Mă tot gândesc de o vreme la ceea ce înseamnă a fi
profesionist și ce înseamnă profesionalismul în relațiile pe care le dezvolți.
Gândul acesta mi-a venit de la o întâlnire pe care am avut-o la un moment dat
și în care s-a vehiculat termenul de profesionist ca fiind echivalent cu
înfumurarea și cu prea-plinul de sine. Și, tocmai pentru că am dezaprobat total
această idee, am vrut să dezvoltăm împreună astăzi acest subiect.
Așadar... profesionalismul... Oricine vrea să devină
astăzi un "profesionist" sau vrea să lucreze într-un mediu sau o
firmă de "profesioniști". În timp ce profesionalismul este considerat
o virtute, ceea ce implică, de fapt, această noțiune se poate constata că
lipsește în mare măsura din imaginea unei firme, per ansamblu, sau a unui angajat,
în particular. Mulți cred că cineva devine un profesionist doar dacă termină o
facultate și multe firme au credința greșită că se pot considera ca asigurând
servicii de calitate doar angajând "posesori" de diplome.
Am deschis un dicționar, pentru a vedea definiția
cuvântului "profesionalism" și am găsit explicația că acest cuvânt
are două înțelesuri care, împreună, definesc modul nostru de muncă. Primul se
referă la profesiunea în sine. Celălalt sens este conturat foarte clar prin
cuvintele: "bine pregătit, cineva care e bun în ceea ce face". Deci,
înțeleg eu, a fi profesionist înseamnă, pe de o parte, să execuți dimensiunea
practică a meseriei în care te afli, iar, pe de altă parte, se presupune că
știi să faci ceva cu adevărat și să faci bine ceea ce faci. E clar că e ușor să
fii profesionist în primul sens al cuvântului. Dacă tot repetăm să facem ceva
toată viața, devenim un fel de profesioniști în acel "ceva". A doua
parte, însă, e mult mai greu de îndeplinit. E ușor să înveți exersând să faci
"ceva", dar să-l faci cu pasiune, să dai tot ce poți - aici stă arta
și măiestria care definesc profesionalismul.
Profesioniștii... oameni care își fac bine treaba, oameni
care muncesc, oameni serioși, oameni care de cele mai multe ori, din cauza
muncii pe care o depun pentru a-și face treaba cât mai bine, nu realizează că
sunt profesioniști. La final poate doar zâmbesc, multumiți că totul a ieșit
perfect si toți cei din jurul lor sunt multumiți. Nu sunt infatuați, nu sunt
prea-plini de ei și nu găsesc în asocierea într-o anumită etapă a muncii lor cu
oameni care nu au același nivel de pregătire cu al lor, pentru simplul motiv că
valoarea lor nu e furată de cei mai puțin inițiați și pentru că au adânc sădită
sănătoasa gândire că orice om poate fi valoros prin însăși unicitatea lui.
Majoritatea dintre noi ne facem treaba în așa fel încât
să consumăm un minim de efort. Sau poate credem că ceea ce facem noi e oricum
prea neînsemnat și nu va fi apreciat de nimeni. Sau mai există un fenomen: acela
numit chiul social, în care lăsăm ”greul” muncii pe ceilalți, pe oamenii din
jurul nostru, pe egalii noștri, care știm că sunt conștiincioși și muncesc sau
pe șefii care ne verifică munca și, nervoși că nu a ieșit tocmai bine, vor
remedia singuri erorile. Mereu ne gândim că este cineva lângă noi sau deasupra
noastră care va verifica ce-am făcut și va remedia eventualele greșeli, așa că
la ce bun să ne mai chinuim să face ceva sau să facem ceva bine, când oricum e
cineva plătit mai mult ca noi și care are ”obligația” să facă să meargă treaba.
A face ceva ani întregi, chiar dacă facem lucrul respectiv cu multe erori sau
într-un timp mult prea lung, nu înseamnă că suntem profesioniști, ”profi”, cum
auzeam deunăzi la geamul meu strigând cineva: ”Băi, eu fac lucrare profi, să
știi tu!”.
Gândește-te la un domeniu, oricare ar fi el, și apoi
încearcă să enumeri în minte câteva nume din jurul tău, pentru acel domeniu... Nu,
nu căuta exemple de oameni foarte cunoscuți. Uită-te la un instalator, un dulgher,
un zidar, un profesor sau un medic. Nu contează. În toate domeniile există
oameni profesioniști. Ce poți face tu e să încerci să iei tot ce e mai bun de
la fiecare. Crezi că poți deveni și tu profesionist în domeniul tău? Sau îți
place doar să găsești calea cea mai simplă și mai comodă de a atinge
superficial sarcinile pe care le ai de îndeplinit? Indiferent de vârsta pe care
o ai, sigur cunoști oameni profesioniști. Ridică puțin capul, fă ochii mari,
uită-te bine la ei, uită-te ce au facut, ce fac, încearcă să “ghicești” ce
urmează să facă și ia ce e mai bun, analizând traseul făcut de ei până au ajuns
la acest nivel.
Ce ar trebui să facă cineva pentru a fi profesionist?
Iată câteva puncte de la care poți porni în elaborarea
răspunsului la întrebarea de mai sus:
·
Planificarea și
organizarea
Chiar dacă vorbim despre o operație chirurgicală sau
despre un proiect condus de un manager, un comportament de profesionist cere o
planificare a etapelor de parcurs și o organizare a mijloacelor și
instrumentelor de care vom avea nevoie, astfel încât orice dificultate care
apare în cadrul procesului să fie depășită și totul să decurgă în limitele acceptate.
Câți dintre noi lucrează cu agendă și-și planifică activitatea de zi cu zi? Câte
firme iau planificarea activității lor în serios? Probabil că numărul de
răspunsuri negative la aceste întrebari e direct legat de numărul de
neprofesioniști pe care îi găsim în jurul nostru
·
Comunicarea
Cum comunică un profesionist? Categoric, un medic care dă
explicații pe larg unui pacient îngrijorat și-i răspunde punctual la
eventualele nelămuriri este mai bun decât unul care scrie numai o rețetă.
Rezultatul strict medical poate fi același, dar unul reduce îngrijorarea, pe
când celălalt creează o tensiune gratuită, iar pentru un om bolnav este o mare
diferență. Oare câți dintre noi punem preț atât pe rezultat, dar mai ales pe
procesul prin care se ajunge la rezultatul respectiv?
·
Luarea deciziilor
Felul în care cineva ia decizii arată, de asemenea,
gradul de profesionalism. O greșeală frecvent întâlnită este cea de
transformare a intuiției personale într-un ghid de alegere a modalității de
acțiune. Nimeni nu spune că flerul personal nu-și are locul lui în luarea
deciziilor, însă, sub nicio formă, el nu trebuie să înlocuiască folositoarea
analiză serioasă a situației și alegerea celei mai bune variante de urmat.
·
Rezultatul final
Atitudinea personală se va reflecta în "produsul
final" al fiecăruia. Oare acesta înglobează toată grija și toate
abilitățile noastre? Sau lucrăm "la normă" și așteptăm ca alții să ne
corecteze greșelile? Un jurnalist poate da o știre plină de greșeli, care, fără
îndoială vor fi corectate înainte de publicare. Dar profesionalismul acestui
jurnalist ar trebui să-l oblige (noblesse oblige!) ca aceste greșeli să fie
corectate chiar de el. Munca lui nu ar trebui să depindă de alții, cel puțin nu
într-o asemenea măsură.
·
Respect pentru tine...
respect pentru ceilalți
O firmă care nu-și tratează bine angajații poate fi
numită cu greu profesionistă, indiferent câți oameni bine pregătiți profesional
angajează. Din păcate, mulți șefi vor să fii "om la ordine",
acceptând, la comanda de sus, să faci lucruri care nu sunt tocmai la locul lor.
Să faci un lucru pe care tu însuți îl consideri greșit, te descalifică de la
statul de profesionist, oricâte titluri și diplome ai avea.
Acestea sunt câteva linii mari de adoptat în drumul spre
a fi un profesionist. Acest statut, sau mai degrabă această atitudine, căci a
fi profesionist este în primul rând o atitudine, este poate singurul mod de
supraviețuire în societatea spre care tindem. Înainte de a încheia mica mea
pledoarie pro profesionalism, te provoc să răspunzi la două lucruri. Ne-ar face
bine, nouă tuturor, să avem niște exemple smulse din concret despre ceea ce
înseamnă profesionist și profesionalism. Așadar, te provoc:
Ce înseamnă pentru tine să fii profesionist în munca ta?
Dă-mi
un exemplu de situație în care cineva s-a purtat ca un profesionist și ți-a
stârnit respectul sau admirația?
Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu