PE UNDE UMBLĂ FĂT-FRUMOS?

Deseori, fiecare din noi ne întrebăm retoric: Oare cum arată persoana ideală pentru mine? Cum ar trebui să fie? Ce ar trebui să facă? Ce să zică? Ce fizic să aibă? Ce ar trebui să simtă? Și, mai ales... unde aș putea găsi acest partener care să-mi împlinească viața, visele și pe mine însumi/însemi, ca persoană completă?

Deseori și eu, drag cititor, dar mai ales, draga mea cititoare, obișnuiesc să pun aceste întrebări celor ce cred că găsesc în mine răspunsul la întrebarea complexă: ”Unde să-mi găsesc și eu jumătatea și, mai ales, cum îmi voi da seama că EL este jumătatea mea?”

”Sunt o femeie singură de mai bine de 10 ani și nu reușesc să-mi găsesc perechea... Am încercat peste tot, dar nu dau de bărbatul potrivit... Pe unde umblă el?”

Ce i-ai răspunde, draga mea, unei asemenea femei, o doamnă respectabilă ce pare a avea totul, mai puțin ”noroc în dragoste”, așa cum popular numim succesul și atracția pe care o exercităm asupra sexului opus? Tu ce i-ai răspunde? Sau... și mai simplu te întreb acum, tu unde ai fi dispusă să-l cauți pe Făt-Frumos? În Biblioteca Universitară sau la Sex-Shop? Pe malul mării sau la terasă? La Filarmonică sau la Discotecă? Lumea, în general, consideră că anumiți oameni merg la bibliotecă și cu totul alți oameni merg la sex-shop. Primii sunt buni de căsătorie, iar ceilalți sunt de evitat. Lucrurile nu stau chiar așa... E suficientă o jumătate de zi petrecută în fața unui magazin deocheat pentru a observa ce priviri aruncă intelectualii prin vitrina impenetrabilă a stabilimentului.

Unele femei singure își caută ani de zile partenerul de viață în locuri superficiale dedicate exclusiv distracției: cluburi, baruri, discoteci. Ele uită, intenționat sau nu, un lucru ușor de reținut: la originea activității din aceste locuri stă nevoia de împerechere: ambele sexe se îmbracă provocator, se manifestă exuberant, vor să fie remarcate de cât mai mulți potențiali parteneri. Dar una este împerecherea și cu totul alta este căutarea perechii de-o viață.

De partea opusă se află femeile care, decât să frecventeze astfel de locuri, mai bine stau acasă și așteaptă la ușă prințul sau, în cel mai bun caz, se îndrăgostesc de câte un coleg de serviciu îndelung studiat. Lupta cu privirile acestuia și cu gesturile lui este atât de încrâncenată, dorința cuprinde în ea un așa iz de disperare, încât de cele mai multe ori se transformă în tragedie.

”Ce-i de făcut?” mă vei întreba și iată că aceasta este o întrebare la care nu am un răspuns general valabil, care să vă mulțumească pe toate, dragele mele. Așa că mă voi rezuma la a vă propune să vă îndreptați atenția asupra câtorva lucruri. Trebuie, în primul rând, când te hotărăști că vrei un partener stabil în viața ta, să înveți câteva lucruri: cum să intri în bibliotecă la fel ca și în sex-shop și invers, fără a te simți vinovată în niciunul din cazuri, cum să fii romantică la terasă și distinsă la discotecă, dar mai ales cum se ține un bărbat în șahul intereselor lui. Bărbați din care să poți să-ți alegi Făt-Frumosul tău sau care să te aleagă pe tine sunt acolo unde se întâmplă lucruri intense, fie ele pasiuni culturale sau distracții de amplă factură. Ei sunt oameni cărora le place vânătoarea, sunt atrași de adrenalină și caută să fie mereu acolo unde se întâmplă ceva nou. Cu unii dintre acești bărbați poți ajunge departe, cu alții nu, dar începutul este întotdeauna acolo unde vă aflați împreună în același loc și tu și ei, nu doar tu. O femeie care intră în câmpul de interes al unui bărbat rămâne în viața lui. Ce presupune acest lucru? Să-l provoci la fapte, să i le observi, să le menționezi, să te raportezi la ele și să te faci remarcată.

Înainte de a încheia articolul meu de astăzi îți lansez o provocare legată de locul unde îl poți întâlni pe Făt-Frumosul tău: ce-ai zice să-ți întâlnești partenerul la un speed-dating? Sau să cunoști oameni noi care să-ți devină amici prin acest mod plăcut de a socializa? Într-o lume a vitezei și a internetului, ai accepta provocarea de a rămâne pe varianta clasică de a cunoaște oameni față-în-față și asta într-un timp relativ scurt, prin speed-dating?

 

Te aștept cu comentarii la provocarea mea și, în funcție de acestea, vom continua subiectul cu o invitație pentru oamenii care mai cred în suflet și în suflete pereche...

 

Cu drag,

Ștefania

CE NU MERGE ÎN VIAȚA TA. CREDINȚELE LIMITATIVE – partea a 2-a

Bine te-am regăsit, drag cititor!

 

Data trecută vorbeam despre sentimentele și credințele care te limitează în această viață și nu-ți permit să ai acces la potențialul tău adevărat. Și eu am avut inoculate, încă din adolescență, idei paralizante despre cum doar unii oameni ajung să aibă ceea ce vor, să meargă unde vor și să facă ceea ce vor, în timp ce ”noi, restul” trebuia să ne fi mulțumit cu puținul pe care cu greu reușeam să-l acumulăm. Dar am avut norocul să mă dezvolt personal și profesional foarte mult și, pe lângă asta, să întâlnesc un om important pentru viața mea și toate acestea m-au făcut să-mi dau seama că, de fapt, mă confruntam doar cu un program restrictiv instalat în mod incorect și abuziv în sferele psihicului meu. Pot spune că am trăit o bucurie imensă când am realizat că această limitare era doar o convingere și nu o realitate permanentă, era doar ceea ce am gândit sau au gândit alții într-o anumită perioadă de timp, și nu un adevăr general valabil care să-mi guverneze viața până la finalul ei. Dintr-o dată am descoperit un nou mod de a mă raporta la realitate, un alt mod de a gândi și acționa... și m-am simțit mai liberă!

Foarte important pentru tine acum, drag cititor, dacă-ți dorești și tu să ieși de sub influența limitărilor impuse de alții sau autoimpuse în vremuri demult apuse, este să faci primul pas, adică să accepți ieșirea la suprafață a gândurilor tale restrictive. Iar odată dezvăluite, vei vedea, ele își pierd din putere. ”Dar cum să fac asta?” mă vei întreba... Ei bine, ți-am promis data trecută o tehnică care să-ți fie de folos și iată că astăzi îți răsplătesc așteptarea.

 

Tehnică de renunțare la credințele limitative

Exercițiul pe care ți-l propun acum este unul simplu, totul se rezumă la 3 întrebări, dar aceste întrebări, prin formele diferite pe care le vor lua, vor conduce la transformarea ta.

Întrebările sunt următoarele:

Viața ta până în acest moment a fost un succes?

Ce lipsește din viața ta acum?

Ce îți dorești să existe în viața ta de acum încolo?

Aceste întrebări o să le găsești în continuare transformate în afirmații. Tot ceea ce ai de făcut este să completezi cu propriile gânduri rândurile de mai jos, având în minte faptul că dezvoltarea  ta personală, evoluția ta depinde de sinceritatea pe care o pui în modul în care singur cu foaia ta de hârtie te dezvălui așa cum ești...

 

Etapa 1

Imaginează-ți că ești la sfârșitul vieții tale, acum sau peste mulți ani, când va fi să fie acest lucru, și eu vin să te vizitez în acest moment. Stau lângă patul tău și te întreb: ”Viața ta a fost un succes?”

Te rog să răspunzi prin: “Da” sau “Nu”.

 

Etapa 2

Dacă spui “Nu”, atunci te rog să îmi spui care sunt motivele pentru care viața ta nu a fost un succes. Gândește-te și notează pe o foaie de hârtie fiecare motiv care-ți vine în minte. Fă-o acum, dacă vrei să te confrunți cu limitările tale. Nu te va vedea nimeni dacă nu o faci, nu te voi controla în niciun fel, însă... vei fi tu împăcat cu tine dacă ratezi șansa să te cunoști cu adevărat?...

Important în toate tehnicile de dezvoltare pe care le-ai citit și le vei mai citi, cu siguranță, este să dai răspunsul pe loc și să fii sincer cu tine însuți. Doar așa poți evolua.

Scrie acum pe aceeași foaie următoarea propoziție și completeaz-o cu ceea ce ai fi dorit să faci, dar n-ai făcut:

”Principalul motiv pentru care viața mea nu a fost un succes este că NU ...........” (scrie aici motivul pentru care n-ai făcut anumite lucruri)

Începe cu lucrul cel mai important pe care nu l-ai făcut, deși ți-ai fi dorit să-l faci și continuă așa până când epuizezi toate oportunitățile pe care le-ai fi putut folosi, dar nu ai făcut-o. Spre exemplu, poți scrie, dacă ăsta e unul din motive: “Viața mea nu a fost un succes pentru că NU am trăit la maximum fiecare moment din viață și am tot amânat să îmi îndeplinesc visele.”. Insist să scrii măcar 3 asemenea motive, iar motivele să fie clare și coerente...

 

Etapa 3

Acum, după ce ai scris măcar 3 motive pentru care viața ta nu a fost un succes, te rog să recitești primul motiv, pentru a fi sigur că este cel mai important. Dacă nu este cel mai important, schimbă ordinea. Când ești sigur de ordine, transformă aceste fraze în dorințe:

”Pentru ca viața mea să fi fost un succes deplin, îmi doresc să fi făcut .........”

Continuând exemplul oferit mai sus, poți scrie: “Pentru ca viața mea să fi fost un succes, îmi doresc să fi trăit orice moment cu pasiune, până la capăt.”

 

Etapa 4

Ultima etapă este cea a angajamentului personal. Vreau să scrii acum ce te angajezi să faci de acum încolo cu viața ta. Bine ar fi dacă, după ce ai completat ce te angajezi să faci, să și faci public acest angajament. Vei vedea că are mai mare eficiență, te va obliga mai mult, va fi și presiunea celor în fața cărora te-ai angajat public, în cazurile în care pe tine te-ar tenta să încalci promisiunile-ți făcute.

”Vreau ca de-acum încolo să lupt să... ” (și completează-ți dorințele pe care le vrei realizate).

 

Este important ca pe parcursul întregului exercițiu să urmărești, drag cititor, să fii detașat de tine însuți. Să te comporți ca un martor, un spectator la propria ta viață și să accepți dezvăluirea sentimentelor și credințelor care te limitează. Să nu te împotrivești lor, ci să le lași să apară și să treacă mai departe, tu uitându-te doar la ele așa cum ai admira un peisaj ce ți se desfășoară în fața ochilor, în timp ce îl traversezi cu un mijloc de transport lejer și nu foarte rapid.

Dacă emoția ce apare imediat este de tristețe, lasă-te cuprins de ea, primește-o cu bucurie și accept-o. Nu trebuie să fim mereu veseli și binedispuși, iar acum, când vezi că viața ta nu e tocmai ce ți-ai dorit să fie ai tot dreptul să plângi, să te înfurii sau să-ți fie teamă. E normal, e firesc, nu-ți înăbuși durerea, las-o să iasă la suprafață! Ascultă-ți teama și încearcă să-ți dai seama despre ce e vorba.

Același lucru fă și cu credințele tale limitative. Lasă-le să iasă la suprafață, află ce anume te ține în ele în acest moment sau ce te-a ținut pe loc în trecut. Iar apoi treci peste elelejer și fără regrete, depășește-le cum ai depăși un maldăr de gunoi care există în peisajul pe care l-ai petrecut cu privirea în tot acest timp.

 

Tot ce ți-am prezentat azi e un exercițiu care poate părea simplist, dar, crede-mă, e foarte important pentru eliminarea balastului credințelor limitative. Acesta este motivul pentru care vreau să îl faci cât mai bine și să îți rămână și pe viitor ca o tehnică de bază în dezvoltarea ta.

Dacă sunt întrebări sau nelămuriri, nu ezita să-mi scrii despre ce e vorba și vom vedea cum te pot ajuta.

 

Mult succes în exercițiul de sinceritate îți doresc și, nu uita, că te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

The Secret - filmul

Un documentar în două părți, foarte dorit și foarte contestat, în același timp...

Las la latitudinea ta, drag cititor, să-ți extragi singur concluziile, în intimitatea conștiinței tale.

Cu drag,

Ștefania.

The Secret - partea 1

The Secret - partea a 2-a

CE NU MERGE ÎN VIAȚA TA. CREDINȚELE LIMITATIVE

Ai citit deja, cu siguranță, dragul meu cititor, nenumărate articole despre cum singur poți să te programezi mental, conștient sau în mod inconștient, pentru succes sau pentru eșec. Astăzi, vreau doar să-ți reamintesc adevărul acestor informații. Îți reamintesc că tot ceea ce tu gândești, devine realitate mai devreme sau mai târziu. Și asta datorită faptului că mintea noastră creează gânduri care te sprijină sau, dimpotrivă, te blochează în fiecare sens pe care tu îl gândești. Un gând, când este repetat de sute de ori, devine convingere sau credință. Iar din momentul în care el a devenit convingere, tu nici măcar nu îl mai analizezi dacă este logic sau nu, pur și simplu crezi, fără să mai cercetezi. Avem fiecare în noi zeci de asemenea convingeri, care nu au nicio valoare reală în fapt, dar pe care le-am repetat atât de des, încât nu ne mai întrebăm dacă sunt sau nu reale, ne ghidăm după ele. Poate chiar au fost reale cu ceva vreme în urmă, când am gândit în acel mod pentru prima dată. Dar, între timp, noi am evoluat, însă gândul a rămas același, întrucât convingerea nu se schimbă de una singură, are nevoie strict de sprijinul nostru intenționat.

Voi enumera în continuare câteva exemple de asemenea convingeri, auzite la oamenii din jurul meu:

“Sunt prea bătrân pentru a avea un copil”

“Nu sunt suficient de deștept pentru a urma facultatea pe care mi-o doresc”

“Nu am suficienți bani pentru pentru a merge în vacanțe”

“Trebuie să aștept până fac mai mulți bani, abia apoi o să încep să-mi trăiesc viața și să fiu fericit”

Binele gândit atrage binele întâmplat și suferința psihică atrage suferință fizică. Dacă vin acum și te întreb: ”Pe ce te concentrezi când te trezești dimineața? Pe pozitiv sau pe negativ? Pe lipsuri sau pe darurile cu care te-a înzestrat viața?” tu, oare, drag cititor, ce-ai să-mi răspunzi?

Important este ca măcar acum, dacă n-ai făcut-o deja, să realizezi că o credință restrictivă este doar o credință restrictivă, nimic altceva. Ce faci cu gândurile tale bune? Dar cu cele rele?... Gândește-te ce anume te-a împiedicat până acum să-ți realizezi visele? Ce experiențe sau tendințe din trecutul tău te-au condus spre convingerile tale negative actuale? Ai nevoie să pui la pământ credințele iraționale despre cum totul în viața ta este o continuă neîmplinire. Acum a sosit momentul să le descoperi și să ștergi cu totul programul. Întreabă-te când s-a născut în tine acea convingere și ce anume a făcut ca ea să se permanentizeze. Apoi dă-ți următoarele comenzi: EU CRED în forțele mele, EU POT să fac asta, TOTUL ESTE POSIBIL! În tot acest proces, ai răbdare cu tine. Formarea unui nou obicei și ștergerea celor vechi cere timp. Pot să-ți spun, însă, că te vei simți mai bine cu fiecare zi în care practici încrederea în tine și în viața pe care ți-o făurești singur pas cu pas.

Un lucru minunat al acestui proces este că poți să îl aplici în orice etapă a vieții tale, indiferent de vârstă sau situație. Niciodată nu e prea târziu să-ți dai seama ce este cu adevărat important pentru tine. Viața este grea când călătorești prin ea cu un sac plin cu pietre de moară în spate. Vei continua să suferi, să plângi, să te vaiți și să condamni trecutul, prezentul, văzutul și nevăzutul dacă nu conștientizezi că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta care poate face ceva. Fă din tine o ființă apreciată, pozitivă și plină de lumină! Calitatea vieții tale se va îmbunătăți când vei investi în tine iubire!

Data viitoare îți voi oferi o tehnică de urmat pentru a scăpa mai repede de credințele tale limitative.

 

Până atunci... aștept cu drag gândurile tale.

 

Și nu uita, te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania.

CE ESTE DEPRESIA SEZONIERĂ ȘI CUM O DEPĂȘIM?

Te simți obosit, nu ai chef de nimeni și de nimic și tot ce vrei să faci este să stai și să "vegetezi"... Dar cum se face că nu-ți poți realiza dorința, căci sunt atât de multe lucruri de făcut, atâtea telefoane și atâția oameni care vor ceva de la tine?... Cu siguranță că ai auzit și tu în jurul tău oameni plângându-se de astfel de stări neplăcute, mai ales în această perioadă a anului... Să fie, oare, ceva în atmosferă, de avem parcă cu toții asemenea stări ce aduc mai degrabă cu deprimarea?

Răspunsul este... DA! Da, este ceva în atmosferă... Spre exemplu, vremea friguroasă și neplăcută pe care trebuie să o îndurăm în această perioadă și toate schimbările bruște de temperatură de care ne bucurăm sau pe care, dimpotrivă, le urâm. Dar nu neapărat frigul este vinovat pentru starea noastră psihică, ci, mai degrabă, zilele scurte și întunecate, care încep undeva după ce noi am ajuns la birou și ne-am băut prima gură de cafea și se grăbesc să se termine când încă nici nu ne-am luat copilul de la grădiniță, darămite să mai terminăm treaba pe ziua respectivă. Pe timpul iernii, foarte rar vedem razele soarelui, iar zilele sunt mult mai scurte și mohorâte.

Cercetărori diverși au efectuat studii din care a reieșit faptul că există o legătură strânsă între expunerea limitată la lumina soarelui și stările proaste, depresive. Ritmul nictemeral, cunoscut nouă tuturor sub numele de “ceas biologic intern”, este mecanismul responsabil de adaptarea biochimică, fiziologică și comportamentală a organismului la schimbările ce intervin zi de zi. Variațiile de lumină transmit un semnal organismului, reglând starea de spirit, somnul și eliberarea melatoninei și serotoninei în organism, hormoni ce sprijină organismul să-și mențină un echilibru fizic și psihic corespunzător. Când cantitatea de lumină este redusă, ceasul biologic este "întârziat" și apar probleme atât la nivel psihic, cât și la nivel fizic. Majoritatea dintre noi devenim conștienți de importanța sincronizării perfecte a activităților cotidiene cu ceasul biologic intern abia în momentul în care observăm că ceva nedefinit ne îngreunează activităților curente pe care, în mod normal, le-am executa foarte ușor. Spre exemplu, la trecerea de la anotimpul cald la cel rece, întâmpinăm dificultăți la trezire din cauza adaptării deficitare a organismului la lumina naturală scăzută, dezechilibrul ritmului nictemeral determinând și pierderea capacității de concentrare, creșterea iritabilității și a unei stări generale de oboseală, toate acestea conducând în final la instalarea depresiei de sezon. Femeile sunt mult mai predispuse decât bărbații să sufere din cauza depresiei sezoniere, ele resimțind efectele negative ale acesteia: tulburări afective și de somn, oboseală, lipsă de energie, creșterea în greutate, creșterea apetitului, insomnii, dificultăți de concentrare, izolare socială, iritabilitate, anxietate. Netratată, depresia de sezon conduce în timp la deteriorarea relațiilor interumane pe care fiecare din noi le dezvoltăm de-a lungul timpului și la apariția unor afecțiuni grave, cum ar fi bolile psihice, dar și cele cardio-vasculare.

Ca o concluzie și o recomandare de urmat: nu neglija depresia! Deși mulți dintre noi sunt obișnuiți să treacă cu vederea propriile stări negative care apar în dispoziția noastră, trebuie să știți, dragi cititori că depresia ignorată poate avea consecințe severe pe termen lung. Așadar, consumați alimente bogate în vitamine și nutrienți, îndemnați-vă să faceți sport, dintre cele ce pot fi exersate iarna, căutați-vă prietenii și petreceți clipe frumoase alături de aceștia, cereți sprijinul unui specialist pentru a vă recomanda câteva trucuri de urmat sau... iubiți-vă mult, așa cum spunea un celebru realizator TV în vremurile lui de glorie! Iată, avem soluții la îndemână pentru a ajunge cu toții cu bine în primăvară!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania.

LA ÎNCEPUT DE AN, DOUĂ ÎNTREBĂRI ȘI O PROPUNERE

Dragul meu cititor, deși ne întâlnim pentru a doua oară în acest an, consider că nu e prea târziu să-ți urez și eu să ai un an 2013 minunat, încărcat de realizări pe toate planurile! Și, legat de acest aspect al așteptărilor legate de un nou început, așteptări firești și chiar dorite de fiecare din noi, știu, cu siguranță, că ai găsit în multe locuri recomandarea de a reflecta, “la cumpăna dintre ani”, pe marginea scopurilor pe care ți le dorești pentru ”anul care vine”. Nimic rău în asta, totuși... Exercițiul acesta, în sine, este unul sănătos, dar el poate deveni inutil și chiar dăunător dacă e făcut greșit. Știu, din propriile mele experiențe de relaționare cu oamenii, că noi toți suntem, în sine, niște mici psihologi, maeștri în arta sufletului, dar mai ales a minții, știm ce e mai bine pentru noi și putem rapid să ne ”programăm” psihicul și viața ori de câte ori este cazul.. Și totuși... recomand puțină prudență în aplicarea fără discernământ a tuturor ideilor și soluțiilor ”magice” gândite de noi sau de alții... revenind la exercițiul de stabilire de obiective pentru 2013, îți fac o recomandare, drag cititor: încearcă măcar anul acesta să nu te mai entuziasmezi exagerat propunându-ți obiective pe care, în adâncul sufletului, știi că n-ai să le realizezi nici măcar pe jumătate, încearcă să nu mai proiectezi în noul an varianta pozitivă a multor lucruri de care nu ai fost mulțumit în anul/anii trecuți, pierzând din vedere realismul legat de posibilitățile de a face să se întâmple toate acele lucruri la grămadă și, mai ales, încearcă să nu-ți propui în mod exagerat demonstrativ obiective care ”dau bine” cu ”business etiquette-ul” corporativ în care te încadrezi ca și profesionist...

Propuneți, în schimb, obiective care să te reprezinte pe TINE cu adevărat, care să reprezinte ceea ce vrei și ceea ce ești dispus să obții în acest an. Nu-ți stabili obiective doar de dragul de a fi ”în rând cu lumea” sau de a umple paginile agendelor primite cadou de la alți corporatiști... Se va întâmpla ceea ce nu-ți dorești: să faci pași pentru a le atinge, doar că, la un moment dat, când vei da de greu, să începi să dai din colț în colț și să cauți explicații cu rol de supapă de depresurizare: “da’ de ce-oi fi zis eu să slăbesc până în iunie, că doar nu particip la vreun concurs de Miss exact atunci...”, ”dacă reușesc să vorbesc cât de cât franceza până la finalul anului, e ok, nu trebuie neapărat până în mai...”, “bine-ar fi să economisesc suma propusă, dar dacă nu-mi ies socotelile, economisesc mai puțin câteva luni, că tot am multe aniversări la început de an, și apoi compensez eu cumva să ies bine cu obiectivul până la final de an...” și exemplele pot continua cu nesfârșite justificări, bineînțeles cât se poate de argumentate!... Încetul cu încetul, obiectivele tale vor deveni o piatră de moară și o sursă de stres, în loc de a fi un factor motivator și un motor care să te pună în funcțiune!

Nu-ți recomand, deci, o listă de obiective SMART, nici măcar cuvinte înflăcărate copiate din cine știe ce cărți! Te invit mai degrabă, drag cititor, să stai puțin tu cu tine și să-ți răspunzi singur la două întrebări:

1.     Care ar fi două obiceiuri bune pe care ai vrea să le stabilizezi în comportamentul tău anul care vine? Poate bunul obicei de a-ți face un TO DO LIST la începutul unei zile de lucru? Sau 3 ore de curățenie sâmbătă dimineața, apoi relaxare? Masaj minim o dată pe săptămână? Sau berea cu băieții vineri seara?

2.     Care ar fi două proiecte mari și importante ale tale pe care ai vrea să le vezi realizate în 2013? Care-ar fi ideile din a căror realizare te-ai simți și tu mai împlinit și mai puternic? Pot fi despre serviciu sau despre viața în afara serviciului, dar preferabil să te centrezi pe cele personale mai mult, întrucât de cele profesionale au grijă șefii să ni le traseze bine!... Alege-le în așa fel încât ele să te scoată din zona de confort și să-ți aducă beneficii pe mai multe planuri.

Notează-ți undeva cele două obiceiuri și cele două proiecte. Pe un cartonaș de ținut în portofel, într-un document pe calculator, undeva pe smartphone, nu contează unde, doar notează-le! Și fă un prim pas în direcția lor, oricât de mic, chiar azi: spune-le cuiva, caută niște informații de început, dă un prim telefon. Gândurile duc la sentimente. Sentimentele tale declanșează acțiuni. Acțiunile tale determină rezultate. Așadar, acțiunea devine puntea de legătură dintre lumea ta interioară și cea exterioară. Dintre gânduri fanteziste și realitate de succes.

Răspunsurile la aceste două întrebări îți pot da un elan formidabil pentru noul an 2013. Proiectele, în general, ne entuziasmează, iar obiceiurile bune ne ajută să ne apropiem de adevăratul EU așa cum este el cu adevărat. Alege proiectele și obiceiurile în așa fel încât, dacă le rezolvi, să fii cu adevărat mulțumit, nu să simți că pașii au fost prea mici. Iar dacă reușești să îți îndeplinești aceste 4 obiective în prima parte a anului, felicitări! Desigur că, în acest caz, pentru mai departe, îți poți stabili alte ținte, la fel de tentant de atins.

Îți doresc ca în 2013 să fii sănătos, să muncești eficient, să faci loc pentru ce-ți place și să te bucuri de fiecare zi! Și... ACȚIONEAZĂ!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună!

 

Cu drag,

Ștefania.

CUM ȚI-AR PLĂCEA O RELAȚIE CU UN BĂRBAT ÎNSURAT?

Toată lumea cunoaște, cu siguranță și tu, dragul meu cititor și mai ales draga mea cititoare, povestea fascinantă prin firescul interzisului a lui Giacomo Casanova sau, pe cea a lui Don Juan. Cu toții știm și ne declarăm incitați sau, dimpotrivă, dezgustați de poligamia lor compulsivă. Ei sunt în căutarea unui mit, cel al femeii complete și cred că ajung la acest rezultat ”alipind” calități din două sau mai multe femei. Psihologii spun că acest gen de bărbați sunt, în primul rând din punct de vedere psihic, poligami, pentru că alegerea pe care o fac în inima lor, și abia apoi în viața lor, este mereu dublă, triplă, cvadruplă... Ei trec granița dinspre fantezie spre realitate și încep să ducă așa-numita viață dublă. Femeia lângă care vor să stea, o mai scurtă sau mai lungă perioadă, vor să fie soție fidelă și iubitoare, mamă responsabilă, prietenul care-i dă sfaturi, tovarășul ce-i ține companie la un pahar de vorbă, târfa care-i desfată la un alt nivel și, mai ales, străina care-i oferă toată libertatea din lume... Și pentru că toate aceste planuri le sunt greu satisfăcute simultan sau nu recunosc că le sunt satisfăcute simultan de aceeași femeie, ei vor alege mereu calea duplicității.

Voi aborda tangențial astăzi problematica bărbatului angajat într-o relație stabilă, dar care are și o amantă ascunsă, în măsura în care lucrurile vor aduce o clarificare asupra mecanismelor care stau la baza atracției exercitate de acest bărbat asupra femeilor, însă tema principală de discuție am ales-o să fie psihologia femeii care alege să fie cu un astfel de bărbat, mecanismele ei interioare care o propulsează, sau nu, către o relația aflată la marginea duplicității și respingerii sociale.

Mulți ar spune că, în aceste cazuri, femeia alege să-și facă rău cu propriile mâini, îndreptându-se către o iubire care rănește, către un drum închis sau... către nicăieri! Eu aș spune doar că, pentru unele tipologii de femei, legea atracției funcționează la capacități maxime în mod special în cazul iubirilor interzise și în cazul bărbaților indisponibili, care nu au foarte multe de oferit sau au de oferit, dar doar pentru femeia pe care au ales-o în mod oficial. Acest tip de bărbat și relația cu el pune în joc, în același timp, sinceritate și trădare, rușine și îndrăzneală, vinovăție și dezgust, bătălii grele repurtate împotriva propriei conștiințe și împotriva moralității, frământări, teamă și nesiguranță, posibilitatea ca sufletu-ți să fie rănit atât de tare încât șansele sale de vindecare să fie nule, dar și multă iubire, pasiune și amor.

“Sentimentul că bărbatul altei femei te preferă pe tine în locul partenerei lui stabile este unul amețitor, îți gâdilă într-un mod periculos orgoliul. Paradoxal, în loc să te facă să te simți slabă, îți conferă putere și încredere în tine. Te face să te simți frumoasă, răsfățată, îndrăzneață, acolo unde acasă, în intimitatea căminului tău nu te simți astfel. Poate că nu întotdeauna respectată, însă, cu certitudine, preferată de multe ori înaintea CELEILALTE. Senzația de a fi câștigat competiția împotriva altei femei te face să te simți atotputernică. Și sigură pe tine. Cel puțin așa este la început... Doar să nu cazi în propria capcană și să faci un pas greșit pe un teritoriu minat. Dacă ajungi să iubești atât de mult bărbatul altei femei încât să-ți dorești să nu mai fie al altei femei, ci DOAR al tău, ai cele mai mari șanse de a te prăbuși din propria măreție. Și să te simți la polul opus: mică, neputincioasă și incapabilă de a câștiga iubirea bărbatului pe care îl dorești... dar care nu te vrea numai pe tine...”, aceasta e, pe scurt, confesiunea unei femei ce a riscat să aleagă o asemenea iubire trăită la marginea eticii morale a societății.

De ce există femei care cad sau caută să cadă în capcana amorului nepermis? Răspunsul este simplu: depinde de structura internă a fiecărei persoane în parte. NU depinde de mărimea dragostei pe care o primesc în relația oficială sau în cea clandestină, nici măcar de profunzimea sentimentelor dintr-o parte sau alta. Sunt femei care aleg să spună “NU” relației cu un bărbat căsătorit, oricât de puternică ar fi forța pasiunii dintre ei. Sunt, însă, pe de altă parte, femei care, în numele iubirii, trec peste criteriile morale și sociale și înlătură prejudecățile întâlnite în cale. Alegerea este personală, iar motivele individuale. Ea depinde de disponibilitatea afectivă a fiecărei persoane, de puterea de atractivitate pe care o exercită asupra ei interzisul.

Voi încerca în cele ce urmează să prezint succint, fără pretenția de a acoperi întreaga paletă de trăiri în ambele variante, cele două ipostaze ale alăturării sentimentale a unei femei de bărbatul său. Ambele prezintă farmec, ambele prezintă prăpăstii. Și, știm cu toții acum, alegerea este numai a noastră!

 

Așadar...

Atunci când se spune: ”ea e amanta.... nu-știu-cui...”, sau ”cutare are o amantă...” mintea ne conduce cumva automat, conform propriilor stereotipuri sociale, către o frumusețe exotică, o femeie misterioasă, o ființă plină de farmec, o curtezană al cărei non-conformism atrage bărbații, îi seduce, îi supune! Aceasta ne apare în imaginea mentală a fi amanta. Adorată, așezată pe un piedestal, alintată și chiar iubită, amanta este, cu toate acestea, mereu singură.

Pe de altă parte, soția sau iubita oficială ne apare a fi mai curând o femeie obișnuită, muncitoare, luptătoare, care poate să gestioneze în paralele mai multe planuri ale vieții ei și, mai ales, știe să gestioneze relația cu un bărbat, oricât de dificil ar fi el, prin înțelegere, obediență, compromis și renunțare. Ea e liniștită că-și are partenerul mereu aproape, chiar dacă acest ”aproape” presupune uneori și nopți singură în așternutul căminului sau surprinderea de ocheade deranjante din partea bărbatului său către alte femei la petreceri sau evenimente.

Care este secretul fiecărei din aceste posturi? De ce este, la un moment dat, pentru unele femei, mai atractivă postura de amantă decât cea de soție? Sau de ce fiecare din noi, femeile, căutăm cu ardoare postura demnă de parteneră oficială lângă un bărbat care să ne facă să fim mândre de el și el de noi? De ce unele dintre femei, deși au câștigat postura oficială, și-o doresc mai abitir pe cea de amantă, chiar cu riscul rănirii partenerului și cu riscul destrămării relației pe care cu rigurozitate au construit-o în timp? Iată întrebări interesante la care, drag cititor, te invit să răspunzi singur, în intimitatea minții tale sau aici, în căminul discuțiilor noastre sensibile. Eu pot doar să-ți amintesc ceea ce ți-am spus și mai devreme: varietatea, dorința de nou (nu neapărat de ceva mai bun!) sunt motive întâlnite la o primă discuție cu cineva aflat într-o asemenea ipostază, dar nu cele principale care determină un om să înșele...

 

Așadar, amantă ori soție? Sau amândouă...?

 

Soție...

În cazul în care ești soție sau parteneră oficială, ai avantajul că ești mereu aproape de alesul tău, îl sprijini în situații dificile, vă bucurați împreună de reușite, împarți cu el amintiri, ești recunoscută și respectată ca parteneră legitimă. Adică ești tovarășul și prietenul de care vorbeam mai devreme. Ai și iubire, tandrețe, atenție... dar poate că doar o perioadă determinată de timp...

Pericolul, în acest caz, este monotonia ce poate apărea în relație. Îndrăgostitul adorabil, romantic de altădată se transformă treptat într-un bărbat morocănos, mai puțin atent și sensibil la nevoile tale. Simți că ți se strânge inima când îți dai seama că buchetele de flori și declarațiile de dragoste se răresc pe zi ce trece, că el se obișnuiește cu traiul în doi și devine distant, pe când tu ai rămas la fel de nerăbdătoare să-l vezi, să vă alintați, să vă iubiți... În plus, tu ești cea care îi gătește, îi spală, care face curat, iar el nu este atât de recunoscător cum ai vrea tu... Nu observă că ai o coafură nouă, o bluză provocatoare sau o fustă sexi, pentru că tu ești soția... Și ești deja cucerită...

... sau amantă?

Ești amantă? Poate că ești fericită în anumite privințe. Nu ai nicio obligație față de el, nu stai mereu cu el și de aceea nu trebuie să-i suporți defectele. Relația voastră este mereu vie, nu încetați să vă provocați, să vă trăiți intens viața pe ascuns. Intimitatea voastră este condimentată, variată, intensă tocmai pentru că nu aveți siguranța unei relații, nu trăiți cu ideea preconcepută că "omul de lângă mine va fi mereu aici". Vacanțe pe furiș, vizite secrete, ieșiri discrete... Există, însă, și dezavantaje. Adevărul este că ești singură... el se întoarce la soție, chiar și pentru jumătate de zi! În plus, riști să te îndrăgostești de el și să-ți frângi inima, să-l aștepți zadarnic să-și părăsească soția pentru tine, ajungând în final să gândești că în viața lui nu ai fost decât o aventură.

 

Căreia dintre cele două categorii îi aparține femeia puternică, femeia iubită și aprobată social de noi, ceilalți? Este puternică, oare, o femeie care găsește forța de a renunța la orice formă de relație cu un bărbat căsătorit, chiar dacă, îndrăgostindu-se, plătește prețul propriei suferințe sau cea care luptă pentru tot ceea ce simte, sfidând chiar și o căsătorie și o lume întreagă?... Răspunsul, dragii mei, îl veți da singuri, ghid în acest proces al conștiinței fiindu-vă propriile valori și principii de viață. Eu vă doresc doar: ”Drum drept și lumină!”, așa cum frumos spunea cineva cândva într-o emisiune TV...

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania.

Pentru că-mi place Mihaela Rădulescu...

În prag de sărbători, Mihaela Rădulescu are câte un sfat pentru toți românii.
Pentru cei buni, ea are o urare sinceră și un îndemn menit să-i motiveze pe viitor:

"Oamenii buni n-au nevoie de urări, ci doar de suflete pereche cu care să meargă până departe. Ei știu să-și facă viața interesantă și să zâmbească. Să zâmbim, deci!", a scris Mihaela Radulescu pe Facebook.

Celor răi, în schimb, le recomandă să zâmbească și să fie mai înțelegători, mai iertători:

"Când vă săturați să fiți răi, miștocari, cinici, falși, înguști la minte și constatați că în viața voastră nu s-a întâmplat niciodată ceva bun, încercați zâmbetul, vorba bună, lacrimile de bucurie, darul, mâna de ajutor, iertarea, înțelegerea, schimbarea, muzica, teatrul, muzeul, pădurea, iarba, marea, adierea, clinchetul, curățenia, ceaiul, cartea, prietenia, mângâierea și toate celelalte daruri minunate ale vieții, pe care doar creierul i le poate dărui sufletului. Umpleți-vă sufletele de sărbători!".


Bravo Mihaela! Și mulțumesc pentru că ai vorbit și din sufletul meu!

Un an minunat vă doresc dragii mei!

Cu drag,

Ștefania

M-AM SĂTURAT! DIVORȚEZ!

Trăim timpuri foarte sensibile, timpuri în care divorțul este pe buzele celor mai mulți dintre noi, pe cât de firesc, pe atât de dureros de drastic. Aud din ce în ce mai des oameni în jurul meu spunând parcă prea ușor: “M-am săturat! Divorțez!”. La cea mai mică supărare resorturile raționalului din noi se rup și încep războaiele încrâncenate ale emoționalului, pline de ură și orgolii absurde.

Bărbații spun că femeile sunt vinovate, iar femeile aruncă vina pe bărbați. Adevărul, însă, știm cu toții, e undeva la mijloc. La mijlocul la care orgoliile se întâlnesc și nu mai încap în aceeași casă împreună. Acumularea excesivă de oboseală, blocajele emoționale sau raționale, micile și marile neînțelegeri, certurile, nesiguranța zilei de mâine și viața mereu în schimbare toate acestea duc la dezastrul familial. Foarte mullți dintre noi ne plângem de multă muncă, muncă la serviciu, muncă acasă, muncă cu copiii, muncă pentru părinți... Iar în locul acestei corvoade supreme, permanente și continue cerem din partea celor apropiați, dar nu numai, multă afecțiune, atenție, recunoștință, relevanță și recunoașterea valorii proprii. De parcă cu un cântar invizibil am putea cântări și pune în echilibru eforturile noastre cu iubirea oferită nouă de către ceilalți... Nu ne dăm seama, însă, de un lucru: cu cât dorim iubirea și acceptarea din partea celor din jur, cu atât ne expunem mai vulnerabili, dar și mai inflexibili la personalitatea celorlalți, care vin în relație cu noi cu propriile dorințe și propriile nevoi sufletești. Ori intransigența noastră de a privi lucrurile în alb și negru, mă iubești/nu mă iubești, îmi dai și-mi ești prieten/nu-mi dai și-mi ești dușman face ca în ego-ul celuilalt să se nască mai degrabă orgoliul, decât nevoia de a ne copleși cu minunatele-i daruri emoționale.

De tine depinde, drag cititor, ce vrei să construiești și dacă vrei să construiești ceva cu adevărat! Iar pentru asta trebuie, ce-i drept, un partener cu aceeași viziune ca tine, dar mai ai nevoie de ceva ce ține strict de tine: trebuie multă înțelepciune, bunătate și înțelegere! Trebuie să înveți limba celuilalt și să-l înveți și pe el limba ta și să comunicați deschis! Celălalt nu e ghicitorul tău în stele, el are nevoie să știe de la tine ce vrei și ce ți-ar face plăcere la un moment dat! Ne supărăm imediat și pentru că, spre exemplu, nu ne-a luat o prăjitură! ”Doar știe cât de mult îmi plac prăjiturile!”. Atenție: faptul că a omis să-ți cumpere prăjitură nu înseamnă că nu te iubește! În loc să te plângi, să te lamentezi, să ruminezi în jurul ideii, făcându-ți gânduri negre, de ce nu încerci să-i spui răspicat, să-i trimiți un mesaj: “Vreau o prăjitură!”? Dragostea e liantul care leagă două suflete, dar ea nu are nimic de-a face și nici nu e răspunzătoare de prăjitura ta! Conflictele mici nasc tragedii mari. Văd în jur numeroși oameni care nu ar recunoaște sub nicio formă că au greșit și acest lucru e o enormă eroare! Nu știm să spunem: ”Iartă-mă!”, crezând că-i vreun păcat, și, de fapt, pierdem monstruos de mult crezându-ne puternici și invincibili.

Haideți, mai bine, să tragem linie și să adunăm... să scădem... să înmulțim sau să împărțim... haideți să încercăm să facem orice pentru a înceta să credem că după prima cearta totul e pierdut! Mai bine vă propun să suim în podurile conștiințelor noastre orgoliul și egoismul, omulețul acela micuț și negru din noi numit ego, ce nu ne lasă să fim frumoși, și să începem să ne reinventăm în cuplu, să începem să ne naștem în doi și să ne modelăm personalitatea ca pe o entitate nouă, lipită de a celuilalt. Toți cei ce au învățat cu temeinicie lecția căsniciei reușite știu că mariajul este un șantier în construcție, are satisfacție și cunoaștere, e trudă și necunoscut, e presărat cu schele de urcat și de coborât, oameni murdari în jur, praf, dar ai, pe de altă parte, și multe materiale de construcție la îndemâna ta, astfel încât din lucrare să-ți iasă o capodoperă!

Mai fă ceva pentru tine: roagă-l pe celălalt, din când în când, să iasă puțin, cu ochii minții și ai sufletului, din interiorul relației și să te privească cu ochii altcuiva: va descoperi, cu siguranță, altceva, deosebit, unic al tău ce merită să fie luat în calcul. Periodic realizat, acesta e un exercițiu benefic pentru orice cuplu! Suntem în permanentă schimbare și evoluție, fie că percepem acest aspect la modul concret, fie că el trece neobservat minții noastre exterioare. Așadar, din când în când, să tragi o privire să vezi cine mai ești tu și, mai ales, cine-ți mai este partenerul, care este drumul evoluției sale și cum puteți voi aduce plus relației voastre nu poate fi decât cea mai bună analiză constructivă la care te puteai gândi! Stoparea crizelor și aplanarea conflictelor se face mai ușor cu o persoană pe care o cunoști, căreia îi cunoști slăbiciunile și atuurile, mai curând decât cu un altul pe care nu-l cunoști!

Și nu mă pot opri din a-ți mai face o recomandare, pe care o las la latitudinea ta dacă o iei în seamă sau încă nu. Înainte ca tu și partenerul tău să vă gândiți serios la despărțire, puneți-vă întrebări și cântăriți foarte bine! Ați auzit de psiholog și de terapie de cuplu? Simpla decizie de a merge la psiholog, de a recunoaște conflictul, de a identifica neajunsurile este un pas uriaș către salvare, în condițiile în care vă doriți o salvare a propriei căsnicii! Terapia de cuplu trateaza relația, și nu individul. Pentru a putea avea câștig și eficiență dintr-un asemenea ajutor este imperios necesar ca ambii parteneri să dorească schimbarea în bine a relației, ambii să fie conștienți că ceva nu merge și împreună să își dorească să facă pași spre a salva relația.

Cu toții știm că timpul care trece în cuplu ne schimbă, ne reordonează prioritățile și pe măsură ce relația capătă vechime parcă avem din ce în ce mai puțină răbdare cu celălalt. Pe de altă parte, munca în exces a unuia poate anula bucuria celuilalt, munca ambilor poate duce la înstrăinare care, alăturată frustării, geloziei, fricilor, violenței verbale, poate conduce la conflicte și la rupturi ireparabile. Cu sprijinul specialistului ești ajutat să te întorci în timp la cele mai frumoase începuturi, să te privești și să-l privești pe celălalt din alte unghiuri decât cele prezente, să redescoperi calitățile și defectele celuilalt și să înveți să te obișnuiești cu ele, astfel renăscându-se o apropiere emoțională, așezată pe alte baze raționale. Se pot descoperi cauze ale multor nemulțumiri, ale tale sau ale partenerului, iar achiziția în această direcție este învățarea unei mai bune comunicări. Se caută piesa lipsă din puzzle, se descoperă și se lipește celorlalte, pentru întregirea unei imagini armonioase! Toți avem nevoie, din când în când, de o altă atmosferă, de mai multă siguranță, de o acceptare necondiționată și plină de iubire din partea celuilalt și, mai ales, de timpul acela în doi pe care-l pierdem cel mai repede într-o relație. Eviți divorțul prin terapie de cuplu, fiindcă aceasta naște un mediu de dezvoltare a ideilor în doi în loc de unul și întărește acea entitate care este relația de cuplu. Poți vorbi cu psihologul confident al tău despre lucruri intime și fii convins că următorul pas va fi să căutați împreună calea de mijloc, prin renunțarea de ideea că neapărat trebuie să-l schimbi pe celălalt, întrucât secretul este nu să modelezi un alt eu al tău, ci să ajungi să-i înțelegi partenerului unicitatea și să-l iubești așa cum este el.

Terapia nu-ți dă verdicte, asta o spun cu toată sinceritatea pentru cei ce se așteaptă să vină la psiholog și acesta să înceapă să împartă dreptatea între cei doi parteneri, dar ea îți arată calea, îți pune în lumină soluția problemei tale, soluție pe care o vei descoperi singur, dealtfel. Gândește-te sincer înainte de toate: toți avem metehnele noastre, capricii, tabieturi fel de fel. Mulțumirea noastră sufletească, pe care o căutăm cu atâta disperare, se formează greșit și absurd vis-a-vis de partener, când mai curând ar trebui să-și aibă startul în cunoașterea de sine. Iar tot ce-ai iubit la început în celălalt, experiența voastră împreună, farmecul și misterul cu care vă învăluiați în beția pasiunii sunt tot atâtea motive pentru a te gândi că merită să faci un efort pentru a-ți salva iubirea.

Pune-te, pentru o clipă, în pielea celor care s-au despărțit și au regretat mai apoi, o perioadă mai scurtă sau mai lungă, că nu au făcut mai mult pentru relația lor... Ne irosim inutil în lucruri mărunte și uităm de toleranță și iubire, vrem să fim atotștiutori și impunem tot felul de exigențe, ne place parcă să ne certăm, să fim în rol de victime și uităm, amnezic și conștient în același timp, că nici măcar noi nu suntem perfecți... Ne putem salva căsnicia cu puțină bunăvoință și înțelegere, putem evita discuțiile și conflictele, pentru că ele afectează echilibrul nostru psihic și aduc boli fizice, putem pune în relația dintre noi tot ce avem mai frumos, căci relația de cuplu este cel mai puternic motor ce ne poate da energia necesară altor solicitări și dorințe ce se cer împlinite!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania

EU ALEG CUM VREAU SĂ MĂ SIMT!

Dragul meu cititor, voi începe azi să-ți arăt câte puțin din lucrurile pe care le-am făcut de-a lungul timpului pentru a mă cunoaște pe mine, cea adevărată, pentru a mă conecta la ființa mea cea intimă și apoi la ceilalți, pentru că știu că drumul meu te poate insipira.

Drumul a început undeva demult, înapoi în timpul pe care cu repeziciune îl traversăm cu toții, și s-a cizelat cu fiecare obstacol, cu fiecare hop depășit, fiecare barieră dărâmată și fiecare piedică luată în râs pe care am găsit-o în cale. Sunt în căutarea permanentă a echilibrului și a ”păsării albastre a fericirii” și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin: depresie, revoltă, demoralizare, autovictimizare și deznădejde. Cu toate acestea, nu am încetat niciodată să mă întreb:

Ștefania, de ce nu ai viața pe care ți-o dorești?

Ce anume îți controlează alegerile și emoțiile?

M-am uitat în permanență la mine și în jurul meu, m-am uitat la latura mea de învingător și am continuat să cresc și să mă descopăr pe zi ce a trecut mai mult. Pe de altă parte, la ceva distanță de începutul meu, mă uit la oamenii din jur, mă uit la durerea pe care o experimentează fiecare din ei și mă întreb dacă ei, la rândul lor, știu cine sunt cu adevărat, dacă știu ce vor de la viață și care e definiția lor proprie pentru fericire. Probleme întâlnim cu toții în fiecare zi dar ăsta nu e un motiv să nu faci nimic să le rezolvi, să ajungi să-ți placă atât de mult starea de confort în care trăiești și stările negative cu care îți petreci timpul în fiecare zi încât să nu vrei să ieși din ele.

Însă, din moment ce de ceva vreme ne găsim aici săptămână de săptămână, am o veste bună pentru tine, drag cititor: eu n-am să-ți dau voie să faci asta cu tine! N-am să te las să-ți placă atât de mult poziția de victimă a sorții, încât să nu mai vrei să ieși din ea. Trezește-te și gândește-te că ai o singură viață și tu alegi în ce fel o trăiești!

 

Cum, însă, să începi să transformi ce experimentezi astăzi în viața ta?

Hai să ne gândim puțin acum la relația ta de cuplu.

Poate ai auzit și înainte de a-ți spune eu astăzi că totul în viață ține de alegeri. Fiecare stare emoțională pe care o ai astăzi, fiecare eveniment din viața ta este rezultatul propriilor tale alegeri. Conștient sau inconștient, fie că ești deja implicat într-o relație, fie că ești în așteptare ca sufletul tău pereche să te găsească, ai doua variante: să continui să simți și să faci ce ai făcut toată viața sau să TE SCHIMBI, să începi să simți și să faci ALTCEVA.

Unii oameni cultivă aceleași patternuri emoționale de-a lungul vremii. Cum pot să îmi transform viața dacă mă simt la fel de deprimat, la fel de agresiv, la fel de furios pe ceea ce-am trăit până acum? Ai zice că nu te poți abține, cât timp lucrurile din jurul tău nu sunt roz. Și totuși... important este să vrei să alegi să depășești această stare. Scutul pe care l-ai construit în jurul tău, furia și deprimarea atrag exact ceea ce nu îți dorești în viața ta.

Orice ființă umană are anumite nevoi care pot fi împlinite prin stări negative sau prin stări pozitive de spirit. Asta spune psihologia nevoilor umane. Starea emoțională îți poate influența absolut orice acțiune și, de aceea, e foarte important să fii un bun conducător al propriei emoționalități. Ține de inteligența emoțională și, în plus, te scutește de multă suferință.

 

Cum poți face să-ți schimbi această stare și care sunt pârghiile care stau la baza ei?

Tu cum vrei să fii?

Vrei să te simți bine?

Vrei să atragi în viața ta evenimente pozitive, oameni minunați și sentimente unice?

Hai să vedem împreună ce anume ne influențează stările de spirit și cum putem modifica aceste stări. Te provoc la un exercițiu. De fiecare dată când te simți deprimat, uită-te în oglindă. Privește–te și observă cum fiziologia ta influențează starea de spirit. Privește care e poziția capului, observă umerii aplecați și cum respiri. Apoi acordă atenție imaginilor care îți apar în minte. La ce anume te concentrezi în momentul în care te simți deprimat, ce îți amintești? De oamenii care-ți spun și arată că nu ești bun? De profesorii care ți-au spus că ești prost, pentru că n-ai rezolvat tema dificilă pentru acasă? Sau de partenerul care-ți spune că ești un om minunat? Mă îndoiesc că e a doua variantă... Observă și tonul vocii pe care îl folosești când îți vorbești ție. De obicei, când experimentăm o stare de spirit negativă ne spunem lucruri silențios. Patternurile de limbaj au o influență foarte mare asupra emoțiilor. Dacă îți spui pe un ton plâns că ești prost, nu ești bun de nimic și jalnic, acestea sporesc starea negativă în care te afli.

 

Cum poți schimba această stare și să devii conștient că alegerea stării emoționale îți aparține?

Pasul 1. Îndreaptă-ți umerii, ridică-ți capul și gândește-te la un moment din viața ta în care ai simțit bucurie, încântare sau orice altă emoție pozitivă pe care ai vrea să o experimentezi continuu.

Pasul 2. Gândește-te și vizualizează acel moment, respiră așa cum respirai atunci și spune-ți lucrurile pe care ți le spuneai atunci. Tu decizi care emoție din trecutul tău o perpetuezi în prezent. Dacă vrei să te simți bine, poți oricând adopta această tehnică simplă.

Pasul 3. Fii sincer cu tine și schimbă-ți obiceiul de a te afunda în depresie, alege schimbarea, alege să te  conectezi cu tine însuți, căci esența ființei tale este una fericită, nu tristă.

Toată lumea găsește până la urmă o metodă prin care își rezolvă mai mult sau mai puțin eficient problemele, însă aceste metode pot fi pozitive sau negative. O metodă negativă e aceea prin care păstrezi în tine problema, căci ea răspunde unei nevoi ale tale: nevoia de a te victimiza, nevoia de a-ți apropia oamenii, nevoia de a avea în permanență o bătălie de dus, și exemplele pot continua. Acum, întrebă-te tu pe tine care sunt metodele prin care îți rezolvi propriile probleme și întreabă-te dacă aceste metode sunt pozitive sau negative. Folosește următoarele întrebări pentru fiecare problemă a ta:

Care sunt căile pe care le folosesc pentru a-mi rezolva problemele?

Care e postura corpului meu când mă gândesc la problemă?

Cărei nevoi ascunse din mine răspunde problema mea?

Folosesc oare anumite fraze continuu în vorbirea mea cu mine sau cu alții?

Gândește-te că dacă ai o problemă pe care n-ai reușit să o rezolvi de ceva vreme, înseamnă că undeva la nivel incoștient ai folosit această problemă pentru a-ți îndeplini o nevoie. Iar dacă conștientizezi că acest lucru se întâmplă cu tine, încearcă să te gândești ce-ar trebui să se întâmple în viața ta ca această problemă să fie rezolvată definitiv. Căci doar atunci vei fi cu adevărat cea mai bună variantă a ta!

 

Te aștept și data viitoare să evoluăm împreună.

 

Cu drag,

Ștefania