Când
cineva conștientizează că ar avea nevoie de ajutorul unui psiholog, începe să
caute pe cel/cea ale cărei caracteristici și calități îi dau atât speranța, cât
și încrederea că problemele-i vor fi rezolvate.
Cei
mai mulți dintre oamenii pe care i-am întâlnit au fost genul de persoane care
percep psihologul ca pe un supraom care, prin abilitățile sale speciale, îi
poate salva dintr-o situație periculoasă, îi poate înțelege, îi poate susține,
nu-i judecă și nici nu-i etichetează, ascultă toate nebuniile și chiar fanteziile,
oricât de nebunești ar fi ele, îi ridică deasupra problemelor care îi
îngenunchiază la propriu, nu doar la figurat. Alături de un asemenea ajutor, acești
oameni ajung să cunoască o altfel de relație, cea terapeutică, necunoscută de
ei până în acel moment, iar această relație reușește să le satisfacă
așteptările ”de mai bine” în viața lor. Este o relație de parteneriat, bazată
pe încredere și colaborare, verbul de bază fiind ”a înțelege”, chiar și atunci
când se pare că n-ar mai fi nimic de înțeles. Calitatea relației terapeutice
are un rol bine definit, iar capacitatea și caracterul psihologului
influențează în mare măsură reușita. O astfel de percepere a psihologului și a
relației terapeutice, pe lângă halo-ul pozitiv pe care îl exercită asupra
clientului, poate avea și efecte secundare, nu în mod obligatoriu, însă trebuie
luate în calcul tocmai pentru a le evita, precum dependența de psiholog și, de
aici, posibile și nedorite schimbări de comportament. Din fericire, asta se
întâmplă foarte rar, pentru un psiholog profesionist nefiind greu de a depista
și contracara la timp astfel de probleme.
Alți
oameni pot percepe psihologii ca fiind niște oameni antrenați pentru situații
limită, suficient de echilibrați pentru a investiga toată paleta de probleme
emoționale cu care se confruntă toți oamenii acestei planete și de a face
ordine în cea mai cruntă dezordine.
Am auzit
și părerea cum că psihologii sunt niște oameni buni, bine pregătiți
profesional, care aleg să trăiască într-un mediu izolat de restul lumii, pentru
a repara și vindeca răul făcut de alții.
Pentru
cei mai puțin interesați de posibilitățile de îmbunătățire a calității vieții
pe care le oferă astăzi psihologia, un
psiholog este doar cel care are impresia că le știe pe toate și ”vinde” această
”gogoașă” tuturor celor suficienți, care intră și iau loc pe ”canapeaua
iluziilor” dintr-un cabinet de psihologie.
Am avut
curiozitatea zilele trecute să cer părerea unuia din cunoscuții mei căruia i-am
simțit mai demult reticența vis-a-vis de meseria mea. Am fost surprisă de ce am
aflat, semn că, încet-încet, și cei mai cârcotași dintre oameni încep să
recunoască importanța deosebită pe care un psiholog o are în viața noastră, a
tuturor.
”O primă
calitate”, mi-a început pledoaria cunoștința mea, ”ar fi să fie de încredere,
să asculte cu răbdare tot ceea ce am eu de zis, să-mi accepte punctele de
vedere, să mă înțeleagă, bineînțeles să vină și cu puncte de vedere personale
bine argumentate. O altă calitate ar fi să fie direct, să mă întrebe în mod
direct ceea ce vrea să știe despre mine, să mă întrebe despre emoții, sentimente,
despre tot ceea ce a însoțit, din punct de vedere emoțional, acel ceva despre
care îi povestesc. Doresc să-mi ofere soluții, gen terapie de grup sau
individuală, tehnici de relaxare, de dobândire a controlului, să-mi facă numai
recomandări, nu să mă sufoce cu sfaturi, de care sunt sătul până peste cap. Să mă
învețe cum să găsesc soluții de unul singur, nu să alerg de fiecare dată la
psiholog... Să mă ajute să mă concentrez asupra conflictelor reale din viața
mea și să-mi asum cu mai mare curaj consecințele schimbărilor pe care doresc să
le fac. După rezolvarea acestor probleme, să mă sprijine în a menține și
consolida starea de bine obținută, explicându-mi pe îndelete rezultatul
efortului depus.”
Frumos,
concret, etic din punct de vedere profesional și corect din punct de vedere
moral și social. Așadar, gândesc și zic, putem să începem să credem mai mult în
psihologi cu prestanță profesională! Așa să fie!
Mă întorc
acum spre tine, drag cititor... Tu crezi în psihologi? Te-ai dus vreodată la
unul, pentru a-ți rezolva o problemă? N-ai avut până acum nicio problemă
notabilă, care să merite atenția vreunui psiholog? Ești pro sau contra psiholog
prezent activ în viața ta? Te aștept cu comentariile tale, să învățăm împreună
cum să ne facem nouă înșine bine și cum să evoluăm.
Cu drag,
Ștefania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu