Un rabin purta o discuție cu Dumnezeu despre rai și
despre iad.
"Am să-ți arăt iadul", a spus Dumnezeu, și
l-a dus într-o încăpere unde era o masă mare, rotundă. Cei care ședeau în jurul
mesei erau morți de foame și disperați. În mijlocul mesei se afla o oală uriașă
cu tocană, care mirosea așa de îmbietor, că rabinului i-a lăsat gura apă.
Fiecare persoană de la masă avea o lingură cu coadă foarte lungă. Lingura
ajungea până la oală, dar coada îi era mai lungă decât brațele celor care voiau
să mănânce, așa că, nereușind să ducă hrana la gură, nimeni nu putea mânca.
Rabinul a văzut că suferința lor era cu adevărat cumplită.
"Acum am să-ți arăt raiul", a spus Dumnezeu,
și s-au dus în altă încăpere exact la fel ca prima. Aceeași masă mare și
rotundă, aceeași oală cu tocană. Oamenii de aici, ca și ceilalți, aveau aceleași
linguri cu coadă lungă, dar aici oamenii păreau bine hrăniți, durdulii, râdeau
și tăifăsuiau. Rabinul nu a reușit să înțeleagă. "E simplu, dar e nevoie
de o anumită tehnică", a spus Dumnezeu. "Vezi tu, în încăperea asta,
au învățat să se hrănească unul pe celălalt".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu