Te provoc astăzi, dragul meu cititor și, în special,
draga mea cititoare să faci un mare exercițiu de sinceritate și să răspunzi la
întrebările ce urmează:
Dimineața când te trezești, ce vezi în oglindă?
La lucru, ce vezi la tine?
În relațiile de
amiciție/prietenie/curtoazie cum te vezi?
Dar în relațiile cu potențiali parteneri de cuplu?
Cum ești tu sau, mai bine zis, CUM CREZI CĂ EȘTI TU?
Cineva îmi spunea deunăzi: ”Am o viață nefericită care
a început cu o copilărie nefericită. Oameni apropiați care să-mi confirme
valoarea nu prea au fost în nicio etapă a vieții mele, iar cei care chiar
trebuiau să aibă ceva de spus în privința formării imaginii mele de sine s-au
abținut. În adolescență, nu m-am iubit deloc, nici pe mine, nici viața pe care
o aveam. Oricât m-aș fi străduit, cei de lângă mine, cei dragi și importanți
sufletului meu, nu erau mulțumiți. Nimic din ce ieșea din mâna mea n-avea
valoare pentru ei. ”Învață!”, “Poți mai mult!”, ”Cum se poate să mă fi
dezamăgit în halul ăsta?”, ”Ești proastă!” auzeam mereu, când eu tânjeam după o
îmbărbătare și un felicitat cu brațele deschise. Astfel, am ajuns la maturitate,
în mod total defectuos, să-mi contabilizez eșecurile, păcatele, greșelile și
neajunsurile, astfel încât, ”nu am”, ”nu pot”, ”nu știu” au devenit felul meu
propriu de a gândi și vedea viața.”
Aceasta a fost destăinuirea
unui om care a ajuns la maturitate cu handicapul de a nu ști cine este și de ce
anume este în stare. A unui om ce se credea banal, lipsit de valori interioare,
plin de defecte și care nu merită să fie iubit. A unui om ce nu mai voia nimic,
pentru că credea că nu valorează nimic.
În asemenea condiții, a-ți
spune cineva că ești perfect și minunat în ”toate cele” poate părea, cel puțin
pentru un moment, un lucru caraghios de-a dreptul. Tocmai de aceea, am ignorat temporar
acest mesaj poleit ce-mi zâmbea dintre rafturile pline de cărți despre gândire
pozitivă și început să-mi abordez clienta într-un alt mod, muncind alături de
ea să cunoaștem gândurile iraționale defectuoase despre ea, să le dărâmăm mai
apoi și să reconstruim o imagine de sine mai aproape de realitate. Am început să gândim împreună principii valoroase, de
tipul:
·
Întotdeauna va fi
cineva mai bun decât tine, mai frumos, mai sclipitor. Nu-ți mai fă un scop
vital din a fi bun la toate, din a fi primul înaintea tuturor, din a bate toate
recordurile posibile și imposibile.
·
Împacă-te cu tine
însuți, cu ceea ce ești tu, cu esența ființei tale, dacă vrei să-ți fie bine.
·
Nu ajunge să nu vrei!
Complexul de inferioritate se întărește, dacă te zbați, dacă-l respingi ori
fugi de el. Mai bine fă cunoștință cu el și... ia-l în brațe! Ceea ce respingi,
persistă.
·
Inferioritatea și
superioritatea sunt fețele aceleiași monede. Nu o poți alege doar pe una, ele
vin la pachet, învață să accepți și partea mai puțin frumoasă a lucrurilor din
tine și vei descoperi sentimentul unic de a fi tu, în orice situație în care te
pune viața.
·
Nu te mai compara cu nimeni!
·
Nu te mai compara cu nimeni!
·
Nu te mai compara cu nimeni!
Când începi să-ți pui
întrebări care se termină toate cu dezamăgirea: ”Ce-i în neregulă cu mine? Unde greșesc? Ce au toți ceilalți și eu n-am?”, e
clar că ești pe un drum greșit. Oprește-te! O să înnebunești dacă nu te oprești
din comparații. De ce cauți la alții cheia succesului tău propriu și personal? De ce nu încerci să cauți în tine frumusețea,
strălucirea, autenticitatea? Cu siguranță și tu ai ceva frumos, ce
nimeni altcineva n-are!
Gândește-te bine și analizează:
Tu cine ești cu adevărat?
Ce știi să faci cu adevărat bine?
Care sunt punctele tale forte care te fac unic și
special?
Începe prin a crede că nu ești nici inferior, nici
superior celorlalți. Ești TU, unic și special. Stabilește-ți normele tale,
regulile tale, principiile tale. Nu mai căuta aprobarea socială cu orice preț,
căci ea nu este etalonul cel mai veridic. Pariază tot ce ai pe tine și fă ce
știi mai bine. Încearcă să fii mândru de tine și ce-ți iese din mână, chiar
dacă te simți doar o rotiță neînsemnată într-un carusel imens. Fii mândru de
tine, apreciază-te, repetă-ți întruna că MERIȚI! Dacă vei căuta mereu să
pășești ca Angelina Jolie, să dansezi ca Shakira, să cânți ca
Elvis și să trăiești ca Brad Pitt, să nu te miri că o să fii doar o copie
mediocră a lor, bună de ignorat sau chiar aruncat la gunoi și... o să uiți cine
ești de fapt și de ce Universul te-a întrupat pe acest pământ, în acest timp și
prin acest trup. TU EȘTI VIAȚA TA! Nu mai căuta în alții răspunsul la dorința
de succes, acesta e doar în tine. Începe procesul conștientizării prin a fi
corect tu cu tine și a înlătura critica de sine exagerată și exacerbată din
mecanismul gândirii tale. Nu te mai pedepsi
pentru orice greșeală măruntă și nu-ți mai repeta că toți sunt mai buni decât
tine.
Ți se întâmplă des să te muștruluiești pentru
greșelile trecute, prezente sau viitoare?
Te condamni mereu: “aș fi putut proceda altfel”, ”dacă
aș fi fost mai deștept cu o secundă nu se întâmpla asta”, ”dacă nu mă implicam
atât de tare, nu repetam aceeași greșeală”, ”dacă...”, ”dacă...”?
În urma eșecurilor ai învățat să renunți la bagajul tău
genetic, la ceea ce ești tu cu adevărat, împrumutând acum un model social
unanim acceptat dar care nu te reprezintă?
Toate aceste acțiuni ale tale nu fac altceva decât să
te îndepărteze de viața ta autentică!
CE FACI?
Simplu! De azi înainte ar
trebui să începi să te împrietenești cu tine, draga mea/dragul meu, să vorbești
frumos cu tine, să te încurajezi mai des, să te prețuiești cu fiecare zi mai mult! Gândurile
pozitive sunt ceea ce ai nevoie pentru ca viața ta să ia o turnură frumoasă. Caută-ți
visurile, pasiunile, ocupă-te de ele, și lasă psihicul să se ocupe de
problemele tale. Adună tot ce faci bun, nu tot ce faci rău, transformă
negativul în pozitiv, îndrăznește să pășești... CA TINE... și vei vedea că
alții vor încerca să imite noul lor model: TU!
Fii mândru de tine! Admiră-te! Înregistrează fiecare
aspect pe care-l faci bine, de la gătit, măturat, spălat pe jos până la creație,
strategie, management! Nu omite aspectele mărunte așa cum nu o faci cu cele
majore, toate fac parte din tine. Tu ești creatorul vieții tale!
Poți să fii cine și ce vrei
în viață!
Tu cum vrei să fie viața ta?
Te las cu tine însuți, să te
scuturi și să te ridici...
Atâta doar te mai rog:
întreabă-te în fiecare zi ce-ai făcut pentru viața ta?
Te aștept și data viitoare
să evoluăm împreună.
Cu drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu