În
Grecia antică, Socrate (469-399 D.H.) era foarte mult lăudat pentru
înțelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o
cunoștință, care alerga spre el agitat și care i-a spus:
"Socrate,
știi ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?"
"Stai
o clipă," îi replică Socrate. "Înainte să-mi spui, aș vrea să treci
printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."
"Trei?"
"Așa este," a continuat Socrate. "Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui.”
"Așa este," a continuat Socrate. "Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui.”
”Primul
test este cel al Adevărului. Ești absolut sigur că ceea ce vrei
să-mi spui este adevărat?"
"Nu,"
spuse omul. "De fapt, doar am auzit despre el."
"E-n
regulă," zise Socrate. "Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este
adevărat sau nu.”
”Acum
să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui
despre studentul meu este ceva de bine?"
"Nu,
dimpotrivă..."
"Deci,"
a continuat Socrate, "vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu
ești sigur că este adevărat?"
Omul a dat din umeri, puțin stânjenit. Socrate a continuat.
Omul a dat din umeri, puțin stânjenit. Socrate a continuat.
"Totuși,
mai poti trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosinței.
Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?"
"Nu,
nu chiar..."
"Ei
bine," a conchis Socrate, "dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici
Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?"
Omul
era învins și s-a rușinat. Și, astfel, Socrate nu a aflat niciodată că
nevastă-sa îl înșela cu studentul respectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu