu că spun: ”nu mă căsătoresc, că pierd tot farmecul și noutatea”... ”de
ce să-mi pierd timpul cu o relație stabilă care să ajungă să mă plictisească,
când farmecul fiecărui început într-o nouă relație mă duce pe culmi de vis”...
sau opusul: ”m-am săturat de relații pasagere care să se bazeze doar pe sex”...
”o fi sexul interesant, dar încep să-mi doresc un om alături cu care să împart
și bune și rele”...
Așadar,
problema sexului și a dragostei în cadrul cuplurilor moderne vorbește cel mai
adesea despre sentimente care capătă profunzime și statornicie odată cu
vechimea, căci ”vinul vechi e cel mai bun”, dar, în același timp adeverește o
dorință erotică care se diminuează treptat, cuprinzând o listă lungă de
motivații care pretind să explice dispariția inevitabilă a erosului din viața
noastră odată ce legătura e stabilă și începe să numere din ce în ce mai multe
momente împreună. Angrenați din ce în ce mai mult în cotidian, începem să
devenim din ce mai stresați, mai ocupați cu muncile noastre profesionale, mai
competenți în gospodăriile noastre, mai implicați în viața și creșterea
copiilor noștri și... prea obosiți pentru a mai acorda atenție erosului în
dormitor.
Un
lucru este cert. cu toții avem în comun o nevoie fundamentală de a fi
protejați, de a avea pe cineva în preajmă care să ne fie sprijin și pavăză, nevoie
care ne propulsează de la început către o relație stabilă. Pe de altă parte, cu
toții simțim o nevoie infinit de mare de aventură și de emoție, de riscant și
necontrolat. Și astfel căutăm să ne orientăm către o persoană care să ne ofere
aceste lucruri în mod simultan: pe de o parte un sentiment al stabilității, al
importanței și al continuității, pe de altă parte emoție, romantism,
satisfacție din punct de vedere emoțional și sexual. Însă, paradoxal, în toată
această căutare febrilă, prea puțin ajungem să ne gândim la faptul că e destul
de greu să stârnești excitare, anticipare și dorință aprinsă în aceeași
persoană de la care aștepți confort și statornicie... Greu, da, însă, spun eu,
nu imposibil!
De
multă vreme psihologii, psihoterapeuții, sexologii, observatorii sociali s-au
războit cu nodul gordian al reconcilierii sexualității cu viața de cuplu tocmai
pentru a contracara veșnica dilemă existențială: vreau dragoste sau vreau
erotism și, mai ales, de ce nu pot avea în același timp și de la același timp
și dragoste și erotism... Și astfel au apărut: sfaturi privind condimentarea
vieții intime de familie cu achiziții de pe piața picanteriilor; sfaturi
privind o mai bună programare a vieții, ce poate fi rezolvată printr-o
stabilire mai bună a priorităților și prin abilități organizatorice; sfaturi
privind îmbunătățirea comunicării prin exprimarea verbală sinceră și deschisă a
dezideratului sexual, sfaturi... și-alte sfaturi... Sfaturi bune, în sine, cu
siguranță, sfaturi ce merită toată atenția și concentrarea noastră, însă... mai
mult decât aceste ”programări”, aceste ”gestionări eficiente” ale unui subiect
sensibil așa cum este problematica erosului și a sexualității, cred e că e bine
de luat în calcul faptul că intimitatea, erosul dintre un bărbat și o femeie este,
mai curând, un act intim, o uniune de trăiri pline de imaginație mai repede
decât o problemă ce poate fi realizată algoritmic, în pași ficși, fără nici cea
mai mică rată de eșec... Cred cu tărie că dinamica sexualității în cuplu
trebuie să fie abordată din punct de vedere al unicității fiecărui tot
sistemic, căutând, în același timp, împreună cu partenerii calea înțelegerii
poveștii lor de viața și de dragoste.
În
munca mea sau pur și simplu în jurul meu mi-au fost date să văd cupluri
diferite. Unele cărora seducția li se pare un efort prea mare, ceva ce nu mai
trebuie să facă acum, când sunt împreună de atâta timp. Altele care cred că
intimitate înseamnă să știi totul, în cele mai mici detalii și nuanțe, unul
despre celălalt și renunță la orice simț al distincției și apoi ajung să se
întrebe unde le-a dispărut misterul din relație. Unele femei care preferă o
viață lipsită total de dorință erotică mai degrabă decât să le spună
partenerilor lor că preludiul trebuie să fie mai amplu decât actul în sine. Și
unii bărbați, care în loc să gestioneze sentimentul lipsei de vitalitate din
cuplu și să se reîndrăgostească de partenera lor, sunt gata să riște totul
pentru câteva momente de distracție interzisă cu o altă persoană.... Părinți a
căror energie erotică este stoarsă de creșterea copilului, părinți pentru care,
din exces de protecție și dedicare, uită să mai închidă din când în când ușa la
dormitorul conjugal, oameni care se rușinează de sexualitatea lor și din
această cauză îi privează pe cei iubiți de această latură a apropierii din
cuplu, oameni care atunci când vorbesc de dragoste și eros devin timizi,
disperați, descurajați, furioși sau, și mai rău, scârbiți... Fiecare din toți
acești oameni au o istorie de viață care i-a condus în acest punct, cu
siguranță. Ceea ce trebuie, însă, ei să înțeleagă este faptul că dragostea și
dorința nu se exclud reciproc, însă ele nu se manifestă în același timp. Să
facem un exercițiu de imaginație: priviți un copil în parc. Urmăriți-l cum el
se desprinde de părinții lui și explorează lumea ce i se descoperă în fața
ochilor... însă doar pentru câteva clipe! În minutul următor se întoarce de
unde a plecat, pentru a se bucura de prezența lui tati și a mamei lui dragi... Și mișcarea se repetă... Acest balans, acest
vals cu viața pe care-l facem în copilărie revine în noi odată cu maturitatea.
Avem nevoie de asumare de riscuri, cum avem nevoie de sprijin și siguranță. Căutăm
experiențe unice senzoriale cu partenerul nostru, care să ne rupă din cotidian,
la fel de mult cum căutăm o ancoră stabilă și de încredere în partenerul
nostru.
Provocarea
adresată nouă, cuplurilor moderne, este aceea a reconcilierii nevoii de
siguranță și predictibilitate cu dorința de a fugi după ceea ce este
emoționant, tensionant și inspiră venerație. Dacă vrem să menținem vie dorința erotică
de-a lungul timpului alături de o persoană, trebuie să fim capabili să aduce un
dram de necunoscut într-un spațiu familiar, care reprezintă cunoașterea
celuilalt. Sau cum spunea Proust: ”Adevărata călătorie de descoperire nu constă
în căutarea unor peisaje noi, ci în a privi cu alți ochi aceleași peisaje”.
Toți avem nevoie de perioade alternative de dezvoltare și echilibru. Orice
individ sau sistem expus neîncetat la noutate și schimbare riscă să se prăbușească
în haos. Însă unul care este prea rigid și static încetează să mai crească și,
în final, moare. Așadar, dansul etern dintre schimbare și statornicie e soluția
menținerii unei relații împlinite pe termen nelimitat.
Mai
jos voi încerca să sintetizez câteva sugestii pentru a vă înfrupta din bucuria
erosului și stabilitatea dragostei laolaltă, sugestii îndrăznite de mine pentru
cuplurile ce-și doresc cu adevărat viață sentimentală fericită împletită cu o
viață erotică de calitate. Să parcurgem, așadar, cu atenție, lucrurile care ne
pot face fericiți și împliniți:
·
Păstrați distincția dintre voi
Dacă
distanța între voi e prea mare, nu poate exista legătură intimă. Pe de altă
parte, prea multă contopire șterge definitiv distincția dintre doi invidizi
diferiți. Păstrează-ți mereu în minte, indiferent că ești femei sau bărbat,
faptul că atunci când doi devin unul, nu mai există niciun pod pe care să
pășești și nimeni de partea cealaltă pe care să vizitezi. Când intimitatea se
prăbușește în contopire totală, cea care împiedică dorința erotică nu e lipsa
de apropiere, ci chiar o apropiere prea mare.
·
Priviți cu alți ochi iluzia certitudinii în
relație
Filosofii
știau din cele mai vechi timpuri că nepermanența e singura constantă din
Univers! Cu toții râvnim fidelitatea în cuplu, muncim din greu pentru ea,
dar... nu e niciodată garantată! Când iubim, riscăm întotdeauna posibilitatea
pierderii, sub diverse forme: prin criticare, respingere, separare, sau...
moarte... indiferent cât de mult încercăm să ne apărăm de ea. Introducerea
incertitudinii prezente vis-a-vis de cuplu, prin eliberarea de iluzia
certitudinii, ne poate aduce suflul vital de care avem nevoie. Trăim clipa și
ne bucurăm de tot ce poate fi mai bun din erosul cu partenerul nostru în
fiecare moment... ce poate fi mai sublim de atât?
·
Căutați să cunoașteți cu adevărat partenerul
Nevoia
noastră de stabilitate în cuplu și de fidelitate ne limitează dorința de a-l
cunoaște pe cel de lângă noi. Îi atribuim acestuia o imagine ce adesea e o
creație a imaginației noastre, bazată pe propriul nostru set de nevoi. Vedem în
celălalt ceea ce vrem să vedem, ceea ce tolerăm să vedem, iar el face la fel. Când
rezistăm impulsului de a controla imaginea celuilalt în înteriorul nostru, când
continuăm să fim deschiși la ceea ce este celălalt pentru el și pentru noi,
păstrăm veșnic posibilitatea de descoperire și rămânem interesați de partenerii
noștri. Ei ne încântă și suntem atrași de ei.
·
Introduceți eroticul în cămin
Aceasta
e provocarea cea mai mare a intimității sexuale. Pentru că ea implică
dezvăluirea unor aspecte care sunt, conform condiționării sociale, strâns
legate de rușine și vină. Când ne exprimăm dorințele erotice riscăm umilirea și
respingerea, ambele la fel de devastatoare. Din acest motiv, nu e de mirare că
mulți dintre noi preferăm siguranța sexului realist, ca scut împotriva acestui
scenariu jignitor. Ne aflăm departe de pasiune, dar, cel puțin, ne simțim
normali și acceptați. Pe de altă parte, sunt și cei care riscă să treacă
pragul. Ei își adună curajul pentru a fi fericiți și se confruntă cu
interdicțiile sociale și cu pudorile partenerului. Aceștia își doresc cu
ardoare exprimarea completă în domeniul dragostei și al erotismului și se
împotrivesc îndemnului de a se abține. Pentru ei, comunicarea sexuală este
departe de a fi murdară, ci este mai degrabă o fuziune sacră ce ne pune în
legătură cu divinul din noi. Fiecare din noi își poate face evaluarea proprie
în acest moment. Fiecare își poate da seama unde se află și unde mai are de
lucrat. Eu voi încheia acest punct spunând doar că atunci când ne sunt
dezvăluite dorințele cele mai intime și sunt întâmpinate de persoana iubită cu
acceptare și validare, rușinea se evaporă. Este o experiență de profundă împuternicire
și afirmare de sine pentru inimă, corp și suflet.
Eros
și dragoste... mulți ar spune că sunt sinonime și poate că n-ar greși prea tare...
Și, cu toate acestea, cât de diferite este imperios necesar să fie în viața
noastră și câtă importanță trebuie să acordăm amândurora, pentru a avea o viață
sentimentală, dar și amoroasă de calitate... Ceea ce face ca menținerea
dorinței în timp să fie atât de dificilă este faptul că necesită reconcilierea
a două forțe opuse: libertatea și angajamentul. Iar acest lucru face parte din
categoria dilemelor existențiale care sunt pe cât de nerezolvabile, pe atât de
inevitabile, întrucât cele două polarități sunt contrarii interdependente care
aparțin aceluași întreg: nu poți s-o alegi pe una în defavoartea celeilalte,
întrucât sistemul are nevoie de ambele pentru a supraviețui.
Voi
încheia aici mica mea pledoarie pentru dragoste și eros, nu înainte de a-ți
sugera provocarea către aruncarea cu privirea în curtea proprie. Răspunde-ți tu
ție, dragă cititorule, la câteva întrebări și reflectează atent la răspunsurile
pe care le vezi apoi agățate pe bucata de hârtie. Ia-ți timpul de care ai
nevoie și spune-ți sincer, fără să fii prea aspru, dar nici prea rușinos:
Ce
simți când iubești?
Prin
ce diferă iubirea de faptul că dorești erotic pe cineva?
Intimitatea
profundă te-a condus întotdeauna la sex?
Când
te simți cel mai liber în relația ta de cuplu?
În
ce fel te face căsătoria/relația stabilă mai liber și în ce fel te face mai
puțin liber?
De
ce crezi că are un caracter atât de erotic ceea ce ne este interzis?
De
unde crezi că ne vine stereotipul femeilor ca fiind romantice și al bărbaților
ca fiind cuceritori sexuali? Simți tu că sunt adevărate aceste stereotipuri?
De
ce trecerea la statutul de părinte se transformă de multe ori într-un dezastru
eroticpentru multe cupluri? Ai trecut și tu prin așa ceva?
Câtă
libertate sunteți dispuși să vă acordați unul altuia, în cuplu? Dar tu ție
însuți?
Poate
că aceste răspunsuri te vor ajuta să conștientizezi cine ești tu în relația de
cuplu și ce mai ai de făcut pentru o viață fericită. Te rog să nu-ți judeci
răspunsurile. Lasă-le să curgă din tine, așternându-se pe hârtie și apoi să
revină înapoi în tine mult mai mature și mai asumate. Nu te teme de ce ai aflat
sau de ce ai mai putea afla despre tine. Descoperă și alt fel de a trăi în
cuplu, ai tot ceea ce-ți trebuie pentru acest lucru, trebuie doar să-ți pui
resursele la treabă. Explorează și conștientizează cât de frumoasă și împlinită
erotic poate să-ți fie iubirea. Dacă vrei, de azi poți începe o nouă viață, cu
încredere în tine și în relația ta.
Te
aștept și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu
drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu