Ai văzut
vreodată cum se joacă delfinii?
Nu mă refer la cei ținuți în captivitate,
ci la delfinii liberi, din apele oceanelor.
Trăiesc lângă ocean și, din când în când,
am privilegiul de a vedea aceste creaturi splendide printre valuri. Ei nu își
vânează hrana, nici nu fug de un atacator și nici nu vor să ajungă într-un
anumit loc. Pur și simplu se distrează. Ei înoată printre valuri, se ascund sub
ele și, crede-mă, fac surfing.
Ai văzut vreodată vreo sticlă în mare?
Știi ce se întamplă cu ea... Valurile o
aruncă încolo și încoace, o înghit și o scuipă, iar la suprafață fac ce vor cu
ea.
Între acestea avem și noi de ales. Între delfin
și sticlă.
Delfinii folosesc valurile. Ei nu pot
decide cât de mari vor fi acestea, când îi vor ajunge sau când se vor sparge,
ci iau fiecare val în parte și hotărăsc: sub acesta ne vom scufunda, prin
acesta vom înota, iar acesta e bun de surfing. Ei pot hotărî!
Sticla nu!
Valurile o aruncă așa cum vor ele. Se află
la discreția lor și plutește până ce e aruncata pe plajă, respinsă de ape, ca
un lucru lipsit de importanță.
Ce ești tu, oare, în oceanul vieții,
delfin sau sticlă?
Folosești împrejurările, șansele în
avantajul tău?
Sau ești o sticlă aruncată la întâmplare,
dependentă de ziua de mâine, care decide în locul tău?
Speri și, în același timp, te temi de
ghinion?
Nu poți decide cât de mari sunt valurile
sau când și unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un învingător sau un
ratat este tocmai reacția la împrejurări.
Autor text: Michael Beer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu