Pentru că am fost întrebată în ultima vreme
de mai multe ori despre comportamentele deviante ale copiilor, m-am decis azi,
drag cititor, să-ți prezint succint, în câteva tușe clare, care sunt cele mai
frecvente tulburări comportamentale ale copiilor, din ce cauze provin ele și
cum le putem detecta din timp, astfel încât acestea să nu devină adevărate
devianțe care să pericliteze buna dezvoltare a micului om mare.
Așadar:
1.
Absenteismul
·
este un
comportament clar evitant, defensiv
·
apare în
situații concrete: lucrări de control, conflicte cu profesorii sau cu colegii, evenimente
negative cu impact direct asupra propriei persoane, influența anturajului etc.
Cauze:
·
cauzele se
schimbă în funcție de vârstă
·
la cei
mici, apare „fobia de școală” ce poate fi legată de anumite situații școlare
sau de drumul între casă și școală
·
la puberi
si adolescenți, poate fi cauzată de atitudinea profesorului, de conflictele cu
colegii și profesorii, de existența unei găști din afara școlii, care are un impact
negativ asupra copilului
·
o altă
cauză de care trebuie să ținem cont este chiar problema pe care o avem noi,
adulții, familia micuțului, care considerăm că a învăța este extrem de
important și condiționăm sentimentul de iubire de notele bune ale copilului;
copilul va resimți ca pe o adevărată traumă orice eșec școlar și va claca în
relația sa cu școala
Cum
poate fi detectat comportamentul?
·
copilul
este adus la școală de părinți și plânge la despărțire sau, mai mult decât
atât, nu vrea sub nicio formă să intre în școală, în cazul școlarului mic
·
anxietate
în timpul rezolvării exercițiilor de școală
·
simptome
corporale: durere de cap, durere de stomac, perturbări ale comportamentului
alimentar sau ale somnului
·
pasivitate
·
simptome
de frică când se apropie de școală (palpitații, respirație grea, transpirație)
Posibilități
de rezolvare a problemei:
·
în funcție
de cauze, trebuie găsit cea mai bună formă de combatere a devianței
2.
Micile furturi
Cauze:
·
lipsa de
atenție sau de iubire din partea părinților, lipsa acceptării individualității
copilului
Posibilități
de rezolvare a problemei:
·
formarea
sau dezvoltarea responsabilității (de ex: primește o anumită sumă de bani
pentru o săptămână, pe care el trebuie să o gestioneze; e bine dacă părintele știe
pe ce a cheltuit copilul banii, dar întrebările nu trebuie să ia forma unei
interogări)
·
consiliere
familială și individuală a copilului
3.
Vandalismul
·
manifestări
agresive specifice, față de obiecte sau proprietăți de apartenență sau ale
altora
Cauze
·
autocontrol
scăzut, lipsa stimei de sine și toleranță scăzută la frustrare
·
revoltă
față de sistemul școlar
·
copilul nu
se simte bine la școala respectivă
Posibilități
de rezolvare a problemei:
·
în funcție
de cauze, trebuie găsit cea mai bună formă de combatere a devianței
4.
Agresivitatea
Forme:
·
verbală:
înjurături
·
corporală:
vătămare corporală
·
pasivă: nu
face o anumită temă, nu răspunde la întrebări din supărare, negativism
Cauze:
·
necesitatea
de manifestare a emoțiilor negative, de descărcarea tensiunii
·
necesitatea
de a-i domina pe alții
·
comportamente
agresive învățate din familie, televiziune, prieteni
·
presiunea
grupului
·
lipsa
atenției și a respectului din partea celorlalți
·
stimă de
sine scăzută
·
abuz fizic
sau emoțional în timpul copilăriei
Cum
poate fi detectat comportamentul?
·
desene sau
compuneri cu conținut agresiv
·
amenințări
la adresa celorlalți
·
manifestări
agresive prealabile
·
agresarea
animalelor
·
netolerarea
criticii din partea celorlalți
·
factori de
stres din sfera familiei: educare inconsecventă, lipsa suportului emoțional,
modele agresive copiate (din familie, anturaj, prieteni)
Posibilități
de rezolvare a problemei:
·
formarea
unei relații care se bazează pe încredere
·
lăudarea,
recompensarea și încurajarea copilului; formarea unei stime de sine ridicată
·
cunoașterea
cercurilor de prieteni pe care le frecventează copilul
·
asigurarea
unui model corespunzător
·
introducerea
și păstrarea unor reguli clar definite
·
urmărirea jocurilor
jucate pe calculator și a filmelor văzute la televizor
5.
Anxietatea
Apare la nivel:
·
somatic
(tremurături, palpitații)
·
comportamental
(evitarea situațiilor care cauzează anxietate)
·
emoțional
(hipersensibilitate)
În urma anxietății pot apărea tulburări
comportamentale. Dacă este exacerbată, împiedică adaptarea copilului la mediul
înconjurător.
Forme:
Anxietatea
de performanță
·
apar
tulburări de comportament la școală
·
apare la
orice nivel de inteligență:
·
în cazul
inteligenței obișnuite, anxietatea reprezintă un baraj, un obstacol ce conduce
la scăderea notelor la învățătură și împiedică performanța
·
în cazul
inteligenței crescute, copilul învață prea mult, este suprasolicitat, de aceea
de multe ori este obosit, iar la situații neașteptate are performanță scăzută
Posibilități
de rezolvare a problemei
·
în cele
mai multe cazuri este posibilă numai o ameliorare a situației, neputându-se
schimba întreaga personalitate.
·
căutarea
profesionistului (psiholog, psihoterapeut, consilier)
·
inducerea
unor exerciții de relaxare
·
încetarea
evaluării copilului pe baza performanțelor școlare
Anxietatea
generalizată
·
este
prezentă continuu
Caracteristici:
·
stimă de
sine scăzută
·
dubii
permanente legate de competențele sale
·
neliniște
permanentă, nevoia de consolare permanentă
·
simptome
somatice permanent prezente: dureri de cap, de stomac, sentiment de vomă,
transpirație
Apariție:
·
la familii
unde iubirea este condiționată de performanța bună, de un comportament bun (de
ex: „Dacă nu te comporti bine/nu ai note bune, nu te iubesc”)
Posibilități
de rezolvare a problemei
·
căutarea
profesionistului (psiholog, psihoterapeut, consilier)
·
exerciții
de relaxare
·
cazurile
mai ușoare se pot remedia total
Ce poate să facă un părinte în condițiile
în care se confruntă cu astfel de probleme sau cu alte tulburări
comportamentale ale copilului său?
·
să aibă
expectanțe reale față de copil (având în vedere capacitățile copilului)
·
să
evalueze corect necesitățile acestuia
·
atitudine
pozitivă față de copil
·
să asigure
un mediu de siguranță
·
să nu
descarce tensiunea proprie asupra copilului
·
să
stabilească și să mențină o relație empatică, de acceptare necondiționată a
copilului
Închei articolul despre tulburările
comportamentale ale copiilor, reamintindu-ți, drag cititor, că acestea au fost
doar câteva linii directoare, discuția aceasta rămânând deschisă, întrucât ea
are o problematică ce nu poate fi acoperită atât de ușor.
Te aștept și data viitoare să evoluăm
împreună.
Cu drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu