joi, iulie 25, 2013

ÎNVAȚĂ SĂ SPUI ”NU”!


De multe ori aud în jurul meu, drag cititor, oameni care se plâng... oameni lamentându-se... că munca e prea solicitantă și ocupă prea mult timp în cotidian, că partenerul cere foarte mult de la ei, fără să ofere ceva la schimb, că viața de acum înainte trebuie să și-o sacrifice pentru copiii pe care îi are și cărora trebuie să le ofere tot ce-i mai bun, uneori chiar prin renunțare la sine, că părinții intră prea mult în viața lor proprie, dar că n-au cum să le spună acestora nimic, pentru că... ”se supără, că sunt părinți...”... ... și lista plângerilor poate continua încă multe rânduri de-acum încolo....

Ce e de reținut din aceste cazuri este faptul că nimic din toate aceste plângeri nu este neadevărat. Ne confruntăm, cu toții, cred, cu asemenea situații sau cu altele similare, în care, cu toții, avem tendința de a căuta să mulțumim pe toată lumea, de a demonstra cuiva, celorlalți sau chiar nouă înșine, ceva, de a pretinde de la noi din ce în ce mai mult și din ce în ce mai bine, de a fi în vârf, de a fi ”cei mai cei”... Mereu ajungem în situații în care să concurăm cu ceilalți din jurul nostru, sau chiar cu noi înșine, uitând încet-încet să ne trăim cu adevărat propria viață, în schimbul unei alergări permanente în cadrul unei competiții în care, la final, nu se oferă niciun premiu... Știu că acum, poate, ai să-mi spui că viața însăși e o competiție... și nici n-am cum să te contrazic... Totuși, nu trebuie să uităm că organismul nostru nu poate rezista la nesfârșit solicitărilor la care îl supunem în mod voluntar și că nu trebuie să ajungem la extrema în care să ne sacrificăm întreaga viață doar de dragul competiției...

Așadar... știm, oare, până unde vrem să mergem în lupta noastră continuă? Știm care este prețul pe care îl plătim pentru fiecare efort depus? Știm cât vrem să plătim din sau cu viața noastră? Și, mai ales, pentru ce? Pentru visul nostru sau pentru visul altuia? Iată câteva întrebări la care te las să meditezi...

Peste tot, în ziare, reviste, emisiuni TV ne sunt oferite modele de reușită, mai mult sau mai puțin autentice. Oameni de succes, cu bani, cu putere, care țin în mână destinele altor zeci sau sute de mii de oameni, poate inclusiv al nostru. Ne sunt servite discursuri motivaționale aproape în orice mail sau în orice articol citit pe internet, în care ni se spune cât de ușor poți ajunge la succes... În 5, 7, în 10 sau în 12 pași...Totuși... acela este, oare, succesul care ni se potrivește și nouă? Și pe care ni-l dorim și noi? Căci noi suntem mai mult decât o rețetă sigură găsită pe internet... Suntem individualități unice, în felul nostru, iar pentru a atinge succesul nostru personal, trebuie, în primul rând să aflu cine sunt eu cu adevărat și ce-mi doresc eu în această viață.

Ce-mi doresc eu în această viață?

Vreau o carieră. Bravo! Orice individ își dorește să se afirme, să devină cineva. Să ajungă cel mai bun. Entuziasmul e absolut necesar când pornești la drum. Ai toată energia tinereții, profită de ea și fă primii pași către realizarea visului tău. Dar... învață să spui NU orelor prelungite peste program. Timpul trece și nu te vei mai reîntâlni cu acești ani și cu ocaziile de a întâlni persoana cu care să vrei să-ți petreci restul vieții. Învață să spui NU tentației de a-ți petrece timpul haotic, ziua la birou și noaptea în căutarea fericirii prin te-miri-ce locuri desuete. Învață să-ți organizezi eficient timpul.

Vreau o familie. Felicitări! Ai luat o decizie minunată! Știu că acum ai nevoie de o casă, de o grămadă de alte lucruri care costă mulți, foarte mulți bani. Învață să spui NU grabei. Clădește totul cu răbdare, cărămidă cu cărămidă. Organizează-ți împreună cu partenerul treburile casnice, astfel încât niciunul dintre voi să nu fie depășit de responsabilități și să trăiască acest fapt ca pe o frustrare. Administrați-vă banii cu atenție, pentru lucruri pe care voi, ca familie, vi le doriți să le aveți. Învață să spui NU tentației de a-ți dori mai multe lucruri decât vă puteți permite. Mulțumește-te, pentru început, cu o locuință mai mică, dar pe care să o poți achita complet în câțiva ani. Vei avea, astfel o bază de pornire în viață, iar restul veți construi pe parcurs.

Vreau sa am un copil. Excelent! Ați luat o decizie importantă! Învață să spui NU suprasolicitării. Cere ajutorul celor din jurul tău și profită, ca mamă sau ca tată, de dreptul pe care îl ai de a sta acasa cu copilul tău. Învață să spui NU tentației de a te întoarce la muncă, sub amenințarea, directă sau voalată, că-ți vei pierde jobul. Dacă cedezi acum, vei fi pentru totdeauna vulnerabil în fața angajatorului în negocierea statutului tău de angajat. Poți profita de acest timp pentru a învăța lucruri noi, pentru a explora alte posibilități de câștig sau pentru a-ți pregăti o afacere pe cont propriu. Să renunți la cariera ta pentru moment ți se pare un sacrificiu prea mare? Învață să spui NU propriilor ambiții. Din momentul în care ai luat decizia să fii părinte, ai acceptat că în viața ta va apărea cineva care va deveni centrul universului tău. Aceasta nu înseamnă că trebuie să te închizi în casă și să faci doar pe dădaca. Poți să-ți pui la încercare creativitatea și să găsești activități care să te facă să te simți util, chiar și lucrând doar câteva ore pe zi.

Dacă ești o persoană valoroasă, vei reuși să-ți trăiești frumos și echilibrat viața, chiar dacă vei renunța la ambiția de a fi recunoscut drept cel mai bun profesionist din domeniul tău. La urma urmei, în orice domeniu profesional, doar unul poate fi cel mai bun. În schimb toți, dar absolut toți, putem fi cei mai buni părinți pentru copiii noștri, cei mai buni soți pentru partenerii noștri, cei mai buni prieteni pentru prietenii noștri. Toți avem șansa de a găsi în sufletul nostru cel mai bun om cu putință, de a-l scoate la lumină și de a-l dărui celor din jur. Și, pentru asta, nu trebuie să ne luăm la întrecere cu nimeni, ci doar să căutăm în interiorul propriei nostre ființe echilibrul și armonia care ne fac să fim fericiți, oferind fericire celor din jurul nostru.

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu