Din
ce în ce mai des aud părinți care practică sistemul de recompense pentru cei
mici, ca metodă de educare. Atenție, am spus recompense, nu recompense și
pedepse, așa cum este, în mod normal, reglat acest sistem, pentru a fi unul
echilibrat și, deci, viabil. Acest model al recompenselor oferite copiilor în
schimbul unor lucruri pe care ei trebuie să le facă este des folosit în străinătate, cu rezultate
discutabile, din punctul meu de vedere, iar în ultima perioadă am observat că începem
și noi, românii, să-l adoptăm.
Cum
funcționează această ”metodă” de educare? Simplu: noi părinții ne alegem
anumite sarcini prin casă, anumite atitudini/comportamente sociale sau anumite performanțe școale pe care le dorim și
pe care le cerem copilului să le îndeplinească la anumite standarde, la schimb
noi oferindu-i acestuia o sumă de bani, mai mică sau mai mare, ori diverse
privilegii sau recompense, de cele mai multe ori materiale. Altfel spus, atunci
când prichindelul vine acasă cu note mari sau face diverse lucruri prin casă
sau în jurul casei, noi, ca părinți, îl răsplătim într-un fel sau altul.
Însă,
întrebarea mea către tine azi, drag cititor, este: cât de eficient este, pentru
micul om mare, să se procedeze în acest fel cu el? Nu aduce, oare, această
metodă, mai mult sau mai puțin, a manipulare și șantaj defectuos sau, și mai
rău, a simplu dresaj? Atenție: copilul nu este un animal (am în minte acum
câinele lui Pavlov...), pe care să îl înveți să facă un lucru sau altul,
mecanic, cu gândul la rasplata pe care o va primi... O ființă rațională nu
trebuie să funcționeze pe baza ideii de răsplată, de "Mie ce-mi iese din
asta?". Un copil este un viitor adult, înzestrat cu logică și discernământ
și trebuie tratat ca atare. Dacă îl "dresezi" numai prin răsplată sau
interdicții, vei obține doar atât: puțin mai mult decât un mic animal. Și, cu
siguranță, nu îți dorești asta pentru micuțul tău!
De
ce NU acestei metode?
Un
copil care este obișnuit cu răsplata pentru orice rezultat, indiferent cât de
firesc sau de neînsemnat ar fi acesta, are o multime de dezavantaje. Pentru că viața nu este așa organizată.
Imaginează-ți-l atunci când va crește și va descoperi că, adesea, răsplata unui
efort nu vine imediat. Oare cum va reacționa atunci copilul tău?... Te las să
te gândești...
Pe
de altă parte, nu pot să nu-ți spun și că, dacă aplici această ”metodă”, el va
crește cu impresia că lumea îi datorează ceva și nu va face niciodată nimic, decât dacă i se oferă ceva în schimb.
Cum va ști atunci copilul tău să distingă între bine și rău? Cum va învăța să
ajute, chiar și fără o răsplată? Cum va înțelege ce înseamna respectul? Copilul
nu va fi obișnuit decât să obțină imediat ceva în schimbul a ceea ce face și va
refuza alternativele...
O
altă consecință neplăcută a acestui tip de recompense este tocmai faptul că micuțul tău nu va mai ști să facă diferența
între bine și rău sau nu va mai lua în considerare această diferență. Este
foarte posibil ca, în viitor, să ajungă să facă orice pentru bani, indiferent
că va fi corect sau incorect, etic sau neetic, moral sau imoral, legal sau
ilegal ceea ce va face... Probabil tocmai de aceea numim dezvoltarea unui copil
educație și nu dresaj. Un copil trebuie ajutat să înțeleagă, să știe să facă
diferența între bine și rău, între ce este dator să facă și ce nu, trebuie să i
se explice legăturile între aspectele vieții și despre consecințe. Iar pentru
aceasta, nu considera niciodată că este prea mic pentru a i se explica și
pentru a înțelege! Dacă știi să i le explici, un copil va absorbi informațiile
mai bine decât crezi și va acționa în consecință. Este bine ca, tu ca și
părinte, să discuți cu copilul tău și să-i explici unele lucruri, cum ar fi: faptul
că trebuie să învețe cu un scop și nu pur și simplu pentru că o suită de adulți
– tu, bunicii, profesorii, rudele, cunoștințele, vecinii – îl sâcăie s-o facă;
faptul că trebuie să respecte pe cei din jur, pentru a putea fi respectat la
rândul său; faptul că trebuie să facă ordine, pentru că așa se mențin lucrurile
întregi și în bună stare și pentru că așa el ajunge să nu se îmbolnăvească și
nu doar pentru că așa i-au cerut mama sau tata, parcă în ciuda lui; faptul că
trebuie sa învețe punctualitatea, responsabilitatea și conștiinciozitatea încă
de mic, pentru că, mai târziu, să poată fi luat în serios la școală, la
facultate sau la un loc de muncă, să-și poată păstra respectul celorlalți, să
aibă bani și să-și câștige singur existența...
Ce e
de făcut?
Un
detaliu important pe care trebuie să-l învețe al tău mic copil, și asta fără metoda
recompensei mai sus menționată, este faptul că, uneori, singură recompensă cu care trebuie să se mulțumească este evitarea
consecințelor rele care s-ar putea ivi dacă n-ar face ceea ce ar trebui să
facă. Să vedem niște exemple. Copilul tău are obiceiul să spargă când este
furios și a stricat o jucărie? Consecința este că va ramane fără ea, pentru că
nu-i vei cumpăra alta la fel. Este răutăcios cu prietenii? Consecința va fi că
îi va pierde. Nu vrea să doarmă pentru a-și reface energia pentru a se juca mai
târziu afară? Nu va mai merge mai târziu afară, căci va fi obosit... Și
exemplele pot continua... Cu asemenea lucruri concrete, îi poți explica aceste
lucruri, așa încât să le poată înțelege și reține, iar pe viitor să se
gândească bine înainte de a acționa în vreun fel sau altul.
Aud
mulți părinți care spun că este prea mic momentan copilul lor și vor avea timp
să îl învețe toate lucrurile acestea. Sper să nu fii un astfel de părinte, dar,
dacă totuși ești, pot doar să te rog să iei în calcul puterea
obișnuinței și faptul că o obișnuință efectuoasă din partea copilului este mai
greu de reparat. Dacă, de exemplu, îți spui că va putea învăța mai târziu
punctualitatea și că oricum, atât cât este încă mic, nu are nevoie de ea,
copilul se va obișnui astfel și nu va înțelege de ce mai târziu i se va cere să
fie punctual, de exemplu, la școală. Obiceiurile bune se practică MEREU, nu
doar din când în când... Iar dacă îi va deveni o a doua natură faptul că
trebuie să fie punctual, nu va fi nevoie mai târziu de reaua metodă a recompenselor
pentru a-l convinge să ajungă la timp la școală, în excursie, la medic, la
întâlnire sau oriunde trebuie să meargă.
În
plus, învață-ți copilul că, într-o
familie, membrii ei trebuie să se ajute reciproc și fără recompense. Cum ar
fi ca fetița ta de 13 ani să-ți ceară o plată pentru faptul că i-ai cerut să-și
ajute frățiorul de 8 ani la matematică? Explică-i faptul că dacă voi în familie
nu vă ajutați, nici străinii n-o vor face! Micuții tăi trebuie să înțeleagă,
deci, valoarea ajutorului de acest fel, dar și valoarea unei fapte bune. Familia
este familie, cu relații strânse, nu o afacere...
Asupra
unui ultim aspect vreau să-ți mai atrag acum atenția: anume acela al lucrului bine făcut și al mulțumirii pe
care o aduce acesta. Mult prea adesea, în viață, răsplata pentru un efort
sau altul nu vine imediat. Sunt necesari ani de zile de pregătire pentru a
putea obține un job de care să fii mulțumit și acesta este numai un exemplu.
Copilul trebuie să învețe ideea de răbdare și de datorie.
Bineînțeles,
pe de cealaltă parte, nici extrema opusă nu este indicată. O răsplată motivează pe oricine, fie adult, fie copil. Până ce vei
fi sigur că micuțul tău a învățat ce înseamnă datoria, răsplătește-l pentru
realizarile importante. A obținut un premiu la școală? Cu siguranță merită să
fie puțin răsfățat. A făcut ceva deosebit? Efortul trebuie apreciat. Are patru
ani, dar știe să-și împăturească frumos hăinuțele și nu le lasă aruncate peste
tot? Merită, cel puțin, să-l lauzi. Aceasta este, de fapt, metoda pe care vreau
să ți-o promovez, pentru simplul motiv că dă mereu roade mai bune, mai ales pe
termen lung. Laudă-ți copilul când a făcut ceva corect. Arată-i că-l apreciezi,
că observi când face lucrurile bine, când se străduiește să te impresioneze. El
are atâta nevoie de admirația ta!... Această stimulare este mult mai eficientă
pentru construirea ideii de responsabilitate, de realizare, de mulțumire pentru
propria muncă. Și, în plus, cu această ocazie, va învăța și ce trebuie să facă,
fără să i se spună mereu fiecare pas de făcut.
Și o
ultimă recomandare dragul meu cititor și părinte: nu uita că puterea exemplului este crucială în privința psihicului unui
copil. Dacă te vede și își vede părinții punctuali, responsabili, muncind
conștiincios, ținându-și lucrurile în ordine și făcând curățenie, micuțul tău
va ști ce să imite, pentru că el învață foarte mult din imitație, iar modelul
parental este esențial în acest sens. Însă dacă tu nu faci ceea ce-i ceri lui, atunci
uită toată lecția de azi, pentru că nu vei fi convingător!...
Te
aștept și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu
drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu