M-AM SĂTURAT! DIVORȚEZ!

Trăim timpuri foarte sensibile, timpuri în care divorțul este pe buzele celor mai mulți dintre noi, pe cât de firesc, pe atât de dureros de drastic. Aud din ce în ce mai des oameni în jurul meu spunând parcă prea ușor: “M-am săturat! Divorțez!”. La cea mai mică supărare resorturile raționalului din noi se rup și încep războaiele încrâncenate ale emoționalului, pline de ură și orgolii absurde.

Bărbații spun că femeile sunt vinovate, iar femeile aruncă vina pe bărbați. Adevărul, însă, știm cu toții, e undeva la mijloc. La mijlocul la care orgoliile se întâlnesc și nu mai încap în aceeași casă împreună. Acumularea excesivă de oboseală, blocajele emoționale sau raționale, micile și marile neînțelegeri, certurile, nesiguranța zilei de mâine și viața mereu în schimbare toate acestea duc la dezastrul familial. Foarte mullți dintre noi ne plângem de multă muncă, muncă la serviciu, muncă acasă, muncă cu copiii, muncă pentru părinți... Iar în locul acestei corvoade supreme, permanente și continue cerem din partea celor apropiați, dar nu numai, multă afecțiune, atenție, recunoștință, relevanță și recunoașterea valorii proprii. De parcă cu un cântar invizibil am putea cântări și pune în echilibru eforturile noastre cu iubirea oferită nouă de către ceilalți... Nu ne dăm seama, însă, de un lucru: cu cât dorim iubirea și acceptarea din partea celor din jur, cu atât ne expunem mai vulnerabili, dar și mai inflexibili la personalitatea celorlalți, care vin în relație cu noi cu propriile dorințe și propriile nevoi sufletești. Ori intransigența noastră de a privi lucrurile în alb și negru, mă iubești/nu mă iubești, îmi dai și-mi ești prieten/nu-mi dai și-mi ești dușman face ca în ego-ul celuilalt să se nască mai degrabă orgoliul, decât nevoia de a ne copleși cu minunatele-i daruri emoționale.

De tine depinde, drag cititor, ce vrei să construiești și dacă vrei să construiești ceva cu adevărat! Iar pentru asta trebuie, ce-i drept, un partener cu aceeași viziune ca tine, dar mai ai nevoie de ceva ce ține strict de tine: trebuie multă înțelepciune, bunătate și înțelegere! Trebuie să înveți limba celuilalt și să-l înveți și pe el limba ta și să comunicați deschis! Celălalt nu e ghicitorul tău în stele, el are nevoie să știe de la tine ce vrei și ce ți-ar face plăcere la un moment dat! Ne supărăm imediat și pentru că, spre exemplu, nu ne-a luat o prăjitură! ”Doar știe cât de mult îmi plac prăjiturile!”. Atenție: faptul că a omis să-ți cumpere prăjitură nu înseamnă că nu te iubește! În loc să te plângi, să te lamentezi, să ruminezi în jurul ideii, făcându-ți gânduri negre, de ce nu încerci să-i spui răspicat, să-i trimiți un mesaj: “Vreau o prăjitură!”? Dragostea e liantul care leagă două suflete, dar ea nu are nimic de-a face și nici nu e răspunzătoare de prăjitura ta! Conflictele mici nasc tragedii mari. Văd în jur numeroși oameni care nu ar recunoaște sub nicio formă că au greșit și acest lucru e o enormă eroare! Nu știm să spunem: ”Iartă-mă!”, crezând că-i vreun păcat, și, de fapt, pierdem monstruos de mult crezându-ne puternici și invincibili.

Haideți, mai bine, să tragem linie și să adunăm... să scădem... să înmulțim sau să împărțim... haideți să încercăm să facem orice pentru a înceta să credem că după prima cearta totul e pierdut! Mai bine vă propun să suim în podurile conștiințelor noastre orgoliul și egoismul, omulețul acela micuț și negru din noi numit ego, ce nu ne lasă să fim frumoși, și să începem să ne reinventăm în cuplu, să începem să ne naștem în doi și să ne modelăm personalitatea ca pe o entitate nouă, lipită de a celuilalt. Toți cei ce au învățat cu temeinicie lecția căsniciei reușite știu că mariajul este un șantier în construcție, are satisfacție și cunoaștere, e trudă și necunoscut, e presărat cu schele de urcat și de coborât, oameni murdari în jur, praf, dar ai, pe de altă parte, și multe materiale de construcție la îndemâna ta, astfel încât din lucrare să-ți iasă o capodoperă!

Mai fă ceva pentru tine: roagă-l pe celălalt, din când în când, să iasă puțin, cu ochii minții și ai sufletului, din interiorul relației și să te privească cu ochii altcuiva: va descoperi, cu siguranță, altceva, deosebit, unic al tău ce merită să fie luat în calcul. Periodic realizat, acesta e un exercițiu benefic pentru orice cuplu! Suntem în permanentă schimbare și evoluție, fie că percepem acest aspect la modul concret, fie că el trece neobservat minții noastre exterioare. Așadar, din când în când, să tragi o privire să vezi cine mai ești tu și, mai ales, cine-ți mai este partenerul, care este drumul evoluției sale și cum puteți voi aduce plus relației voastre nu poate fi decât cea mai bună analiză constructivă la care te puteai gândi! Stoparea crizelor și aplanarea conflictelor se face mai ușor cu o persoană pe care o cunoști, căreia îi cunoști slăbiciunile și atuurile, mai curând decât cu un altul pe care nu-l cunoști!

Și nu mă pot opri din a-ți mai face o recomandare, pe care o las la latitudinea ta dacă o iei în seamă sau încă nu. Înainte ca tu și partenerul tău să vă gândiți serios la despărțire, puneți-vă întrebări și cântăriți foarte bine! Ați auzit de psiholog și de terapie de cuplu? Simpla decizie de a merge la psiholog, de a recunoaște conflictul, de a identifica neajunsurile este un pas uriaș către salvare, în condițiile în care vă doriți o salvare a propriei căsnicii! Terapia de cuplu trateaza relația, și nu individul. Pentru a putea avea câștig și eficiență dintr-un asemenea ajutor este imperios necesar ca ambii parteneri să dorească schimbarea în bine a relației, ambii să fie conștienți că ceva nu merge și împreună să își dorească să facă pași spre a salva relația.

Cu toții știm că timpul care trece în cuplu ne schimbă, ne reordonează prioritățile și pe măsură ce relația capătă vechime parcă avem din ce în ce mai puțină răbdare cu celălalt. Pe de altă parte, munca în exces a unuia poate anula bucuria celuilalt, munca ambilor poate duce la înstrăinare care, alăturată frustării, geloziei, fricilor, violenței verbale, poate conduce la conflicte și la rupturi ireparabile. Cu sprijinul specialistului ești ajutat să te întorci în timp la cele mai frumoase începuturi, să te privești și să-l privești pe celălalt din alte unghiuri decât cele prezente, să redescoperi calitățile și defectele celuilalt și să înveți să te obișnuiești cu ele, astfel renăscându-se o apropiere emoțională, așezată pe alte baze raționale. Se pot descoperi cauze ale multor nemulțumiri, ale tale sau ale partenerului, iar achiziția în această direcție este învățarea unei mai bune comunicări. Se caută piesa lipsă din puzzle, se descoperă și se lipește celorlalte, pentru întregirea unei imagini armonioase! Toți avem nevoie, din când în când, de o altă atmosferă, de mai multă siguranță, de o acceptare necondiționată și plină de iubire din partea celuilalt și, mai ales, de timpul acela în doi pe care-l pierdem cel mai repede într-o relație. Eviți divorțul prin terapie de cuplu, fiindcă aceasta naște un mediu de dezvoltare a ideilor în doi în loc de unul și întărește acea entitate care este relația de cuplu. Poți vorbi cu psihologul confident al tău despre lucruri intime și fii convins că următorul pas va fi să căutați împreună calea de mijloc, prin renunțarea de ideea că neapărat trebuie să-l schimbi pe celălalt, întrucât secretul este nu să modelezi un alt eu al tău, ci să ajungi să-i înțelegi partenerului unicitatea și să-l iubești așa cum este el.

Terapia nu-ți dă verdicte, asta o spun cu toată sinceritatea pentru cei ce se așteaptă să vină la psiholog și acesta să înceapă să împartă dreptatea între cei doi parteneri, dar ea îți arată calea, îți pune în lumină soluția problemei tale, soluție pe care o vei descoperi singur, dealtfel. Gândește-te sincer înainte de toate: toți avem metehnele noastre, capricii, tabieturi fel de fel. Mulțumirea noastră sufletească, pe care o căutăm cu atâta disperare, se formează greșit și absurd vis-a-vis de partener, când mai curând ar trebui să-și aibă startul în cunoașterea de sine. Iar tot ce-ai iubit la început în celălalt, experiența voastră împreună, farmecul și misterul cu care vă învăluiați în beția pasiunii sunt tot atâtea motive pentru a te gândi că merită să faci un efort pentru a-ți salva iubirea.

Pune-te, pentru o clipă, în pielea celor care s-au despărțit și au regretat mai apoi, o perioadă mai scurtă sau mai lungă, că nu au făcut mai mult pentru relația lor... Ne irosim inutil în lucruri mărunte și uităm de toleranță și iubire, vrem să fim atotștiutori și impunem tot felul de exigențe, ne place parcă să ne certăm, să fim în rol de victime și uităm, amnezic și conștient în același timp, că nici măcar noi nu suntem perfecți... Ne putem salva căsnicia cu puțină bunăvoință și înțelegere, putem evita discuțiile și conflictele, pentru că ele afectează echilibrul nostru psihic și aduc boli fizice, putem pune în relația dintre noi tot ce avem mai frumos, căci relația de cuplu este cel mai puternic motor ce ne poate da energia necesară altor solicitări și dorințe ce se cer împlinite!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania