Unii
caută dragostea, alții o așteaptă să le bată la ușă... Pentru unii, ca să aibă
o pereche, sunt necesare zile și chiar luni întregi de strădanie, efort
voluntar, metode elaborate, intrigi, insistențe... Pentru alții nu e nevoie
decât de timp, răbdare și iar răbdare...
Nu
mai departe de acum câteva zile îi uram unei cunoștințe toate cele bune cu
ocazia aniversării, printre care și împlinirea celor mai arzătoare dorințe. A
râs și mi-a dezvăluit că de puțină vreme ”a început să-și propună” să-și
întâlnească și ea, în sfârșit, Făt-Frumosul... N-am înțeles prea bine cum stă
treaba să-ți propui să-ți găsești dragostea, însă acest lucru mi-a dat de
gândit și m-a inspirat în scrierea acestui articol. Așadar, drag cititor, te
întreb pe tine, căci tu ai toate experiențele tale la îndemână și, deci, și
toate răspunsurile valabile, care este, de fapt, atitudinea cea mai bună în
întâlnirea cu dragostea? Trebuie, oare, dragostea găsită sau aceasta vine
singură atunci când te aștepți... sau când te aștepți mai puțin?
Răspunsul
care îmi place mie cel mai mult când cineva face afirmații generale despre
Sine, Eu, suflet sau psihic este: DEPINDE! Așadar, după părerea mea, și
răspunsul la întrebarea de mai sus este același: depinde! Depinde de tipul de
personalitate al celui ce începe să-și caute dragostea și de rolul pe care acesta
și-l proiectează în viitorul cuplu.
Tipul
de personalitate este acela care te îndeamnă să acționezi sau să recepționezi,
să fii cel care inițiază sau cel care așteaptă să fie cucerit, în funcție de două
aspecte ale sale: temperamentul și caracterul. Prin temperament, tendința celui
ce-și dorește un partener poate fi aceea de a-și urma impulsul, fără ocolișuri,
spunându-i celuilalt, simplu, "te plac!", sau, dimpotrivă, să aibă impulsul
de a se depărta, de a fugi de persoana care îl atrage, ca-ntr-un vals pe care încearcă
să-l danseze împreună cu celălalt, un pas înainte, unul înapoi, în cazul în
care are un temperament melancolic. Caracterul este cel care aduce educația
între tine și partener, nu neapărat în interesul tău. Dacă ai fost învățat să renunți,
să-l prețuiești pe celălalt mai mult decât pe tine însuți, să-l aștepți la
infinit, vei tinde să tolerezi tot ceea ce vine din partea lui, uneori
întărindu-i comportamentele negative. În schimb, dacă ai fost educat să lupți, vei
tinde să pui soarta cuplului vostru în toate cele patru mâni: cele două ale
tale și celelalte două ale partenerului, în mod echitabil și vei lupta cot la
cot cu partenerul și uneori chiar și contra acestuia, pentru ca lucrurile să
stea așa cum îți dorești....
De
cealaltă parte, rolul jucat în viitorul cuplu poate influența atitudinea față
de accesul la dragoste. Rolul masculin este activ, orgolios, determinist. El
presupune căutarea dragostei în forme concrete, cum ar fi cucerirea unei
anumite persoane, vânătoarea de ocazii, trăirea momentului prezent etc. Rolul
feminin este, în schimb, legat de așteptare. În virtutea lui, dragostea vine când
vrea ea, ca un destin capricios, ca o chestiune de noroc, iar împlinirea ei
depinde în cea mai mare măsură de celălalt. Indiferent că suntem bărbați sau
femei, aceste două roluri le putem juca în egală măsură. Sunt femei care-și
asumă rolul masculin al vânătorii și al atracției imediate, precum sunt și
bărbați al căror rol feminin este mai prezent în ei decât cel masculin, ei așteptând
ca femeia să facă primul pas, să-i cucerească, să-i fascineze.
În
zilele noastre, observ din ce în ce mai mult o tendință pragmatică vis-a-vis de
dragoste. Iubirea astăzi nu mai este la latitudinea Afroditei sau a lui Eros.
Nici măcar nu mai este ca în evul mediu, o alianță avantajoasă între familii, iubirea
ca apanaj al părinților. Iubirea în zilele noastre pare tot mai mult o
chestiune de planificare a unui anumit timp – ”încep să-mi propun să mă
îndrăgostesc” – , o problemă de atitudine tranșantă, contra cronometru, de
marketing și de publicitate de tipul ”asta vreau și asta ofer”... Astăzi,
parcă, dragostea nu se mai așteaptă, nu se mai cucerește, ci ea se planifică și
apoi se achiziționează...
Tu
cum ți-ai găsit, drag cititor, dragostea?
Te
aștept cu răspunsuri, întrebări și comentarii pe această temă, a noastră, a
tuturor.
Cu
drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu