Când
mă găndesc la muncă, motivație, satisfacție în muncă în vine mereu în minte
această pildă. Se spune că directorul unei mari companii americane a fost
întrebat, la un moment dat, câţi oameni lucrează pentru el. Răspunsul lui a venit
prompt: „Jumătate!”... Mi-a rămas în minte acest răspuns dureros de sincer. El
reflectă atât de bine tot ceea ce angajatorii, directorii de companii, patronii
numesc loialitatea angajaților, integritatea lor, dedicarea în muncă, motivarea
pentru performanță, satisfacția în muncă.
Managerii
companiilor mici, mijlocii și mari din România sunt și încep să fie din ce în
ce mai interesați de diferitele metode și mijloace prin care să poată ajunge
să-i facă pe oameni lor să rezoneze cu firmele în care lucrează. Iar acestea
sunt multe, diverse și... cu diferite grade de reușită. Există metode şi
tehnici de creare a atașamentului față de firmă, există programe motivaţionale,
planuri de carieră, planuri de succesiune, sisteme de remunerare performante,
evenimente de socializare și team-building-uri, brandinguri și re-brandinguri...
Și cu toate acestea... întrebarea lor veșnică este: ce anume este acel ceva mic
dar important care ajunge să-i determine pe oameni să rezoneze cu organizația,
cu principiile și valorile ei, cu metodele și instrumentele de lucru, cu
activitatea în sine și cu rezultatele muncii lor?... Iar răspunsul vine simplu:
satisfacția în muncă!
Pentru
noi toți este limpede că o mare parte a vieții noastre o dedicăm muncii și, din
această cauză, satisfacția în muncă devine un aspect foarte important al
activității profesionale, ea având consecințe importante, atât personale, cât
și asupra organizației în care se desfășoară munca.
Ce este satisfacția în muncă?
Satisfacția
în muncă este o stare emoțională pozitivă, care rezultă din opinia noastră personală,
ca angajați, asupra muncii pe care noi o prestăm sau asupra climatului de
muncă. Satisfacția în muncă poate fi legată de mai multe aspecte: salariul și
beneficiile materiale, promovările, recunoașterea, colegii, șeful, condițiile
de lucru, politica organizațională etc.
Știm
cu toții că atunci când avem satisfacția muncii suntem la capacitatea noastră
maximă de performanță. Satisfacția are, deci, un rol motivator foarte puternic
și ea ne împinge spre performanță, spre a da cât mai mult din noi și a face
lucrurile cât mai bine. De partea cealaltă, studiile au demonstrat o legătură
directă între lipsa performanței și insatisfacția în muncă. Oamenii lipsiți de
mulțumirea sufletească legată de munca pe care o prestează ajung, în timp, să
fie cei mai neeficienți angajați, oamenii cu cele mai multe rateuri în
rezultate. Mai mult decât atât, dacă sunt un angajat care resimt insatisfacție
în munca pe care o prestez, am toate șansele să resimt o serie de simptome
fizice sau psihologice negative: oboseală, dureri de cap, dureri musculare,
dureri de spate, afecțiuni la stomac etc., și chiar să înregistrez o rată mare
a absenteismului.
Cum este măsurată satisfacția în muncă?
Satisfacția
în muncă poate fi măsurată în două moduri: fie cu referire la aspectul său
general, fie cu referire la aspectele sale particulare (modul de realizare a
remunerației, sarcini și responsabilități, posibilități de promovare, calitatea
relațiilor cu colegii, relațiile cu șefii, condițiile de muncă etc.).
În
acest sens, există două teorii importante cu privire la satisfacția în muncă:
teoria discrepanței și teoria echității. Teoria
discrepanței consideră că satisfacția în muncă depinde de raportul dintre
așteptările noastre (rezultatele dorite) și rezultatele obținute. Teoria echității, pe de altă parte, se
referă la condiția de echitate a angajaților, echitatea internă pe care ei o
resimt prin comparație cu ceilalți colegi. Oamenii preferă o condiție de
echitate în organizația în care lucrează, adică să aibă sentimentul că sunt
tratați într-o manieră justă și imparțială prin raport cu alții în sistemul
organizațional.
Conform
teoriei echității, un individ angajat într-o relație de schimb cu alte persoane
sau cu o organizație evaluează echitatea câștigurilor extrase din acest schimb,
comparând raportul său de intrări-ieșiri cu cel al colegilor săi de muncă sau
al tuturor persoanelor din colectiv. Când el percepe raportul său ca fiind
identic cu al celorlalți, atunci există o situație de echitate. Când
raporturile nu sunt percepute ca fiind echitabile, apare o situație de
inechitate, și individul se consideră dezavantajat. În consecință, el va
percepe un dezechilibru și va fi motivat să întreprindă o acțiune în scopul
stabilirii echilibrului pe care îl caută. Va putea, pe de o parte, să-și
mărească randamentul și să solicite o revizuire a condițiilor sale (de exemplu,
condițiile salariale) sau, pe de altă parte, să protesteze sau să-și diminueze
eforturile și să reducă randamentul muncii sale. De cele mai multe ori, indivizii
nesatisfăcuți resimt o acută inechitate cu privire la un aspect al muncii pe
care o realizează: corectitudinea în recunoașterea sau recompensarea muncii
lor.
Ca
și dimensiune psihologică, satisfacția în muncă poate fi privită nu numai ca
dominantă atitudinală dependentă de contextul organizațional, ci și prin prisma
unor trăsături de personalitate. Anumiți oameni sunt predispuși, în virtutea
personalității lor, să fie mai mult sau mai puțin satisfăcuți comparativ cu
alții, deși condițiile obiective în care se află aceștia sunt similare. Cu alte
cuvinte, sunt oameni care, independent de condițiile din firmă, ajung să pună
suflet în ceea ce fac, găsindu-și o vocație în profesia pe care o exercită și declarându-se,
astfel, satisfăcuți profesional, iar pe de altă parte există și oameni veșnic
nemulțumiți, care nu au niciodată sentimentul că fac ceea ce le place, deși
schimbă mai multe locuri de muncă și chiar profesii, declarându-se mereu
nemulțumiți.
Despre
metode de creștere și stimulare a satisfacției în muncă vom vorbi într-un alt
articol, căci atunci când vorbești despre motivație, despre succes, despre
metode a a ajunge acolo unde vrei și a obține fericirea din munca pe care o
faci putem vorbi mult fără a epuiza în vreun fel subiectul.
Până
atunci, gândește-te preț de câteva secunde la munca pe care o prestezi, la
satisfacția sau insatisfacția pe care o resimți acum vis-a-vis de locul de
muncă. Cum e? Pe unde te situezi? Ce fel de angajat ești? Care sunt lucrurile
care-ți plac la munca ta? Dar cele care-ți displac? Care din liste e mai mare?
Care e momentul în care ți-ai dat seama că ai ajuns în acest punct? Ce ai de gând
să faci mai departe?
O
altă statistică spune că, în război, doar o treime dintre soldaţi luptă cu
adevărat. Ceilalţi mimează sau se ascund pentru a-şi salva vieţile. Să fie
acelaşi lucru şi în firmele în care lucrăm noi? Te las să reflectezi și tu la
acest aspect, așa cum voi face și eu.
Te
aștept și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu
drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu