CUM ȚI-AR PLĂCEA O RELAȚIE CU UN BĂRBAT ÎNSURAT?

Toată lumea cunoaște, cu siguranță și tu, dragul meu cititor și mai ales draga mea cititoare, povestea fascinantă prin firescul interzisului a lui Giacomo Casanova sau, pe cea a lui Don Juan. Cu toții știm și ne declarăm incitați sau, dimpotrivă, dezgustați de poligamia lor compulsivă. Ei sunt în căutarea unui mit, cel al femeii complete și cred că ajung la acest rezultat ”alipind” calități din două sau mai multe femei. Psihologii spun că acest gen de bărbați sunt, în primul rând din punct de vedere psihic, poligami, pentru că alegerea pe care o fac în inima lor, și abia apoi în viața lor, este mereu dublă, triplă, cvadruplă... Ei trec granița dinspre fantezie spre realitate și încep să ducă așa-numita viață dublă. Femeia lângă care vor să stea, o mai scurtă sau mai lungă perioadă, vor să fie soție fidelă și iubitoare, mamă responsabilă, prietenul care-i dă sfaturi, tovarășul ce-i ține companie la un pahar de vorbă, târfa care-i desfată la un alt nivel și, mai ales, străina care-i oferă toată libertatea din lume... Și pentru că toate aceste planuri le sunt greu satisfăcute simultan sau nu recunosc că le sunt satisfăcute simultan de aceeași femeie, ei vor alege mereu calea duplicității.

Voi aborda tangențial astăzi problematica bărbatului angajat într-o relație stabilă, dar care are și o amantă ascunsă, în măsura în care lucrurile vor aduce o clarificare asupra mecanismelor care stau la baza atracției exercitate de acest bărbat asupra femeilor, însă tema principală de discuție am ales-o să fie psihologia femeii care alege să fie cu un astfel de bărbat, mecanismele ei interioare care o propulsează, sau nu, către o relația aflată la marginea duplicității și respingerii sociale.

Mulți ar spune că, în aceste cazuri, femeia alege să-și facă rău cu propriile mâini, îndreptându-se către o iubire care rănește, către un drum închis sau... către nicăieri! Eu aș spune doar că, pentru unele tipologii de femei, legea atracției funcționează la capacități maxime în mod special în cazul iubirilor interzise și în cazul bărbaților indisponibili, care nu au foarte multe de oferit sau au de oferit, dar doar pentru femeia pe care au ales-o în mod oficial. Acest tip de bărbat și relația cu el pune în joc, în același timp, sinceritate și trădare, rușine și îndrăzneală, vinovăție și dezgust, bătălii grele repurtate împotriva propriei conștiințe și împotriva moralității, frământări, teamă și nesiguranță, posibilitatea ca sufletu-ți să fie rănit atât de tare încât șansele sale de vindecare să fie nule, dar și multă iubire, pasiune și amor.

“Sentimentul că bărbatul altei femei te preferă pe tine în locul partenerei lui stabile este unul amețitor, îți gâdilă într-un mod periculos orgoliul. Paradoxal, în loc să te facă să te simți slabă, îți conferă putere și încredere în tine. Te face să te simți frumoasă, răsfățată, îndrăzneață, acolo unde acasă, în intimitatea căminului tău nu te simți astfel. Poate că nu întotdeauna respectată, însă, cu certitudine, preferată de multe ori înaintea CELEILALTE. Senzația de a fi câștigat competiția împotriva altei femei te face să te simți atotputernică. Și sigură pe tine. Cel puțin așa este la început... Doar să nu cazi în propria capcană și să faci un pas greșit pe un teritoriu minat. Dacă ajungi să iubești atât de mult bărbatul altei femei încât să-ți dorești să nu mai fie al altei femei, ci DOAR al tău, ai cele mai mari șanse de a te prăbuși din propria măreție. Și să te simți la polul opus: mică, neputincioasă și incapabilă de a câștiga iubirea bărbatului pe care îl dorești... dar care nu te vrea numai pe tine...”, aceasta e, pe scurt, confesiunea unei femei ce a riscat să aleagă o asemenea iubire trăită la marginea eticii morale a societății.

De ce există femei care cad sau caută să cadă în capcana amorului nepermis? Răspunsul este simplu: depinde de structura internă a fiecărei persoane în parte. NU depinde de mărimea dragostei pe care o primesc în relația oficială sau în cea clandestină, nici măcar de profunzimea sentimentelor dintr-o parte sau alta. Sunt femei care aleg să spună “NU” relației cu un bărbat căsătorit, oricât de puternică ar fi forța pasiunii dintre ei. Sunt, însă, pe de altă parte, femei care, în numele iubirii, trec peste criteriile morale și sociale și înlătură prejudecățile întâlnite în cale. Alegerea este personală, iar motivele individuale. Ea depinde de disponibilitatea afectivă a fiecărei persoane, de puterea de atractivitate pe care o exercită asupra ei interzisul.

Voi încerca în cele ce urmează să prezint succint, fără pretenția de a acoperi întreaga paletă de trăiri în ambele variante, cele două ipostaze ale alăturării sentimentale a unei femei de bărbatul său. Ambele prezintă farmec, ambele prezintă prăpăstii. Și, știm cu toții acum, alegerea este numai a noastră!

 

Așadar...

Atunci când se spune: ”ea e amanta.... nu-știu-cui...”, sau ”cutare are o amantă...” mintea ne conduce cumva automat, conform propriilor stereotipuri sociale, către o frumusețe exotică, o femeie misterioasă, o ființă plină de farmec, o curtezană al cărei non-conformism atrage bărbații, îi seduce, îi supune! Aceasta ne apare în imaginea mentală a fi amanta. Adorată, așezată pe un piedestal, alintată și chiar iubită, amanta este, cu toate acestea, mereu singură.

Pe de altă parte, soția sau iubita oficială ne apare a fi mai curând o femeie obișnuită, muncitoare, luptătoare, care poate să gestioneze în paralele mai multe planuri ale vieții ei și, mai ales, știe să gestioneze relația cu un bărbat, oricât de dificil ar fi el, prin înțelegere, obediență, compromis și renunțare. Ea e liniștită că-și are partenerul mereu aproape, chiar dacă acest ”aproape” presupune uneori și nopți singură în așternutul căminului sau surprinderea de ocheade deranjante din partea bărbatului său către alte femei la petreceri sau evenimente.

Care este secretul fiecărei din aceste posturi? De ce este, la un moment dat, pentru unele femei, mai atractivă postura de amantă decât cea de soție? Sau de ce fiecare din noi, femeile, căutăm cu ardoare postura demnă de parteneră oficială lângă un bărbat care să ne facă să fim mândre de el și el de noi? De ce unele dintre femei, deși au câștigat postura oficială, și-o doresc mai abitir pe cea de amantă, chiar cu riscul rănirii partenerului și cu riscul destrămării relației pe care cu rigurozitate au construit-o în timp? Iată întrebări interesante la care, drag cititor, te invit să răspunzi singur, în intimitatea minții tale sau aici, în căminul discuțiilor noastre sensibile. Eu pot doar să-ți amintesc ceea ce ți-am spus și mai devreme: varietatea, dorința de nou (nu neapărat de ceva mai bun!) sunt motive întâlnite la o primă discuție cu cineva aflat într-o asemenea ipostază, dar nu cele principale care determină un om să înșele...

 

Așadar, amantă ori soție? Sau amândouă...?

 

Soție...

În cazul în care ești soție sau parteneră oficială, ai avantajul că ești mereu aproape de alesul tău, îl sprijini în situații dificile, vă bucurați împreună de reușite, împarți cu el amintiri, ești recunoscută și respectată ca parteneră legitimă. Adică ești tovarășul și prietenul de care vorbeam mai devreme. Ai și iubire, tandrețe, atenție... dar poate că doar o perioadă determinată de timp...

Pericolul, în acest caz, este monotonia ce poate apărea în relație. Îndrăgostitul adorabil, romantic de altădată se transformă treptat într-un bărbat morocănos, mai puțin atent și sensibil la nevoile tale. Simți că ți se strânge inima când îți dai seama că buchetele de flori și declarațiile de dragoste se răresc pe zi ce trece, că el se obișnuiește cu traiul în doi și devine distant, pe când tu ai rămas la fel de nerăbdătoare să-l vezi, să vă alintați, să vă iubiți... În plus, tu ești cea care îi gătește, îi spală, care face curat, iar el nu este atât de recunoscător cum ai vrea tu... Nu observă că ai o coafură nouă, o bluză provocatoare sau o fustă sexi, pentru că tu ești soția... Și ești deja cucerită...

... sau amantă?

Ești amantă? Poate că ești fericită în anumite privințe. Nu ai nicio obligație față de el, nu stai mereu cu el și de aceea nu trebuie să-i suporți defectele. Relația voastră este mereu vie, nu încetați să vă provocați, să vă trăiți intens viața pe ascuns. Intimitatea voastră este condimentată, variată, intensă tocmai pentru că nu aveți siguranța unei relații, nu trăiți cu ideea preconcepută că "omul de lângă mine va fi mereu aici". Vacanțe pe furiș, vizite secrete, ieșiri discrete... Există, însă, și dezavantaje. Adevărul este că ești singură... el se întoarce la soție, chiar și pentru jumătate de zi! În plus, riști să te îndrăgostești de el și să-ți frângi inima, să-l aștepți zadarnic să-și părăsească soția pentru tine, ajungând în final să gândești că în viața lui nu ai fost decât o aventură.

 

Căreia dintre cele două categorii îi aparține femeia puternică, femeia iubită și aprobată social de noi, ceilalți? Este puternică, oare, o femeie care găsește forța de a renunța la orice formă de relație cu un bărbat căsătorit, chiar dacă, îndrăgostindu-se, plătește prețul propriei suferințe sau cea care luptă pentru tot ceea ce simte, sfidând chiar și o căsătorie și o lume întreagă?... Răspunsul, dragii mei, îl veți da singuri, ghid în acest proces al conștiinței fiindu-vă propriile valori și principii de viață. Eu vă doresc doar: ”Drum drept și lumină!”, așa cum frumos spunea cineva cândva într-o emisiune TV...

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania.