Deunăzi vorbeam cu cineva despre ce înseamnă a avea o relație de iubire. Despre
a avea o relație în care vrem SĂ FIM, să existăm cu adevărat. Am vorbit despre o
relație profundă, de dragoste, pe care putem să o avem cu un partener ales pe
viață. De ce am vorbit despre asta? Pentru că interlocutoarea mea a avut o
relație pe care a dorit-o doar ea, dar n-a observat la timp asta. Ea voia
sentimente, iubire, pasiune, profunzime... Celălalt voia doar... o aventură,
doar sex ocazional... Nu sună ca un clișeu?... Așadar, el n-o căuta aproape
niciodată. N-o suna, nu-i cerea nimic... În schimb, pentru că ea purta în
sufletul ei o mare iubire, îi dădea lucruri pe care el nu le cerea și nici nu le
dorea... Ea îi dădea telefon. Ea îl căuta. Ea se ducea la el. Ea se consuma
într-o relație în care era, în fapt, singură și credea că asta era ceea ce își
dorea... Ea credea că-l voia pe el, iar energiile ce izvorau din subconștientul
ei o determinau, continuu, să dea, să dea și iarăși să dea... Pe măsură ce el
fugea, ea alerga după el. Pe măsură ce el se îndepărta, ea simțea tot mai multă
tensiune, frustrare, neliniște și... toate acestea îmbrăcau forma poleită a
iubirii. De fapt, ea căuta, inconștient, să fie nefericită, să aibă emoții care
imitau iubirea, nu să trăiască iubirea însăși. Inconștient ea căuta nefericirea,
căuta să fie respinsă... cred că respingerea îi dădea un sentiment de implicare,
de dragoste și pasiune...
Într-o viață de om, mulți dintre noi trecem și prin acest gen de relație. Trecem prin relații toxice în care suntem respinși și ne simțim răniți. Întrebarea care-mi stăruie mie acum în minte este: cât de mult stăm în asemenea relații?
De ce pun întrebarea asta? Pentru că timpul îndelungat petrecut într-o relație în care nu suntem iubiți înseamnă acumulare, în subconștient, a unei uriașe energii care ne poate ulterior canaliza către relații de același fel, adică toxice, către reacții emoționale diforme și disfuncționale. Se poate ca unii dintre noi să fim atrași de oameni care nu ne iubesc, să ne placă intuitiv aceia care nu ne vor și să ajungem până acolo unde să ne implicăm în relații distructive pentru noi. Nu-i vina celui ce ne respinge, nu-i problema lui!... Problema noastră, însă, ar putea fi tocmai aceea că noi nu înțelegem libertatea celuilalt de a nu ne iubi și de a nu ne alege, dacă nu simte asta. ”Am crezut că și el mă iubește, că și el mă vrea...”, mi-a replicat persoana despre am vorbit mai devreme. Atenție: în iubire nu putem merge drept ghidându-ne de credințe false. Îmbătatul cu apă rece e problema noastră nu a celuilalt... Dintr-un punct obiectiv de vedere privite aceste lucruri, lucrurile sunt foarte simple: atunci când cineva vrea ceea ce vrem și noi, se manifestă. Cineva care vrea să fie cu noi, se comportă ca atare. Dacă nu se comportă ca atare, dar simte totuși anumite sentimente, cu siguranță are rețineri emoționale, are îndoieli nerezolvate și indecizii pe care, oricum, nu le vom rezolva noi. Iar când un om nu simte dragoste și atracție pentru noi, ne va arata asta prin toată ființa sa. Atenție trebuie să manifestăm la interpretările pe care le facem în mintea noastră. Ne gândim ușor că celălalt simte ca și noi, vrea ce vrem noi, ne amăgim legat de o privire aruncată, de cuvinte rostite, ne legăm de amănunte mărunte pentru a ne susține himera că avem o relație...
Nu puțini sunt oamenii care au trăit relații imaginare și suferințe nenumărate, doar pentru că au interpretat mici gesturi ca fiind alegeri, decizii și confirmări ale sentimentelor celuilalt. Încerc să transmit tuturor acelora care se regăsesc în aceste cuvinte un sfat: fiți sinceri cu voi înșivă și veți suferi mai puțin! Priviți cu sinceritate și curaj către acela care NU alege să aibă o relație cu voi, acceptați cu seninătate asta și veți suferi mai puțin sau chiar deloc. Nu vă veți mai amăgi și vă veți scuti de suferința din dragoste, de suferința cauzată de respingere. Dacă puteți să închideți o relație imaginară de la început, înseamnă că vă faceți vouă înșivă un mare serviciu: veți da, cu adevărat, dovadă de IUBIRE DE SINE.
Dacă alegem să ne implicăm în relații în care reciprocitatea este evidentă, manifestă și clară, ne vom scuti de o mulțime de emoții negative, de frustrări și tensiuni, care nu rămân fără consecințe în timp. Alegeți să spuneți ”NU” suferinței înainte ca ea să înceapă!... Dar pentru asta trebuie să înțelegem cu toții forța liberului arbitru și faptul că iubirea, în sufletul tău sau al altuia, este sau nu este!... Dacă nu este, nu putem face nimic s-o trezim. Când forțăm lucrurile, când ne imaginăm că se poate, când credem că am putea fi doriți dacă am fi mai buni, dacă am avea un cont mai ”gras” în bancă sau o mașină mai luxoasă, înseamnă că mai avem de învățat multe cu privire la cunoașterea libertății de alegere a ființei umane. Mai bine să nu încercăm să constrângem pe nimeni cu nimic în niciun fel. Constrangerea asupra altuia ne ia din propria libertate, ne leagă de un om care nu ne iubește și ne face sclavul emoțiilor. A accepta că altul nu simte ce simțim noi este expresia inteligenței emoționale și arta de a căuta fericirea prin mijloace corecte. Într-o relație în care sunt doi, sentimentele sunt reciproce, iar reciprocitatea se manifestă ca atare. Dacă nu-i reciprocitate, e mai frumos să așteptăm până va fi, dar de la o altă persoană. Să ne bucurăm de viață, de fiecare clipă, să iubim ceea ce avem și să fim convinși că soarele adevărat strălucește și-n relațiile de iubire, pentru toți cei care nu-l confundă cu becul...
Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu drag,
Ștefania
Într-o viață de om, mulți dintre noi trecem și prin acest gen de relație. Trecem prin relații toxice în care suntem respinși și ne simțim răniți. Întrebarea care-mi stăruie mie acum în minte este: cât de mult stăm în asemenea relații?
De ce pun întrebarea asta? Pentru că timpul îndelungat petrecut într-o relație în care nu suntem iubiți înseamnă acumulare, în subconștient, a unei uriașe energii care ne poate ulterior canaliza către relații de același fel, adică toxice, către reacții emoționale diforme și disfuncționale. Se poate ca unii dintre noi să fim atrași de oameni care nu ne iubesc, să ne placă intuitiv aceia care nu ne vor și să ajungem până acolo unde să ne implicăm în relații distructive pentru noi. Nu-i vina celui ce ne respinge, nu-i problema lui!... Problema noastră, însă, ar putea fi tocmai aceea că noi nu înțelegem libertatea celuilalt de a nu ne iubi și de a nu ne alege, dacă nu simte asta. ”Am crezut că și el mă iubește, că și el mă vrea...”, mi-a replicat persoana despre am vorbit mai devreme. Atenție: în iubire nu putem merge drept ghidându-ne de credințe false. Îmbătatul cu apă rece e problema noastră nu a celuilalt... Dintr-un punct obiectiv de vedere privite aceste lucruri, lucrurile sunt foarte simple: atunci când cineva vrea ceea ce vrem și noi, se manifestă. Cineva care vrea să fie cu noi, se comportă ca atare. Dacă nu se comportă ca atare, dar simte totuși anumite sentimente, cu siguranță are rețineri emoționale, are îndoieli nerezolvate și indecizii pe care, oricum, nu le vom rezolva noi. Iar când un om nu simte dragoste și atracție pentru noi, ne va arata asta prin toată ființa sa. Atenție trebuie să manifestăm la interpretările pe care le facem în mintea noastră. Ne gândim ușor că celălalt simte ca și noi, vrea ce vrem noi, ne amăgim legat de o privire aruncată, de cuvinte rostite, ne legăm de amănunte mărunte pentru a ne susține himera că avem o relație...
Nu puțini sunt oamenii care au trăit relații imaginare și suferințe nenumărate, doar pentru că au interpretat mici gesturi ca fiind alegeri, decizii și confirmări ale sentimentelor celuilalt. Încerc să transmit tuturor acelora care se regăsesc în aceste cuvinte un sfat: fiți sinceri cu voi înșivă și veți suferi mai puțin! Priviți cu sinceritate și curaj către acela care NU alege să aibă o relație cu voi, acceptați cu seninătate asta și veți suferi mai puțin sau chiar deloc. Nu vă veți mai amăgi și vă veți scuti de suferința din dragoste, de suferința cauzată de respingere. Dacă puteți să închideți o relație imaginară de la început, înseamnă că vă faceți vouă înșivă un mare serviciu: veți da, cu adevărat, dovadă de IUBIRE DE SINE.
Dacă alegem să ne implicăm în relații în care reciprocitatea este evidentă, manifestă și clară, ne vom scuti de o mulțime de emoții negative, de frustrări și tensiuni, care nu rămân fără consecințe în timp. Alegeți să spuneți ”NU” suferinței înainte ca ea să înceapă!... Dar pentru asta trebuie să înțelegem cu toții forța liberului arbitru și faptul că iubirea, în sufletul tău sau al altuia, este sau nu este!... Dacă nu este, nu putem face nimic s-o trezim. Când forțăm lucrurile, când ne imaginăm că se poate, când credem că am putea fi doriți dacă am fi mai buni, dacă am avea un cont mai ”gras” în bancă sau o mașină mai luxoasă, înseamnă că mai avem de învățat multe cu privire la cunoașterea libertății de alegere a ființei umane. Mai bine să nu încercăm să constrângem pe nimeni cu nimic în niciun fel. Constrangerea asupra altuia ne ia din propria libertate, ne leagă de un om care nu ne iubește și ne face sclavul emoțiilor. A accepta că altul nu simte ce simțim noi este expresia inteligenței emoționale și arta de a căuta fericirea prin mijloace corecte. Într-o relație în care sunt doi, sentimentele sunt reciproce, iar reciprocitatea se manifestă ca atare. Dacă nu-i reciprocitate, e mai frumos să așteptăm până va fi, dar de la o altă persoană. Să ne bucurăm de viață, de fiecare clipă, să iubim ceea ce avem și să fim convinși că soarele adevărat strălucește și-n relațiile de iubire, pentru toți cei care nu-l confundă cu becul...
Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.
Cu drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu